5,909 matches
-
în armură sau motive vegetale și animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră. În perioada 1998-1999 s-au efectuat aici noi săpături arheologice. Pe o secțiune lungă de 35 m pe direcția N-S, pornind din zidul sudic al curții, a fost descoperit un tezaur monetar format din peste 300 de piese, marea majoritate a acestora fiind sferturi de dinar (quarting) emiși de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în perioada 1430-1437, alte trei piese fiind jumătăți de
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
am văzut eu în ziua aceea”. Odinioară, populația San vâna în libertate pe aceste teritorii și, împreună cu triburile Herero și Ovambo, ne-au lăsat o bogată arhivă de nume pitorești în această regiune. Un șir de coline joase de la extremitatea sudică a depresiunii Ethosa se numește Ondundozonanandana, adică „Locul în care se duceau vițeii și nu se mai întorceau". Una dintre taberele turistice Din Parcul Național Etosha este cunoscută sub numele Namutonii, cuvânt Ovambo care se traduce prin „Locul înalt ce
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
același lucru la nord, ele au rămas mare parte din timp izolate, iar blindatele aliaților nu au reușit deloc să treacă râul, rămânând vulnerabile la contraatacurile tancurilor și tunurilor motorizate din Divizia 15 Panzere a generalului german Eberhard Rodt. Grupul sudic a fost forțat să se retragă peste râu în dimineața zilei de 21 ianuarie. General-maiorul Geoffrey Keyes, aflat la comanda Corpului II, a insistat ca Divizia 36 a gen.-mr. Fred Walker să reia imediat atacul. Din nou, cele două
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ani mai târziu, Andalii au traversat marea îngustă dinspre continentul estic, aducând cu ei arme de fier, cai de război și Credința Celor Șapte. Ei au debarcat în Valea lui Arryn și, pe parcursul câtorva mii de ani, au subjugat regatele sudice, nordul rămânându-le inaccesibil din cauza apărării naturale. În timp, în Westeros s-au format șase regate mari și puternice: Regatul Nordului, Regatul Insulelor de Fier, Regatul Văii și Cerului, Regatul Rock, Regatul Regilor Furtunii și Regatul Reach. Un al șaptelea
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
înaintea evenimentelor romanelor, o mare mulțime de refugiați din regiunea râului Rhoyne de pe continentul de est - alungată de puterea crescândă a unui imperiu îndepărtat, numit Valyria — a traversat marea îngustă sub conducerea reginei războinice Nymeria și a debarcat în regiunea sudică a Westerosului. Rhoynarii s-au aliat cu lordul Mors Martell și au cucerit peninsula sudică, Dorne, formând un alt regat puternic. Cinci secole mai târziu, expansiunea imperiului valyrian a ajuns pe coastele mării înguste, stabilind relații cu Westerosul și folosind
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
est - alungată de puterea crescândă a unui imperiu îndepărtat, numit Valyria — a traversat marea îngustă sub conducerea reginei războinice Nymeria și a debarcat în regiunea sudică a Westerosului. Rhoynarii s-au aliat cu lordul Mors Martell și au cucerit peninsula sudică, Dorne, formând un alt regat puternic. Cinci secole mai târziu, expansiunea imperiului valyrian a ajuns pe coastele mării înguste, stabilind relații cu Westerosul și folosind insula Pietrei Dragonului ca port comercial. Peste mai puțin de un secol, imperiul a fost
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
aparat de comunicare instantanee) pentru a-și alerta poporul. O navă fără echipaj (deoarece viața nu poate supraviețui călătoriei cu viteze superluminice în universul Hainish) distruge instalația, după evadarea lui Rocannon. După îndeplinirea misiunii sale, Rocannon se retrage pe continentul sudic, alături de cei din Angyar și de o femeie iubitoare. Nouă ani mai târziu, când salvatorii Ligii sosesc în sfârșit (din cauza restricțiilor impuse de călătoria cu viteză subluminică), află că Rocannon a murit și a devenit parte a mitologiei. "", împreună cu cele
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
mai, au dat de o furtună în zona de înaltă presiune atmosferică a Atlanticului de Sud, soldată cu pierderea a patru corăbii. Locul exact al dezastrului nu este cunoscut—speculațiile variază de la un loc aproape de Capul Bunei Speranțe din extremitatea sudică a continentului African la „aproape de coasta Americii de Sud”. Trei "nau"-uri și o caravelă comandată de Bartolomeu Dias—primul european care ajunsese la Capul Bunei Speranțe în 1488—au eșuat, și au dispărut 380 de oameni. Vasele rămase, încetinite de vremea
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
orice caz, ofensiva le-a permis forțelor croate să pună mâna pe o cantitate mare de armament greu, a eliminat o amenințare strategică din spatele frontului croat și a slăbit în mod semnificativ JNA. Cazarma JNA din Vukovar, situată în suburbia sudică Sajmište, a fost una din cele atacate pe 14 septembrie. Totuși, forțele croate locale nu au reușit capturarea ei și, drept represalii, paramilitarii sârbi au lansat un atac major în sud-vestul Vukovarului, din direcția Negoslavci. În jur de 2,000
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
trupelor acoperite, dar nu conduse de blindate, să-și forțeze sistematic avansarea printre liniile de apărare croate. Trupele paramilitare au fost utilizate ca vârfuri de lance ale atacurilor. Forțele JNA, divizate în două sectoare de operațiuni, unul nordic și unul sudic, au atacat mai multe ținte simultan. Așa cum a prezis generalul Panić, apărătorii nu au mai reușit să respingă un astfel de atac. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
sau Moscheea Nouă ("Yeni Camîi") este o moschee imperială otomană reprezentativă și un monument emblematic al Istanbulului din epoca de înflorire a imperiului. Ea domină latura de răsărit a întinsei piețe Eminőnǖ, pe latura sudică a Cornului de Aur, la întâlnirea apelor acestuia cu cele ale Bosforului și la răsărit de Podul Galata. Piatra ei de temelie s-a așezat în 1597 la inițiativa soției sultanului Mehmed al III-lea, pe nume Safiye. Odată cu moartea
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
în fața altarului, adică partea vestică a potcoavei galeriilor, era destinată numai împărătesei și suitei sale. Partea nordică a galeriei, a potcoavei, era destinată ca "ginaeceum" sau "matroneum", fiind destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galeria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a unui perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a delimita Sala conciliilor, iar deschiderea a primit numele de „Poarta Paradisului și a Infernului”. Uimitoarea
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
în patrimoniul său mai multe cărți de cult tipărite după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice. În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se află un epitaf, ce conține și o strofă din poemul ""Inscripții"": <poem>""Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI "născutu in 1808 "reposatu in 25 Augustu
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
prima care a vizitat insula și a comunicat cu locuitorii, echipajul petrecând 10 ore pe Pitcairn în februarie 1808. Relatarea descoperirii lui Folger a fost transmisă Amiralității—în care se menționa descoperirea poziției reale a insulei la 25° 2' latitudine sudică și 130° longitudine estică, dar această redescoperire nu era cunoscută lui,Sir Thomas Staines, care a comandat o flotilă de două vase (HMS "Briton" și HMS "Tagus") a Marinei Regale, care a descoperit insula la 25° 4' S la 17
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
de pe peretele vestic este în stil gotic și are un chenar exterior dreptunghiular, cu două muluri și un chenar interior, terminat la partea superioara în arc frânt, cu trei muluri. Ferestrele pronaosului, câte două pe fiecare latură laterală (nordică și sudică), sunt terminate în arc frânt și ornamentate cu rozete în stil gotic. Absidele laterale sunt încadrate de câte două contraforturi. Absidele laterale și absida altarului sunt semicirculare și au firide oarbe, prelungite până la soclu și cu o dublă arcatură în
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
arc frânt, înscris într-un cadru dreptunghiular tot de piatră. Pronaosul este boltit formând o calotă sferică susținută de opt pandantivi. Pe pereții pronaosului se află patru ferestre de dimensiuni mari (două pe peretele nordic și alte două pe peretele sudic), realizate în stil gotic (cu chenare în arc frânt și având rozete și două colonete). Deasupra naosului se află o turlă octogonală din cărămidă aparentă sprijinită pe două baze stelate suprapuse. Turla are patru ferestre dreptunghiulare dispuse în cele patru
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
în 1897 de Juan Alpar, istoricul de artă Sorin Ulea constata că pictura era ștearsă pe mari porțiuni, dar se putea reconstitui întregul program iconografic. Registrul pictural exterior cuprindea: Judecata de apoi (pe fațada vestică), Arborele lui Iesei (pe fațada sudică), Cinul (pe absidele laterale și absida altarului) și Imunul acatist cu Rugul în flăcări și Asediul Constantinopolului (pe fațada nordică). Pictura interioară, de o mare valoare artistică, a fost realizată în trei etape. Din vremea lui Ștefan cel Mare s-
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
parte dintr-o categorie planimetrică mai deosebită, având un plan în formă de „corabie”, adică o navă dreptunghiulară, în partea răsăriteană o absidă poligonală, decroșată, în cinci laturi, iar în partea apuseană pronaosul, încheiat în trei laturi, nedecroșat, pe latura sudică având amplasată intrarea principală. Biserica are o infrastructură din lespezi masive de piatră naturală, peste care s-au așezat bârne masive din lemn de stejar, ce formează talpa. Peste acestea s-au ridicat pereții, confecționați din bârne de bar, aproximativ
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
Glodeanu-Siliștea este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona sudică, de câmpie, a județului. Originea satului Glodeanu-Siliștea stă într-un vechi sat, denumit "Siliștea Veche", cu aproximativ 600 de case, aflat la câțiva kilometri sud de poziția sa actuală, aproape de Urziceni, pe drumul mare dintre București și Buzău. În secolul
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
absidei, de aceeași formă, este retrasă de la nivelul pereților. Toate aceste elemente fac dovada realizării bisericii în secolul al XVIII-lea. Liniatura bârnelor este întreruptă doar de ferestrele în mărime de 60 x 66 cm, trei fiind situate pe latura sudică a navei și două pe latura nordică, iar alte trei ferestre de câte 34 x 30 cm. la absidă. În totalitatea lor, ferestrele sunt marcate de montanți fără să conțină decorații sculpturale. Intrarea se află pe axa longitudinală a peretelui
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după compoziția chimică și proprietățile fizice. Acești nori, datorită locației foarte nordice/sudice și datorită înălțimii deosebit de ridicate la care se află, permit razelor soarelui (aflat la apus sau răsărit, deci începutul sau sfârșitul perioadei de iarnă), reflectate în nor, să se descompună în culorile componente. Acești nori stratosferici sunt implicați în procesul
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
este un oraș din regiunea centrală a Arhipelagului Galapagos, Ecuador. Este localizat pe coasta sudică a Insulei Santa Cruz și a fost denumită după Isidro Ayora, un președinte ecuadorian. este cel mai populat oraș din Galapagos, cu mai mult de 10.000 de locuitori. Pentru mulți oameni, Santa Cruz este singura insulă locuită pe care
Puerto Ayora () [Corola-website/Science/316441_a_317770]
-
război. Bavaria participă astfel la Războiul celei de-a Cincea Coaliții, alături de Franța și primește teritorii suplimentare, Salzburg, Berchtesgaden, Innviertel, jumătate din Hausrückviertel și Bayreuth, prin Tratatul de pace de la Schönbrunn. Trebuie însă să cedeze Italiei Adigele superior și Tirolul sudic. Astfel, regatul pierde 500 000 de locuitori, câștigând 700 000 dar schimbul nu este satisfăcător. În plus, războiul se purtase în parte pe teritoriul său iar țara suferea de pe urma efectelor Blocadei Continentale. În 1812, un puternic contingent bavarez face parte
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1-4 km. În partea de nord a Dobrogei a existat un zid de apărare de piatră construit de romani (probabil de Traian) pe lângă brațul sudic al Dunării (Sf. Gheorghe) plecând din apropierea orașului Tulcea de astăzi (Aegyssus) până aproape de vechea cetate Halmyris. Urmele zidului au fost identificate în fotografii aeriene făcute în al doilea război mondial, Pe teritoriul Republicii Moldova se păstrează două fragmente importante: "Zidul de
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
insecte. Consumă și mici fructe, muguri de flori și de frunze. Puii sunt hrăniți cu insecte și larvele lor. Sunt specii atât sedentare, cât și migratoare. Speciile nordice întreprind migrații anuale ori la intervale de mai mulți ani, înspre ținuturile sudice. Sunt, de obicei, păsări monogame. Adesea numai femelele își construiesc cuibul și clocesc ouăle, iar masculii hrănesc femela pe cuib și apoi puii împreună cu ea. Cuibul lor este descoperit, în formă de cupă, construit îngrijit și căptușit în interior, el
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]