8,805 matches
-
cu casele lor modeste . O creastă de deal acoperită cu brazi pitici îi împiedica puțin vizibilitatea și nu putea acum vedea decât acoperișul plat al unei vile , precum și firul subțire de fum care se rotocolea deasupra acoperișului . Avu un sentiment straniu de regret la început , că nu mai era singur , căci singuratatea luă parcă sfârșit . Acesta era locul lui tainic în care îi plăcea adesea să revină și era populat doar de pescarii săraci care locuiau în căsuțe pitice . De aici
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu-mi mai pui întrebări? -Binînțeles. Au urmat apoi tăcerea. O tăcere desăvârșită. -Îți place deci să trăiești singur? -M-am obișnuit mult cu mine însumi. Îmi place să fiu singur. Fixându-mi privirea, Costash făcu o strâmbătură, iar eu aveam strania impresi că vrea să mă facă să cred că a fi singur e sinonim cu moartea, că în orice clipă voi putea cădea. Am revenit mai târziu în casă. Mi-a arătat apoi baia și dormitorul în care urma să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
înstelat al nopții, greierii cântau monoton, în ritm precis, iar de la parter venea miros îmbietor de mâncare. În casă era o tăcere de mormânt. Costash avea multe obiecte de artă, demne de invidiat. Începusem chiar să mă înfricoșez. Aveam sentimentul straniu că fusesem invitat aici, nu din exces de ospitalitate, ci cu totul din alte motive. Mi se părea că cineva încearcă să mă folosească fără voia mea. Cuvintele lui: “Ai fost ales!” mă duceau cu gândul la tot felul de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Într-adevăr, așa reușisem să ies din golful acela. Era greu de vorbit cu motorul în mers, așa că mă uitam în apă unde vedeam bancuri de peștișori și arici de mare ca niște stele negre. Stâncile erau uriașe și păreau stranii, monstruoase în goliciunea lor. Am ancorat la vreo câteva sute de metri. Barcagiul mi-a întins o masca și un tub pe care le încercam pentru prima oară. În spatele lui, înotam lent deasupra unui peisaj pietrificat cu blocuri imense, printre
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doream să fiu cu ea, dar “moartea” mea nu-mi permitea acest lucru. A plâns mult. Spre seară, când am părăsit pădurea, ea mi-a spus că, orice s-ar întâmpla, ea nu se va căsători decât cu mine. Aveam strania senzație că noaptea, luna, stele se deplasau odată cu mine. Uneori mă gândeam să mă întorc în România. Dar vedeam acele figuri sinistre de parlamentari holbându-se la pupitru sau pirotind în sală, vedeam haosul din industrie, agricultura murind și mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
parcă o deosebită plăcere să stam cu ochii în sus și să aștept. Am închis puțin ochii, apoi i-am deschis. Steaua parcă dispăruse în marea aeriană. Și ce stea frumoasă, albă, ce stea frumoasă fusese... Am trăit apoi iluzia stranie că nu privisem în sus, ci în jos, exact cum privești într-o fântână. Steaua mea nu făcea parcă parte din nicio constelație, ci plutea singură într-un vid perfect. Privisem steaua și ea mă privise pe mine. A durat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Inima ei bătea foarte puternic. În parte, la gândul că nu mă va putea însoți, că voi întâlni acolo o altă femeie, dar și dintr-un motiv mult mai misterios, anume senzația că ne aflăm amândoi în adâncul celui mai straniu labirint din Uniunea Europeană. Brațele ei m-au cuprins și ne-am sărutat îndelung. Un sărut pătimaș, pe care îl întrerupeam doar pentru a respira, reluându-l apoi cu pasiune, făcându-l să dureze și mai mult... Linda nu mai avea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
îndatorată lui Daniel. Pe lângă toate celelalte, îi oferise și acest firicel de speranță. Iar ea, încă o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca de obicei, Daniel părea să nu aibă nevoie decât de ocazia de a dărui. Dintre toate stările stranii, de suferință mintală pe care doctorul ăsta scriitor le relata, nici una nu era atât de bizară ca grija. PARTEA A DOUATC "PARTEA A DOUA" Dar în noaptea asta, pe North Line Roadtc " Dar în noaptea asta, pe North Line Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici o să fiu. El o să aibă ședințe regulate cu terapeutul cognitivist. Și pot să trec pe la el, dacă te ajută. Cum? Deja ne-ai dat atât de multe. Nici măcar nu-mi închipui cum te pot răsplăti... Infirmiera radia un calm straniu. Mâna ei pe umărul lui Karin transmitea siguranță absolută. — Lucrurile se aranjează. Toată lumea e răsplătită, într-un fel sau altul. Hai să vedem cum merge treaba. Karin o rugă pe Bonnie Travis s-o ajute să-l ducă pe Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea nu ia hârtia. Nu vrea s-o atingă. Ca să trăiești, recită el, ținând hârtia sub nasul ei. Și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Ea se așază lângă el, pe pământ, la câțiva centimetri de el. O liniște stranie coboară peste amândoi. Să aduci înapoi pe altcineva? întreabă ea. De parcă și ea ar vrea să facă asta. El sare brusc înainte, ieșind din groapă. Ea cade pe spate, cu brațele ridicate ca să-l blocheze. Dar el nu vrea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cărții sale. Exact ca atunci când îți cauți propriul nume pe Google. În timp ce parcurgea sumarul, se simțea ridicol. Scria de ani de zile, cu mai mult succes decât îndrăznise să spere. Scria pentru înțelesul limbajului, pentru a localiza, într-un lanț straniu, adevărul său surpriză. Modul în care un cititor îi recepta poveștile spunea la fel de multe despre povestea cititorului ca și despre poveste în sine. De fapt, cărțile lui explorau chiar acest fapt: povestea în sine nu exista. Nu exista un verdict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
studiu, învățase că oamenii umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca zece la sută dintre bărbați, dintre care mulți nu descoperă niciodată că suferă de această afecțiune. Din cauza lipsei unor receptori de culoare din ochi, Edward era incapabil să distingă nuanțele de roșu și verde. Daltonismul în sine era oricum straniu: sugestia neliniștitoare că doi oameni se pot contrazice în privința nuanței exacte a unui obiect dat. Dar vederea colorată a lui Edward era încă și mai stranie. Ca și alte, mult mai puține, persoane - una la zeci de mii -, Edward era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era incapabil să distingă nuanțele de roșu și verde. Daltonismul în sine era oricum straniu: sugestia neliniștitoare că doi oameni se pot contrazice în privința nuanței exacte a unui obiect dat. Dar vederea colorată a lui Edward era încă și mai stranie. Ca și alte, mult mai puține, persoane - una la zeci de mii -, Edward era și sinestezic. Sinestezia moștenită a lui Edward a rămas stabilă și consistentă în tot timpul vieții lui. Lua o formă standard: vedea numerele colorat. Pentru Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai apropiată de pe lumea asta și să nu simți nimic. Dar chiar asta era uluirea: înăuntrul lui Mark nimic nu părea schimbat. De asta se ocupa conștientul improvizator. Mark se simțea în continuare la fel ca înainte; doar lumea devenise stranie. Avea nevoie de ideile lui delirante, ca să acopere golul ăsta. Scopul esențial al sinelui era autocontinuitatea. Măcar Mark era încă el însuși - un lucru cu care Gerald Weber nu se putea lăuda. Prin method-acting, Weber încercă să se instaleze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar niciodată nu fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i vine să creadă: douăsprezece milioane de specii sau chiar mai multe, dintre care mai puțin de o zecime erau luate în considerare. Și jumătate se vor stinge în timpul vieții ei. Strivită de date, simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot timpul, iar zădărnicia muncii ei îi dublează energia. Conexiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu! Tu ai început când Dumnezeu a hotărât... Își ridică ochii și e ca și cum voința lui i-ar fi dat ei ființă, acolo, în fața lui. Sora, în mătase verde. —L-ai văzut? întreabă el. Vocea lui îi pare atât de stranie. Karin clatină din cap. —Doarme. E inconștient. Weber încuviințează. In-conștient. E o greșeală că negația întruchipează ceva cu atâtea miliarde de ani mai vechi decât negatul. O să se facă bine? Întrebarea are ceva ce el nu poate pătrunde. Se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Expresia ei îi spune: telefonul tău. Bâjbâie ca să găsească buzunarul ce ascunde aparatul. Se uită la numărul de pe ecran, pentru prima oară în viața lui. Închide telefonul și se ghemuiește iar în ea. De acum încolo, totul va fi panică. Straniu, ca nașterea. O să scrie despre asta - primul caz de Capgras contagios din istorie - asta dacă mai putea scrie. Pare să se apropie, iar ea îl conduce. Gândurile se revarsă în el ca un pârâu asupra pietricelelor, dar nici unul nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mi-a făcut cadou un laptop mic, ca să-mi fie mai ușor. Dacă aș fi avut, în loc de acest laptop de 300 grame, o mașină de scris, cine știe de ce suport aș fi avut nevoie. Parcă îl și văd, un obiect straniu ca alea din Muzeul Științei, semănând cu un pendul, dar și cu bateria fără sfârșit a lui Karpen, ceva care să susțină obiectul la care scriu, pentru că eu însămi nu-l mai pot susține, și care totodată să lumineze și
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
pete pe față, nu m-am îngrășat deloc în afara kilogramelor din jurul taliei. Eram, Herr Doktor, în camera bunicii și mă uitam în oglinda ovală de la frumosul ei șifonier de mahon și, când m-am ridicat în picioare, am simțit ceva straniu, ca și cum oglinda însăși s-ar fi lichefiat și argintul ei s-ar fi transformat într-o cascadă și blugii erau complet uzi, de la mijloc în sus mă privea aceeași femeie, jerseu negru, mărgele, de la talie în jos, altceva. Ca și cum mi-
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
mirifică. O varietate uimitoare de păsări și animale, plante și flori dădeau imaginea unui loc miraculos. Corul matinal al păsărilor, duetul lor fantastic și zborul spre locuri tainice și de ele știute fascina și încânta. Chemările naturii, perfecțiunea și liniștea stranie m-au atras prin mrejele odihnitoare. Peregrinările mele prin peisajul mioritic, drumețiile făcute prin exoticele locuri natale și nu numai; pelerinajele făcute la mormântul celor dragi, toate acestea au trezit amintiri deosebite, relații și afecțiuni durabile și, nu în ultimul
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
toată sarcina cu MateiVladimir în doliu. Totul era, de fapt, complet răsturnat cu capu-n jos, ca-ntr-un film grotesc. În toamna dinainte plecasem și eu, și Cristian de la Odeon, goniți de furtuna politică. Eu mă aciuasem, într-o stranie și nefericită aventură, la Editura Humanitas. El, pe un post de milostenie, la UNITER. Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună cartea de interviuri Cinci divane ad-hoc, pe care, în ignoranța noastră cu privire la viitor, o botezaserăm în secret „primul nostru copil
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]