6,992 matches
-
ei să devină rugăciune, un dialog neîncetat cu Dumnezeu. Rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea inimii sau rugăciunea minții În inimă a fost practicată, predată și comen‑ tată pe scară largă de‑a lungul veacurilor de creștinismul răsăritean, urcând În tradiția Spiritualității ortodoxe până la timpurile apostolice. Această rugăciune neîncetată, care se mai numește și rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea min‑ ții (pentru că la Început ea se rostește cu mintea), sau a inimii, pentru că, după rugăciunea atentă și stăruitoare cu mintea În inimă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pentru că la Început ea se rostește cu mintea), sau a inimii, pentru că, după rugăciunea atentă și stăruitoare cu mintea În inimă, mintea coboară În inimă, este cunoscută Îndeosebi În practica spirituală numele de isihasm 285. Credință și vindecare 271 În Spiritualitatea Ortodoxă, rugăciunea lui Iisus este che‑ marea continuă și neîntreruptă a Numelui lui Iisus, cu buzele, cu inima și cu mintea, având simțământul prezenței Sale, oriunde și oricând, chiar și În timpul somnului. Nu este sub cer nici un alt nume dat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sale și a ajutorului pe care ni-l poate aduce în devenirea noastră interioară. Acestea nu pot fi separate..."63 Modernii, veneratori ai trupului, comit agresiunea inversă ascetismului maniheist, fiindcă ei îi reduc existența la biologic, frustrându-l de dimensiunea spiritualității, care-i dă adevărata frumusețe și vigoare. Un caz elocvent e cel oferit de Mircea Cărtărescu, în celebrul număr din Dilema anului 1998, dedicat lui Eminescu. Unii l-au acuzat pe Cărtărescu de solidarizare în demolarea lui Eminescu. Eroare. Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dickens. Dar dacă forța gândului heideggerian vine pe filieră eminesciană nevăzută, atunci este o eroare să-l asimilezi postmodernismului, când, în realitate, Heidegger va cunoaște o nouă aventură în perspectiva transmodernității. Dar să vedem soluția neopragmatismului rortyian în materie de spiritualitate europeană și occidentală. După Rorty, Charles Dickens ar întruchipa, cu adevărat, geniul Occidentului, nu Heidegger, cum s-au lăsat amăgiți postmoderniștii. Heidegger pariase rău pe tehnologia Occidentului, or, salvarea e în "speranța în libertate și egalitate" încarnate de Dickens. El
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmoderniști. Tendința crescătoare, nouă este transmodernistă, femeile fiind de două ori mai receptive decât bărbații la noutate. Transmodernismul ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green Cultural Creatives. În alte cuvinte, "esențialiștii" și "ecologiștii". Primii sunt concentrați spre psihologie, spiritualitate, exotic și straniu, spre idei noi, spre probleme sociale și feministe, fiind gânditori de "graniță" (leading edge), topos în care se produc schimbările. Statistic, sunt 10,6% din populația adultă (20 de milioane), dintre care 33% bărbați și 67% femei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
interviu acordat lui Daniel Corbu în revista ieșeană Feed back. Publicând, însă, cartea d-lui Negoiță, Călin Vlasie și-a mai spălat din păcate, punându-se în slujba eminescianismului de fond al acestui autor român care s-a impus în spiritualitatea americană de avangardă. Cu siguranță, poetul piteștean s-a lăsat sedus de sintagma roman postmodern. De altfel, eu însumi m-am apucat de citit imediat, incitat de promisiune, lăsând de izbeliște teancuri de cărți primite și necitite. Surpriza mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cușca de fier" a instrumentarului îngust, specializat al modernității, dar și a fragmentarismului și relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
omului, exilat într-o neverosimilă postistorie, în numele unei "sincronicități" fără limite. În America, s-ar fi reîntors la dimensiunea temporală gânditorul Eugen Rosenstock-Huessy, transmodernismul găsindu-și, din atare perspectivă, origini în tradițiile esoterice europene și orientale. Un asemenea interes pentru spiritualitatea orientală l-a manifestat taofizica lui Fritjof Capra, în contextul mai larg al "gnozei de la Princeton", care, în pofida recuperării sacrului dinspre știință, tocmai prin tentația gnosticismului, unii savanți au crezut că pot întemeia o "nouă religie" universală 252, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
distincții între valorile moderniste/postmoderniste și cele transmoderniste. Iat-o cum arată: Valori moderne Valori transmoderne pe mine / mie eu percepție concepție solidaritate integralitate a determina a delibera asimilare integrare mișcare acțiune instinct intuiție caracter ortodox (corect) paradoxal, neobișnuit religie spiritualitate a vorbi a rosti, a predica putere autoritate fapt adevăr cunoaștere/știință înțelepciune/gnoză crezare credință totalitate întregime satisfacție împlinire producție creație libertate (voie) libertate (neatârnare) schimbare transformare mediu ecologie universal global individualitate personalitate moralitate etică fericire/satisfacție tihnă/confort
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Iisus și de Maria Magdalena, altfel ar arăta astăzi lumea și, bineînțeles, creștinismul. Din nenorocire, creștinismul în varianta nou-testamentară a constituit un imens recul comparativ atât cu mozaismul, cât mai ales cu isianismul, care deschisese lumii calea celei mai generoase spiritualități, căci adepții religiei egiptene dețineau secrete ale cunoașterii extraordinare, ceea ce le-a permis, bunăoară, să construiască piramidele. Aceste secrete au fost preluate, din fericire, de către eretici și de francmasoni. De aici ostilitatea necruțătoare dintre Biserică, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
bulgăre de lut naște ulciorul; golul dinăuntru îi face rostul. Găurești zidul să faci uși și ferestre; golurile fac încăperea. Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința". Distincția dintre folos și folosință este importantă: folosul e utilitar, folosința are spiritualitate, e ontologică. Lao Tzî susține paradoxul "transdisciplinar" că plenitudinea e a vidului, iar golul al plinului, în sensul că pereții materiali ai ulciorului nu au consistență ontologică, ci doar vidul dinăuntru, non-material. Altfel zis, forma ulciorului nu e totuna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de aceeași mărime, Basarab Nicolescu, savant interdisciplinar, poet și filosof care funcționează atât în cultura și limba română, cât și în cultura și limba franceză, care este un model de european și care, după opinia mea, încarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie"348. Buna intuiție l-a dus pe Cezar Ivănescu către o întoarcere la "tradiție". El mărturisește că a regândit "poezia ca artă tradițională
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Basarab Nicolescu, savant interdisciplinar, poet și filosof care funcționează atât în cultura și limba română, cât și în cultura și limba franceză, care este un model de european și care, după opinia mea, încarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie"348. Buna intuiție l-a dus pe Cezar Ivănescu către o întoarcere la "tradiție". El mărturisește că a regândit "poezia ca artă tradițională, așa cum a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rusească, dar după război familia s-a refugiat la București. Devine elevă a Școlii Centrale, apoi urmează Academia de Belle Arte și Conservatorul până în 1950, familia a fost expulzată în Elveția. Franceza i-a devenit a doua "limbă maternă", dar spiritualitatea românească din anii liceului o marchează profund: "România mi-a rămas ca o primă patrie sufletească", va mărturisi prietenei sale din România, scriitoarea Lucia Olaru Nenati, într-un dialog, fără a ști precis cărei identități culturale îi aparține: Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nefiind "la înălțimea lui", nu-l pot asimila și, în consecință, devin acerbi detractori, "patrioți de meserie" care-și propun să facă "ordine" în cultură și în destinul nației printr-o pseudo-sincronizare perpetuă cu alții, uitând că Eminescu este centrul spiritualității celei mai înalte. Este, probabil, aici una dintre cele mai adânci explicații a fenomenului antieminescian din cultura românească. Din fericire, el continuă să rămână periferic, deși militează din postură minoritară, la modă, în vederea demolării centrului, pentru a i se substitui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai fine ale postmodernismului înalt, care e anticamera transmodernității. În momentul când s-a ciocnit de nivelul grosier și ideologic al postmodernismului, la Bienala de la Veneția din 1993, atunci a avut conștiința deplină a zidului care o desparte de o "spiritualitate" muribundă: "o concentrare explozivă de orori într-o rătăcire eterogenă computerizată a societății contemporane postmoderne"407. În 1993, autoarea a putut înțelege că postmodernismul și neopragmatismul american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a proteja acest hotar. Creștinii, spre deosebire de budiști, consider] c] sufletele, s]lașul tuturor facult]ților pe care le sl]vim, le aparține doar ființelor umane. Orice leg]tur] între specia noastr] și celelalte era considerat] degradant] pentru om, sugerând c] spiritualitatea noastr] nu era „într-adev]r” decât o serie de reacții animalice. Aceast] idee de animalitate ca principiu str]în, foarte îndep]rtat de spirit este una str]veche, folosit] adesea pentru a dramatiza conflicte psihologice intense între virtuți și „bestia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bolotești, j. Vrancea - 1657, mănăstirea Secu, j. Neamț), cărturar, traducător. Vasile Moțoc, după numele de mirean, se trăgea dintr-o familie de răzeși înstăriți, cu cinci copii. Cultura teologică dobândită și cunoașterea limbilor slavonă, greacă, latină îl asimilează curentului de spiritualitate ortodoxă creat în jurul lui Anastasie Crimca. A fost preot și egumen (1608-1613) la mănăstirea Secu, unde a făcut câteva traduceri religioase. Personalitate în ascensiune, V. este adus în 1629 la Suceava, ca arhimandrit și duhovnic al domnitorului Miron Barnovschi. Va
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
1936 și la Brăila din octombrie 1937 până în august 1939. Director: Gh. Capagea Rosetti. În articolul-program se precizează că publicația, având profil literar, social și de comentariu critic, urmărește să creeze „un curent de primenire socială”, „o primăvară [a] renașterii spiritualității noastre etnice”, luptând pentru „înălțarea vieții prin întronarea primatului sufletesc”, pentru care arta, ca „disciplină” complementară moralei, pregătește „sufletește pe om pentru contactul său cu divinitatea”. Mergând în direcția slujirii autohtonismului, V. și s. publică poezie tradiționalistă semnată de Valeriu
VIEAŢA SI SUFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290554_a_291883]
-
toate, trăsături ori atribute semnalate de critică și care, în pofida impresiei de inventar eteroclit, dau seamă de identitatea acestei poezii ce „constată și spune starea lucrurilor” (Alexandru Paleologu), însă modelând-o și interpretând-o într-o configurație de o superioară spiritualitate. Moralist și istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
le putem ratașa rădăcini ancorate adânc În trecutul istoric. Este vorba, În primul rând, de aportul celtic la făurirea sintezelor etno-culturale antice din spațiul balcano-dunărean. După cum sugerează cercetările etnografice și literare, amprenta celtică a lăsat numeroase urme În cultura și spiritualitatea românească tradițională, manifestate În cutume, În port, În stilul și imagistica producțiilor populare, mergând astfel până la nivelul unor structuri intime ale imaginarului țărănesc. Ca o mărturie vie a moștenirii comune, ele se regăsesc adeseori În celălalt capăt al Europei, la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1861, nr. 232. Vasile Pârvan XE "Pârvan" , Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane, București, 1982, pp. 265-268; Ion Horațiu Crișan, Burebista XE "Burebista" și epoca sa, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, pp. 16-17. Violeta Cartianu, Urme celtice În spiritualitatea și cultura românească, Editura Univers, București, 1972, passim. Pentru cele două tipuri de comparatism vezi Pompiliu Teodor, În Echinox, XVIII, 1986, nr. 6, p. 3, interviu consemnat de Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" și Ovidiu Pecican. Pierre Chaunu, Civilizația Europei În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
toată bogăția elementelor colaterale care Întovărășesc această schemă. Cuvânt Înainte Studiul folclorului a constituit în mod pragmatic, o sursă a literaturii culte și, în aceste condiții , scriitorul este cel care valorifică resursele culturii populare. Pornind de la cele două capodopere ale spiritualității românești,Miorița și Meșterul Manole,literatura modernă s-a dezvoltat În prelungirea creației folclorice.O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi care nu se prezintă ca , ci ca o formă a preciza Mircea Eliade În articolul Destinul culturii românești
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
asociindu-l, de obicei, cu considerațiile asupra timpului. Cel care s-a ocupat cu oarecare stăruință de aceste probleme a fost Constantin Rădulescu-Motru, atunci când a Încercat surprinderea unor trăsături spirituale distinctive ale poporului român. În lucrările Românismul. Catehismul unor noi spiritualități și, mai ales Etnicul românesc. Naționalismul, autorul - după ce expune rezumativ marile doctrine filosofice referitoare la timp (cu insistență asupra doctrinei kantiene) - configurează o viziune proprie despre destin. Legând indisolubil ideea de noroc de cea de timp, Rădulescu-Motru constată că timpul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
prin preocupările sale, mereu În proximitatea filosofică: este vorba de Mircea Eliade. În Destin și istorie, Eliade răspunde la Întrebarea Cum suportă omul istoria? astfel: Mircea Eliade susține În articolul Destinul culturii românești că Miorița și Meșterul Manole sunt capodoperele spiritualității românești, iar literatura română modernă s-a dezvoltat În prelungirea creației folclorice. O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi simpatia față de Cosmos care nu se prezintă ca un sentiment păgânesc, ci ca o formă a spiritului liturgic creștin. Regăsind
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]