7,229 matches
-
cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată așa-numitele figuri ale ambiguității. În a n a l i z a d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
element al frazei, astfel încît se produce o extindere a frazei înseși (d. ex., dreptul la viață; dreptul oamenilor la viață; dreptul inalienabil al oamenilor la viață etc.). Din această perspectivă, amplificarea privește în mod deosebit analiza sintactică sau/și stilistică a componentelor discursului. Despre amplificare se amintește deseori și în cadrul teoriei traducerii, atunci cînd unui număr de unități lexicale din limba originalului îi corespunde un număr mai mare de unități în textul traducerii, ca un reflex al lipsei de corespondență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca beneficiar, preia cuvinte din registrele și varietățile limbii pe care le modifică semantic, iar ca donator poate influența, la rîndul său, aceste varietăți, cărora le trasferă creațiile sale. Totuși, în terminologia lingvistică românească precum și în cea internațională, există delimitări stilistice clare între jargon, limbaj familiar, popular și vulgar. Jargonul se definește ca varianta familiară a unui limbaj de specialitate, folosită în interiorul unui grup profesional: limbajul medical, informatic, juridic etc. Argoul folosește într-adevăr cuvinte din jargon, din limbajul popular, familiar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ci și de cel al mediilor închise care doresc să păstreze coeziunea grupului), trec de obicei în registrul popular, familiar, de unde dispar tocmai pentru că și-au pierdut funcția ințială, sau se mențin o perioadă în lexicul unor scriitori, cu intenționalitate stilistică ludică sau provocatoare. O altă trăsătură esențială a argoului este efemeritatea. De aceea, pentru argou creativitatea este o necesitate. La nivel fonetic, creativitatea se relevă prin particularități fonetice ale pronunției populare a unor cuvinte (a se benocla, panaramă pentru "panoramă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale variațiilor rezultare prin vecinătatea dintre cuvinte. S-au distins și cîmpuri sintactice ale cuvintelor care corespund rețelelor de articulații frastice și sintagmatice care circumscriu sensul. În semantica discursivă, P. Guiraud a numit cîmp stilistic configurațiile textuale distinse în discurs, care asigură unui cuvînt o accepțiune sau conotații particulare. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, se menționează cîmpul discursiv pentru a desemna
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin: pronominalizare (transformarea în pronume a unui nume propriu sau comun evocat anterior: Vlad este un om consecvent. El.....); definitivare sau referință deictică: X a primit un premiu; premiul este...; premiul acesta nu e...; substituții lexicale vizînd varietatea gramaticală și stilistică: Din cauza lui copilul a rămas infirm. A trăit toată viața cu această povară în suflet; reluări interferențiale și presupoziții: Prietena mea are probleme. S-a reapucat de fumat (în cea de-a doua propoziție este sesizată o dublă presupoziție: prietena
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a n a l i z a d i s c u r s i v ă, în măsura în care tinde să rămînă o analiză lingvistică, nu poate decît să ia act de prezența lor, sarcina detalierii și sistematizărilor posibile fiind destinată stilisticii și poeticii. Cu toate acestea, analiza discursivă nu poate face abstracție de prezența valorilor conotative și, de aceea, trebuie să facă întotdeauna distincție între folosirea exclusiv denotativă a cuvintelor și folosirile conotative. V. cuvînt, denotație, semiologie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
motiv, șirul de enunțuri ale unui emițător unic, care alcătuiesc discursul unui orator, monologul unui actor, cursul unui profesor, reflecțiile cu voce tare ale unui individ etc., este monologic numai prin forma lui exterioară, căci, prin structura lui semantică și stilistică, el este dialogic. Orientarea dialogică este astfel aplicabilă oricărui discurs, deoarece, îndreptîndu-se spre obiect, orice discurs se întîlnește inevitabil cu discursul altora (vorbitorul neaflîndu-se niciodată într-o situație adamică). Această perspectivă, deschisă de M. Bahtin și de colaboratorii săi, a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produse de instanța de interpretare. La aceasta se adaugă faptul că efectele vizate și efectele produse sînt ecoul forței ilocutorii și perlocutorii a actelor de vorbire. V. act, destinatar emițător, locutor. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ELIPSĂ. Din perspectivă retorică și stilistică, elipsa este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară a elipsei retorice o constituie asindetul, definit ca o construcție sintactică cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară a elipsei retorice o constituie asindetul, definit ca o construcție sintactică cu funcție stilistică și caracterizată prin omisiunea elementelor de relație (conjuncții, de regulă) între segmentele unui enunț (Ai carte, ai parte; Dai, n-ai; etc.) Ca fenomen sintactic, specific codului oral, elipsa se manifestă prin absența (in)voluntară a unor componente dintr-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și religioase. Din punctul de vedere al expresiei, eufemismul poate fi reprezentat de un cuvînt, de o sintagmă (cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de perifrază), de multe ori el avînd valoare stilistică, fiindcă realizează o metaforă, iar atunci cînd se afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concretizare a principiului individuației: 1) ca manifestare a creativității specifice limbii (prin adaptarea la condițiile de comunicare și prin reflectarea trăsăturilor vorbitorului), 2) ca aspect ce ține de limba funcțională în care se realizează vorbirea (stil funcțional, tip discursiv, registru stilistic etc.), 3) ca ilustrare a aptitudinii vorbitorului în folosirea limbii (un reflex al competenței lingvistice) și 4) ca manieră de evidențiere voită a personalității vorbitorului. V. limbă literară, stiluri ale limbii. FLEW 1984; BLACKBURN 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO INDICATOR
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu rămîne niciodată obscur. Din aceste motive, analiza are în vedere pe de o parte conformitatea dintre fundamentul discursului (raționamentul inductiv) și organizarea lui (succesiunea enunțurilor) și, pe de altă parte, varianta ilustrată din perspectiva logicii naturale și a variantei stilistice concretizate în expresie. V. deducție, inferență, stiluri ale limbii. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO INFERENȚĂ. Pe terenul logicii, noțiunea "inferență" este de obicei considerată a fi sinonimă cu noțiunea "raționament", aplicîndu-se procesului de trecere de la premise la concluzie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alteia, pastișa este considerată un produs cultural inferior în raport cu originalul. Ea are de obicei o orientare ludică, nonmilitantă și, de aceea, nu este o contrafacere, ci o lucrare cu o anumită independență, cu un caracter caricatural și cu anumite mărci stilistice. Pastișa poate viza un gen de discurs sau stilul unui locutor singular. Aceasta implică interiorizarea de către cel care face pastișa a regulilor de realizare a enunțurilor imitate, obținînd o competență discursivă care-l face capabil să producă el însuși alte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operă colectivă. Deseori, aceasta este destinată arhivării pentru ca, în caz de contestație, să servească drept probă și să permită eventuale atribuiri de responsabilitate. Există însă și texte poetice ori romanești poligrafice, de regulă, produse ale unor experimente, în care unitatea stilistică se realizează în diverse grade, în funcție de intenția artistică sau de talentul autorilor (în literatura română, de ex., romanul Femeia în roșu, semnat de Mircea Nedelciu, Mircea Mihaieș și Adriana Babeți). V. eterogenitate, funcții ale limbii, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului, încalcă această convenție. Din punct de vedere stilistic, preteriția se apropie de elipsă, prin condensarea formală realizată nu prin omisiunea de elemente, ci prin selectarea strategică a secvențelor importante, dar tratate ca și cum ar fi secundare în raport cu obiectul discursului, motiv pentru care a fost considerată un tip de paranteză
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un stadiu al limbii, considerat în mod sincronic. În știința actuală, care valorifică această idee, se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme ce cooperează la alcătuirea ei ca entitate unică: fonetic, morfologic, sintactic, lexical și stilistic. Dacă se ține cont însă de faptul că același element al limbii (un cuvînt, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că acestor sisteme nu li se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de semnificație, într-un clișeu lingvistic. În general, clișeul lingvistic atestă destinul inovațiilor cu valoare inițială expresivă, devenite prin uz frecvent defective de asemenea valoare și banalizate. Asistăm astăzi însă la o revalorizare a clișeelor, în sensul dobîndirii unor valori stilistice, prin intermediul destructurărilor în care sînt antrenate și care aduc elementul inedit în discurs. Dacă limba de lemn este un discurs care se caracterizează în primul rînd printr-un abuz de clișee lingvistice, desemnarea fiind anulată și implicit semnificația, pentru că se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu trebuie să vizeze exclusiv aspectul normativ, ci să determine manierele în care recurențele își exercită funcțiile diversificate în procesul comunicării. V. clișeu, limbaj, stereotip, stil. COSERIU 1994; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; FILLOL 2000; ZAFIU 2001; DASCĂLU JINGA 2009. RN STILISTICĂ. Disciplină lingvistică și literară, apărută la începutul secolului al XX-lea (pe ruinele retoricii clasice, căzute în desuetudine), care studiază stilul. Ch. Bally este considerat întemeietorul stilisticii lingvistice descriptive (1909), prin lucrarea sa Traité de stylistique française. În opinia sa
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca atare a limbii folosite în mod obișnuit, chiar și atunci cînd se pretinde sau se lasă impresia că o asemenea preluare s-ar produce. Pentru stilul beletristic, cuvîntul este suportul creației, iar, uneori, este creația însăși, realizabilă în registre stilistice variate și, deseori, cu folosirea figurilor de stil, adică a îmbinărilor de cuvinte ce conduc spiritul de la aspectul rațional la cel reprezentativ al lumii, prin sensibilizare și trăiri subiective. De aceea, discursul (și textul) integrabil stilului beletristic oferă posibilități de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modului cum se realizează cunoașterea realităților). Tipurile de discurs/text particulare constituie reflexul, la nivelul vorbirii, al tipurilor de limbaje specializate care individualizează stilurile funcționale de la nivelul limbii. Cu alte cuvinte, o taxonomie a textelor ar fi posibilă în cadrul disciplinei stilistice a limbii, în sensul că forma abstractă a tipurilor de discurs /text se reflectă în limbajele de specialitate care întrunesc trăsăturile tipologice și se realizează concret în granițele normei și sistemului limbii, ale normei legiferate și ale libertății lingvistice, admițîndu-se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din perspectiva limbii în care este realizat și, pe de altă parte, din perspectiva originalului. Din perspectiva limbii, discursul tradus trebuie, în principiu, să respecte integral norma care funcționează în interiorul ei, cu particularizările cerute de limbile funcționale și de registrele stilistice. În cazul traducerii textelor aparținînd unor limbi funcționale, precum cele administrative și juridice, transferul interlingvistic presupune corelarea cu realitățile culturale, de organizare socială și de mentalitate reprezentate de limba-țintă, care se impun ca obligatorii textului rezultat prin actul traducerii. Dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dimensiune transferul informativ în lipsa căruia actul traductiv este eșuat, deși acest transfer nu poate fi întotdeuna deplin. Din punct de vedere lingvistic, un rol important în acest transfer îl au echivalările de unități lexicale, de frazeologisme, de valori gramaticale și stilistice, astfel încît discursul rezultat din traducere să întrunească trăsăturile de bază ale discursului supus traducerii. Totuși, din faptul că discursul rezultat (deși asistat) trebuie să corespundă normei limbii în care este realizat, el are prin firea lucrurilor și elemente care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]