6,281 matches
-
pe la tribunale, avocați și altele de-astea. Dacă ar fi făcut testament, ar ști ori Otilia, ori Pascalopol. - Du-te și întreab-o tu, recomandă Aglae. Stănică merse imediat și o găsi pe Otilia organizîndu-și propria îmbrăcăminte de circumstanță. - Otilio, zise solemn Stănică, încercînd s-o sărute peamîndoi obrajii, iau parte la nenorocirea care te-a lovit și te rog să vezi în mine un tată, un frate scump, un prieten, ce vrei. Interesele tale sunt și ale mele. Știu că tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fără ca Stănică să apară. Atunci, îngrijorată de atâta nebunie, cum o socotea ea, descoperi cealaltă locuință a lui Stănică și-l prinse acolo: - Ce este asta, Stănică? Glumă e asta, să lipsești atâta vreme de acasă? Stănică luă un aer solemn: - Doamnă, v-am spus că în urma încetării de fapt aconviețuirii noastre, prin însăși voința dumitale, am luat măsuri să ne despărțim legal. - Se vede că te-a amețit cineva. Haide acasă și nu te maimaimuțări așa. Stănică nu se îmblînzi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
venit la tine. Putem fi bărbat și soție și fără binecuvântarea lui popa Țuică. Felix o luă în brațe (era foarte ușoară), o înăbuși în sărutări, primite fără împotrivire, apoi se așeză pe fotoliu, cu fața la pieptul ei: - Otilia, șopti el, solemn, m-am încredințat. Ceea ce facitu acum, numai o fată cu suflet fin putea să facă. Iartă-mă că am pus la îndoială dragostea ta și bunele tale intenții. Nu, nu trebuie să mă lași tu să fiu nedelicat. De acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, ghemuindu-și picioarele subțiri în poalele cămășii, și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti el, în chip de "noapte bună", sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea. Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tânărul își închipui că Otilia a trecut în camera ei, se spălă repede pe față, cântând, se pieptănă și ieși în geamlâc, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu păstrăm decât distanța. Și cu cât distanța este mai ceremonios respectată, mai venerată, cu atât jocul apare mai fals, mai subliniat, mai inautentic. Există mistici și actori care se comportă mereu cu o demnitate de ofițer, bățoși, verticali și solemni. E greu să poți spune că trăiești intenționat. Viața nu are altă intenție decât ea însăși. Atunci, cum apare această intenție? (Nu vorbim de dispoziția mentală a intenției, moștenită de la scolastici și trecută, prin Brentano, în inventarul fenomenologic.) Cum se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care se definea în mod plastic, sensibil și tactil, mișcarea de înscriere în spațiu și în realitatea spiritului a gesturilor esențiale care compun o acțiune. Ca și cum oamenii care joacă pe scenă, actorii, sunt puși să silabisească, prin vorbă și mișcare solemnă, sculpturală, felul în care orice mișcare importantă întrupează chiar importanța pe care însăși viața o capătă prin această mișcare. Mișcările sunt nenumărate, ca viteză și putere de arcuire în spațiu; o vedem mai ales la animale, unde mișcările vieții se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sentiment, chiar acest fapt ne arată excepția care se ivește aici. Pentru că afectul religios, în accepția lui curentă, are ceva prestigios, pe când gesturile și atitudinea celor care se află laolaltă adunați în împărtășirea cu duhul intim al ortodoxiei nu caută solemnul solemnității, nici febra mistică, nici tonul înflăcărat, ci ele se strecoară, umil și simplu, ca o blândă atingere de suflet. Simți că ceva se adresează sufletește sufletului, fără complicații, fără doctrine și fără proclamare de adevăruri. Duhul ortodoxiei, cel neoficial
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întâmpină chiar persoana care mi înmânase biletul de vacanță și care mă pune să dau o declarație asupra „activităților“ la care participam alături de studenții cehi. Am văzut că omul era în panică și că momentul avea într adevăr un caracter solemn și primejdios. Mi-a spus pe un ton ridicat că trupele rusești sunt deja masate la graniță și că toți cehii din România sunt susceptibili să exporte conflictul lor aici. Mi s-a părut că într-adevăr lucrurile pot lua
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul deschis începe să-l rețină, iar chipurile lor încearcă să-i prindă solemnitatea. Partea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o familie învrăjbită, părăsit și trădat de cei răsfățați cu încrederea lui ani de zile, ba chiar invitat fără menajamente să-și părăsească tronul și pământul adoptiv... De ce să atace însă tocmai subiectul în care s-au spus cele mai solemne cuvinte și s-au ținut toate discursurile ? Nu este el în stare să comită o ireparabilă gafă ! în această casă al cărei stăpân face tot mai mult caz de vechile lui legături de amiciție cu ministrul Athanasiu, nu va fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muri tânără de tot, imediat după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este oțioasă și doar întâmplarea, doar norocul vor face România Mare sau... Da, draga mea... Cine spui că a murit ? — Domnilor, se întoarce Profesorul, cu un glas grav. Domnilor, spune grav Profesorul și vocea îi sună atât de ciudat, de solemn ! Domnilor, a murit Regele Carol... Și, ca un gong rar, începe să bată pendula. — Voilà, spune Profesorul, puțin uluit, și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-te deci răbdătoare la ei, ca și când le-ai asculta și cuvintele. — ...mânați astfel, caii care au tras dricul urcau atât de repede coasta la Curtea-de-Argeș, încât, în cortegiu, unii au început a alerga, alții au rămas în urmă ! Orișice caracter solemn a încetat ! Regele Ferdinand, având nervii sensibili ce se știu, arăta foarte nemulțumit. Întrebarea mea era dacă astfel de lucruri pot fi întâmplătoare. De ce un asemenea ton mieros ce pare să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor de marfă, deschise. Noi, ce veniserăm ca să-i conducem, nutream convingerea că asistăm la un moment solemn, total deosebit de cele ordinare, astfel că starea cea mai obișnuită era uitarea de sine. În acele clipe mi-a trecut prin minte să merg să fac diligențe speciale spre a fi mobilizat, deși știam prea bine că e o imposibilitate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spiridon în același lagăr, în Rusia, apoi lucraseră la aceeași mină. Când i-au despărțit și i-au dus pe fiecare în alt lagăr și la altă mină, și-au schimbat între ei adresele de acasă și și-au promis solemn : că dacă unul dintre ei va ajunge iarăși liber, în țară, să meargă să ducă vești și la familia celuilalt. Auzind toate acestea, ne-am mai destins, pentru că și noi eram atât de crispate ! La acea vreme, nu, madam Delcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând în nemișcare neliniștea, greu de crezut că vom mai ieși vreodată de aici, păziți de șirul strâns și solemn
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând în nemișcare neliniștea, greu de crezut că vom mai ieși vreodată de aici, păziți de șirul strâns și solemn al scaunelor, pătrunse de simțul ordinii și al datoriei, greu de crezut că vom mai păși vreodată în hall, că picioarele noastre se vor mai auzi vreodată sunând pe pavajul crăpat al curții, pe cele trei trepte de la intrare, fiecare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doare ? Te doare ceva, spune ? întreabă doctorul cu severitate. Nu te doare nimic și te simți vinovată că te porți atât de prost și stai în cămașă de noapte, aici, sub ochii severi și acuzatori ai Musafirilor. Musafirii stau toți, solemni și gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig ! Ce liniște ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și oprimarea ereticilor și schismaticilor creștini precum și a locuitorilor necreștini din cuprinsul țărilor ungurești nu atârna totdauna numai de libera socotință a regelui după vremuri, ci foarte adeseori persecutarea li se impunea regilor ca o datorie deosebită, întărită cu jurământ solemn, pentru a căreia împlinire strictă și serioasă Scaunul roman câștigă dreptul moral și juridic de-a stărui. Un asemenea caz ne prezintă regele Bela IV, fiul întîi născut al lui Andrei II, care fu încoronat fiind tată-său încă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amenință cu toate cenzurele bisericești indicate de canoane în cazul unui asemenea sperjuriu. Ca și regele Bela IV sub Grigorie IX, tot astfel Vladislav IV se văzu silit în anul 1279, în zilele papei Nicolae III, să rostească public și solemn prin jurământ supunerea sa cătră scaunul papal și împlinirea exigințelor bisericești ce i se propuneau, pe care le și întări în mod dăinuitor prin anume hrisov. În ființa de față a episcopului de Fermo, care era legat apostolic, anume Filip
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie de pace și, în puterea împăcării giuruite, să-l poftească prietenos în tabăra curții pentru o convorbire. Acesta, neavând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cuviință a-și muta scaunul său de primat la Tîrnova, capitala regatului bulgar. După ce toate acestea se puseră la cale cu mulțumirea amîndoror părților, Ioannițiu iscăli și dete în mînile trimisului papei, a capelanului de curte Ioan, un document solemn pentru trecerea lui la catolicism, în forma unei bule de aur (chrysobolum), prin care atât el cât și poporul declarau că trec de de-apururea la biserica romano-catolică și la scaunul roman, fiind acesta scaunul lui Petru, principelui {EminescuOpXIV 99} apostolilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție și diademă regească, ci-l însărcină totodată cu plenipotență de-a-l încorona solemn în numele papei. O bulă papală de privilegiu cu data 25 februarie l204 îi dădea în faptă lui Ioannițiu titlul și demnitatea de rege al bulgarilor și românilor, rânduia pe cardinalul Leon di Santa Cruce legat apostolic pentru îndeplinirea actului încoronării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]