32,236 matches
-
fără a mai ține seama de părerea directorului general. Va trebui ca președintele guvernului să intervină, deoarece organizația de partid de la Televiziune este practic dizolvată. La Radio, situația este mai bună” (p. 345). „Pe 25 octombrie 1989, Întrebat dacă Uniunea Sovietică mai aderă la doctrina Brejnev, care amenința aliații recalcitranți cu intervenția armată, Gherasimov [purtătorul de cuvînt al ministerului de Externe sovietic, n.n.] a răspuns, introducînd doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cîntec: I did it my way... tot așa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Televiziune este practic dizolvată. La Radio, situația este mai bună” (p. 345). „Pe 25 octombrie 1989, Întrebat dacă Uniunea Sovietică mai aderă la doctrina Brejnev, care amenința aliații recalcitranți cu intervenția armată, Gherasimov [purtătorul de cuvînt al ministerului de Externe sovietic, n.n.] a răspuns, introducînd doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cîntec: I did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște În felul ei calea pe care o va urma.»”. Istorioara, povestită de Ralf Dahrendorf În Reflecții asupra revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care organizează mitinguri de protest În fața ambasadelor României (inclusiv la Moscova, În 14 noiembrie). Din comunicările transmise În ultima parte a anului, Îngrijorarea față de poziția sovietică este mai puternică decît aceea față de intervențiile occidentale: urmînd indicațiile venite de la centru, diplomații Încearcă să identifice implicațiile unui acord Între URSS și Statele Unite, care ar facilita prăbușirea regimului comunist din România. În sfîrșit, se produc evenimentele de la Timișoara; conform
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românești din timpul regimului comunist. Pentru a putea Înțelege acest nou activism, se coboară În timp pînă În anii ’50, cînd au avut loc două evenimente majore care au făcut posibilă această evoluție: moartea lui Stalin (1953) și retragerea trupelor sovietice din România (1958). Primul capitol, intitulat „Preliminarii”, pregătește cititorul pentru evoluția evenimentelor, prezentată pe larg În capitolele II „1968: primele luni”, III „Se adună norii (aprilie-iulie) și IV „August”. Capitolul I are două subcapitole, sugestiv intitulate „De la 1955 la 1962
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
norii (aprilie-iulie) și IV „August”. Capitolul I are două subcapitole, sugestiv intitulate „De la 1955 la 1962” și „De la Criza Caraibelor la Declarația din aprilie 1964”. De ce 1955? Pentru că atunci conducerea Partidului Muncitoresc Român a făcut primele demersuri pentru retragerea trupelor sovietice din România și pentru că În decembrie același an a avut loc al doilea congres al acestui partid, ocazie cu care a fost afirmată teza comunismului național. Un alt moment important, criza cubaneză, s-a consumat În 1962. Acesta a marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de la Varșovia au invadat Cehoslovacia și datorită poziției strategice a acesteia, unde se urmărea plasarea de armament nuclear. Rămîne un subiect al speculațiilor cît de mult a cîntărit acest argument În favoarea invaziei. Răspunsul ni-l poate oferi numai studiul arhivelor sovietice. Acestea ne pot edifica de ce România, cu o poziție geostrategică mai modestă și unde nu s-a urmărit introducerea de focoase nucleare, nu a fost invadată. Sub titlul „În loc concluzii” profesorul Retegan prezintă soluțiile pentru apărare ale României: alianțele externe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mari deficiențe. Mobilizarea populară rămînea singurul atu. Cea mai mare problemă este Însă accesul la surse arhivistice. În ciuda noutății majorității documentelor utilizate, profesorul Retegan recunoaște unele lipsuri din acest punct de vedere. Astfel, pentru date privind dislocarea și efectivele trupelor sovietice din România, din lipsa surselor primare, a fost obligat să apeleze la datele furnizate de spionajul american. În cazul vizitei lui Ceaușescu, Maurer și Mizil În Iugoslavia la Începutul anului 1968, din cauza dificultăților În identificarea documentelor de arhivă, autorul a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la Îndemîna cititorilor români copioase extrase din corespondența dintre Churchill și Roosevelt, Însoțite de un comentariu care urmărește negocierile Aliaților cu Stalin Înainte și după sfîrșitul războiului. Concluzia sugerează, deși fără accente polemice, responsabilitatea Marii Britanii, mai Întîi pentru instalarea influenței sovietice În România În 1944, apoi, prin alte concesii, un an mai tîrziu, pentru menținerea ocupației militare sub pretextul asigurării comunicațiilor cu Austria. Documentele Înseși Îngăduie nuanțarea acestei teze, dar nu contestarea ei. Oricum, principalul cîștig dobîndit este deplasarea momentului În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care comentariile autoarei o respectă cu puține excepții. Acestea sînt inadvertențe, eclipse de atenție. De pildă, la p. 14, succesiunea cronologică Între Întîlnirea de la Berlin a lui Ribbentrop cu Molotov (noiembrie 1939) și hotărîrea lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică este inversată. La paginile 6 și 69, cîteva rînduri despre Roosevelt se repetă aproape Întocmai. Partidul lui Titel Petrescu nu era „Socialist”, ci „Social-Democrat”, Pătrășcanu n-a fost niciodată „șef al Partidului Comunist”, iar povestea cu cei 800 de membri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
same leadership” nu Înseamnă „ar fi util să urmăm același exemplu”, ci „ar fi bine să fie În regiune una și aceeași conducere” (aluzie la așteptata Întoarcere a armelor de către români, eventualitate În care urmau să fie puși sub comandă sovietică). De asemenea, „in point of fact, we have all three cooperated closely in handling in Cairo the recent Roumanian peace feelers” Înseamnă, din păcate, cu totul altceva decît „De fapt, cu toții am cooperat cu delegația română la Cairo” (vezi pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cuvinte, pentru Statele Unite, În aceeași măsură ca pentru Marea Britanie, problema era cum să obțină de la Stalin respectarea acordurilor Între Aliați fără să se lase atrase Într-un nou război. A fost nevoie de 50 de ani pentru a spulbera tutela sovietică impusă atunci statelor est-europene și nimeni nu va tăgădui că, În situația lor actuală, ele poartă stigmatele pe care le-a imprimat această jumătate de veac. La capătul unei lecturi instructive și deprimante totodată, trebuie să recunoaștem că fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
democratică), dar nu interese speciale. Investițiile americane erau foarte scăzute În cele două țări dunărene. Istoricul german este de părere că SUA și Roosevelt „au acționat nesăbuit și contrar informațiilor precise” În 1945 și În acest fel au subestimat politica sovietică În Europa de Est. La Conferința de la Ialta, În februarie 1945, americanii au urmărit obținerea acordului URSS de a intra În războiul contra Japoniei, precum și asigurarea formării Națiunilor Unite. Însă cea mai mare parte a Întrevederilor avea să fie ocupată de problema
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aflat În Bulgaria Între 29 octombrie și 12 noiembrie 1945, iar În România Între 19 și 30 noiembrie 1945. În cele două țări a purtat discuții cu politicienii din toate partidele, cu oameni de afaceri, precum și cu reprezentanți ai armatei sovietice de ocupație. Între Sofia și București, Ethridge a făcut, Între 12 și 19 noiembrie 1945, o deplasare la Moscova, unde a avut convorbiri cu oficiali sovietici, inclusiv cu A.I. VÎșinski. Dilema Washingtonului la sfîrșitul anului 1945 era: ori se menține
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sovietici, inclusiv cu A.I. VÎșinski. Dilema Washingtonului la sfîrșitul anului 1945 era: ori se menține pe pozițiile adoptate la Ialta și Potsdam, ori lasă Balcanii În sfera de dominație a URSS. Ethridge a sintetizat aceste chestiuni În Memorandumul privind politica sovietică În România și Bulgaria, pe care l-a Înaintat lui Byrnes la 7 decembrie 1945. Raportul lui Ethridge avea peste 140 de pagini și a fost ținut secret pînă la Conferință, doar cîteva persoane din Departamentul de Stat avînd acces
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Era un iluzoriu cîștig occidental. O comisie formată din Averell Harriman și Archibald Clark Kerr, reprezentanții diplomatici ai SUA și Marii Britanii la Moscova, cărora li s-a adăugat VÎșinski, a fost trimisă la București pentru a aplica Înțelegerile din capitala sovietică. Cel care a impus jocul a fost VÎșinski. Poziția occidentalilor era slabă În România, iar sovieticii nu Încetau a reliefa acest lucru. Americanii au recunoscut guvernul Groza În februarie 1946, ceea ce a Însemnat pentru ei pierderea celui mai important mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
potrivită: „România este În situația unui animal intrat pe trei sferturi În gura unui piton. Tot ce mai putem Întreprinde acum, În lipsa unui tratat general, ar fi să-i ținem strîns picioarele din spate” (p. 118). Ziaristul american analiza intențiile sovietice În România și observa că se dorea dominarea acestei țări. Prin formula „guvern prieten” URSS Înțelegea unul pe care Îl putea controla fără probleme. Sovieticii nu aveau Încredere În români, dîndu-și seama că sînt complet nepopulari În țară, În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În lagărele militare sovietice), instalarea dictaturii proletariatului și procesele care au Însoțit-o (naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este conturată prin două mărturii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și contemplația ca expresie a vieții se reflectă Într-un alt destin exemplar, acela al călugăriței. Un set de povestiri consemnează soluția de acceptare a dramelor vieții, salvatoare În condiții extreme, precum deportarea sașilor În lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Supraviețuirea, reîntoarcerea și reluarea cursului normal au fost țelurile care au animat pe protagoniștii unui asemenea destin tragic. O altă serie de declarații Învederează modul de adaptare la viața postbelică a României comuniste: dificultățile inițiale de aprovizionare, construirea căminului, educația
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românizate: pentru a cita doar pe cele mai cunoscute, Gaal Gabor („Gavril”) sau Szabedi Laszlo („Vasile”). Despre pe atunci tînărul Jako Zsigmond se spunea că „Își găsește cu greu drumul În aplicarea unei metode științifice mai apropiate de marxism-leninism”. Intervenția sovietică În toamna lui 1944, după recuperarea Clujului, În favoarea profesorilor maghiari, pe cînd lupta continua pe front contra Ungariei, a fost și un mijloc de presiune asupra guvernului român, spre a-i deschide lui Groza drumul către putere. Momentul 1959 este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Party Systems: Competition, Representation and Inter-Party Cooperation, Cambridge University Press, 1999) Împarte statele comuniste În trei categorii, fiecare cu un alt tip de evoluție posttotalitară: astfel, avem regimurile patrimoniale, În care autorii Încadrează Bulgaria și cele mai multe state din fosta Uniune Sovietică (România ar intra și ea În această categorie, deși nu este menționată), caracterizate prin birocrații corupte fondate pe legături clientelare sau personale și pe folosirea represiunii În scopul menținerii păcii sociale; regimurile „national accomodative”, caracterizate de o birocrație weberiană și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
România nu a fost ocupată la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, așa cum s-a Întîmplat cu partea de est a Poloniei la Începutul războiului. Kroner, op.cit., p. 4. Hannelore Baier (ed.), Deportarea Etnicilor Germani din România În Uniunea Sovietică, Forumul Democrat al Germanilor din România, Sibiu, 1994, p. 7. Ibidem, p. 14. Ibidem. Ibidem, p. 13. Dumitru Șandru, „Etnicii germani și detașamentele de muncă forțată din România, 1944-1946”, Arhivele Totalitarismului, anul 3, nr. 1, 1995, p. 26. Kroner, op.cit.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a lungul timpului În alte țări decît Germania și Austria. Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia și România sînt astfel de țări. O carte valoroasă pentru studiul reacțiilor române, americane și britanice cu privire la deportare este Deportarea Etnicilor Germani din România În Uniunea Sovietică, editată de Hannelore Baier, În 1994. Deportările au Început În ianuarie 1945; Kroner, op.cit., p. 52. Procesele de la Nürnberg au Început În 1945-1946. Ignaz Fischer, „Date despre deportarea În Rusia a Etnicilor Germani din Banat”, p. 416. Vezi Hannelore Baier
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
War Triumph of Radio Free Europe and Radio Liberty, The University Press of Kentucky, Lexington, 2000. Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundația Academia Civică, București, 1997, p. 107. Cele mai importante acțiuni În acest sens au fost condamnarea invaziei sovietice din Afganistan și contribuția la deschiderea convorbirilor egipteano-israeliene, În 1978. Culminînd cu participarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, boicotate de restul țărilor comuniste. Revine obsesia părții române pentru informarea exclusiv din surse guvernamentale. În 1931, 61 de locuințe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Vladimir Maiakovski și Demian Bednâi. SCRIERI: Oțelul viu, Baltă, 1929; Ștefan Senin, Tiraspol, 1930; Stejar Valută, Tiraspol, 1931; Versuri alese, Tiraspol, 1936; ed. pref. Petru Zadnipru, Chișinău, 1957; Oțelul viu, pref. Mihai Dolgan, Chișinău, 1978. Repere bibliografice: Mihai Dolgan, Poezia sovietică moldoveneasca din anii ’20-’30, Chișinău, 1979, passim; I. Grecul, Din iureșul vieții, Chișinău, 1981, 135-143; A. Moraru, N. Movileanu, Calvarul sau Pagini inedite din viața lui Toader Mălai, „Nistru”, 1989, 1; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău, 1997, 299. M.Dg.
MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287966_a_289295]
-
2002; Convorbiri în amurg, București, 2002; Cinci jurnale de bord și coroana de spini, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Solomon, Elogiul pământului natal, GL, 1955, 39; Eugen Atanasiu, „Întoarcerea în patrie”, RMB, 1955, 3430; Victor Bârlădeanu, Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4; Ion Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice, TR, 1960, 18; Dinu Săraru, „Ritmuri contemporane”, GL, 1960, 20; Al. Andrițoiu, În ritm cu timpul, RMB, 1960
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]