KorAP: Find »[drukola/base=strădui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...203 204 205 ...452 >

11,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

o aleg pe cea pe care o port mereu, adică o bluză neagră pe gât (stilat, călduros și ascunde părțile mai picante) și blugi, pentru că sunt Miss Sixty și îmi vin bine. În ei arăt de parcă nu m-aș fi străduit deloc și asta e esențial în seara asta. Nu vreau, sub nici o formă, să arăt de parcă aș fi făcut vreun efort. Sunt sigură că toate fetele cu care iese Adam se chinuie foarte mult. Se machiază foarte mult și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
de patruzeci de feluri de plăcinte și prăjituri cu brânză, cum aș putea rezista? Lasă dieta - n-au intrat zilele în sac. Wendy, Debbie și cu mine ne îndreptăm spre The Cheesecake Factory pe la vreo șapte. Ambele fete s-au străduit mult să se aranjeze și să arate destul de elegant. Oricum, Debbie mereu se străduiește, chiar dacă nu se duce decât până la sala de fitness a hotelului. Dar Wendy arată ca o Cindy Crawford tânără, în pantalonii ei negri mulați și bluza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Lasă dieta - n-au intrat zilele în sac. Wendy, Debbie și cu mine ne îndreptăm spre The Cheesecake Factory pe la vreo șapte. Ambele fete s-au străduit mult să se aranjeze și să arate destul de elegant. Oricum, Debbie mereu se străduiește, chiar dacă nu se duce decât până la sala de fitness a hotelului. Dar Wendy arată ca o Cindy Crawford tânără, în pantalonii ei negri mulați și bluza albă, delicată, cu spatele gol. Mi-aș fi dorit să mă fi chinuit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
fac rău. Aș vrea să pot spune ceva ca să se simtă mai bine. Mi-aș dori ca Donald să nu o înșele. Mă simt de parcă aș lua parte la o glumă proastă. Debbie izbucnește deodată în râs, și eu mă străduiesc cât pot să nu mă alarmez. Până la urmă, e un lucru bine cunoscut că oamenii reacționează diferit la șoc. Așa încât faptul că Debbie râde e în regulă. E doar o reacție normală. Oricum, sunt bucuroasă că nu plânge. Cu asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
impresionat, nu-i așa? Doamne, uneori îmi aduc aminte ce simplu era cu Tim. Dacă aș fi ieșit în cămașă de noapte cu Tim, nici n-ar fi observat. De fapt, probabil i s-ar fi părut că m-am străduit mult. Adam sună pe la vreo șase. O să fiu gata la șapte? Având în vedere că mă pregătesc de vreo câteva zile, nu cred că va fi o problemă. Îi spun că nu vreau să ies în oraș, pentru că sunt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
în fiecare zi. —A spus să te duci să-l saluți. Lydia se sprijină sfidător de ușa toaletei. Sper că își dă seama că tocmai a intrat cineva acolo, pentru că dacă se deschide brusc ușa, o să cadă înăuntru. Cine? Mă străduiesc să par că-i fac pe plac. —Mike, adică Mike căpitanul. —Ce vrea? —L-am întrebat, dar a zis că e ceva personal. Ce a făcut? L-a întrebat ce treabă are cu mine? Doamne, e cam obraznică puștoaica, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Dacă nu mă înșel, tu ghicești viitorul? mă întreabă Mike pe când trecem pe Griffith Avenue. It’s a Beautiful Day a celor de la U2 se aude de la radioul mașinii. Nu pot să nu mă gândesc ce ironic sună. —Ei, mă străduiesc. Zâmbesc obosită. Sper că nu o să-mi întindă palma în timp ce conduce. Șoselele sunt destul de alunecoase și, Doamne ferește, dacă ni s-ar întâmpla ceva și am face accident, nici nu vreau să mă gândesc ce zvonuri ar umbla prin aeroport! Aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pământ. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. Sângerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sunt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gândești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certându-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc când m-am certat ultima oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia, lângă râu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
el, categoric e el. E bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sunt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvânt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurânde, mă Întorc la birou, Încercând să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
discuție. Și nici... nimic din tot restul. Și oricum, n-am mințit că aș avea o licență pe care n-o am, nu ? Nu e ca și cum aș fi ascuns faptul că am cazier sau așa ceva. Sunt un angajat sârguincios. Mă străduiesc să fac totul cât de bine pot și nu trag chiulul decât foarte rar și atunci cu promoția aia la echipamentul sportiv am stat chiar și peste program și am organizat și tombola de Crăciun... Apăs tastele cu putere, din ce În ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O urăsc pe Kerry, din adâncul sufletului. — A, da, spun, străduindu-mă să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și câteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cât pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și aruncă o privire foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de Jack Harper. — Poate că reorganizează Întreaga companie, spune cineva. Am auzit un zvon cum că ar avea un proiect secret... — Nu poate să centralizeze tot marketingul, spune Artemis, Încercând să ridice glasul deasupra tuturor. — Unde-i Jack Harper ? spun, străduindu-mă să-mi iau un ton cât mai firesc. — A plecat, spune Nick, și mă străbate un val de ușurare. A plecat ! A plecat ! — Se mai Întoarce ? — Nu prea cred. Emma, mi-ai făcut și mie scrisorile alea ? Fiindcă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curând, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. Sunt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngân, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsându-ți mesaje și râzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
arhivă decât dacă trebuie neapărat. E tocmai la mama naibii la subsol și e plină de cărți și de reviste vechi și trebuie să te chirchești ca naiba să găsești ce-ți trebuie. E locul perfect. — Mă duc eu, zic, străduindu-mă să o spun cu aerul cel mai firesc din lume. Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mână foi de hârtie, iar atmosfera pare destul de Încordată. I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cafea, cu mintea aiurea, Încercând să evaluez rapid situația, când mă Întrerupe o voce tremurândă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la mine de parcă tocmai mi-ar fi crescut trei capete. A, bună ! zic, străduindu-mă să-mi iau aerul cel mai flu-flu posibil. — E adevărat ? Îmi șoptește. E adevărat ? Fiindcă n-am să cred că e adevărat până nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
binecunoscute din jur și-mi dau seama că suntem foarte aproape de strada mea. Mă pregătesc de coborâre, Îmi iau geanta și pornesc pe scări. Spre surpriza mea, autobuzul virează brusc spre stânga și mă apuc repede de mânerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sunt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămâi la răspunsurile dintr-un singur cuvânt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit o Întreagă poveste despre cum cei de la pizzerie au Înțeles greșit, că am comandat pizza cu piper verde, În loc de pepperoni, ha ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Mă străbate un val de ușurare. Slavă Cerului. O să schimbăm două vorbe, după care pot să plece la ale lor. — Am adus mâncare pentru picnic, spune mama. Hai să găsim un loc drăguț. — Dar aveți timp pentru un picnic ? zic, străduindu-mă să-mi iau cel mai firesc ton din lume. Cine știe cum e traficul... Poate ar fi mai bine să vă grăbiți, ca să fiți siguri că ajungeți la timp... Masa e rezervată abia pentru ora șapte ! spune Kerry, aruncându-mi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi Îngrop capul În mâini. — Și... cum de știe atâtea lucruri despre tine ? face Aidan o tentativă de conversație. Sunteți... Împreună ? — Ne-am cunoscut În avion. Ridic privirea, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Și... pe tot parcursul călătoriei, i-am spus totul despre mine. După care ne-am Întâlnit de câteva ori, și eu am crezut... Nu-mi mai pot ține În frâu vocea. Am crezut sincer că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
obligându-mă să-l privesc. — Emma, am venit aici cu un singur scop, Emma, spune pe un extrem de serios. Am venit să-ți spun ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]