5,950 matches
-
ca și la Odessa se poate vedea precizia bombardamentelor noastre aeriene și a artileriei grele. Seara toată aviația sărbătorește cum se cuvine această zi mult așteptată. 18 <Oct. 1941>. Timpul frumos <cu> care așteptam căderea Odessei și-a încheiat stagiul. Suflă un vânt rece, și o ploaie urmată de cețuri. Escadrilele se pregătesc de întoarcerea la bază. Și zi de zi, una câte una, escadrilele ne părăsesc. Se bucură toți că-și vor revedea casa și pe cei dragi, dar se
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de casă, că sborul aici, în stepă, este cel mai plăcut lucru din lume. *** Ascult cum bubue tunurile artileriei grele din direcția Stalingradului. Bum, bum. Vântul s-a ridicat din nou. Bate puternic în obloane și mișcă geamurile, șuierând jalnic. Suflă în rafale, ridică nori de praf trântindu-i supărat în pereți. Mă scol și ies cu Moț în curte. Luna nu se mai vede. Stelele par infinit de sus și sunt așa de sclipitoare, cum n-am mai văzut nicăieri
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
un flirt, ci "cei dintâi fiori ai dragostei". Cei doi tineri își deschid unul altuia inimile. Se mai întâlnesc de câteva ori în secret, iar curând hotărăsc să își împartă viața. Catherine Pozzi și "atingerile echivoce" Contesa de Pange nu suflă un cuvânt despre schimburile de priviri sau de surâsuri, despre atingerile pe furiș, nici măcar atunci când vorbește despre logodnicul său. Pauline de Broglie, care devine contesă de Pange și doamnă respectabilă, rămâne prea rezervată, prea încorsetată de educația primită pentru a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Voltaire" i-o trimisese lui Dominique. Pentru acest bărbat deja descumpănit de "povestea cu Conservatorul secret", a fost lovitura de grație. Nu există ceva mai greu pentru un bărbat decât să crească o fată", suspina el ștergându-și ochii și suflându-și nasul. Își închipuia că adusese pe lume o ființă ieșită din comun, comentează Dominique Desenti. Ce orgoliu ridicol!... Eram de fapt cât se poate de obișnuită, banală, ca toate celelalte..". "Ca toate celelalte", Dominique Desanti a profitat de libertatea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care se mândrește că obținuse de la fete nu un "bilet", ci "tot carnetul de bilete". Claude îl atacă pe acest Goliat al seducției cu iscusința unui David. Îl provoacă să sărute o fată ceva mai neîmblânzită, ca să poată să-i sufle bruneta drăguță cu care Bernard se pregătea să flirteze! Totuși, nu acesta este aspectul cel mai important în ceea ce privește grupul de colegi. Problema principală este de a ști care dintre ei are să-și piardă primul virginitatea. Împotriva oricărei așteptări, Claude este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de gard, bat în el și simt că iese și s e apropie să-mi răspundă la eventualele întrebări, o femeie, îmbrăcată destul de simplu, cu o fustă care părea a fi suficient de veche, dar curată, o bluză de o sufla vântul, cu b asma pe cap, fața îmbujorată, cu câteva fire de păr alb în bătaia vântului. Înfățișarea ei m-a făcut să văd în ea o femeie cu suflet bun, generoasă. i-am zis „sărut mâna”, i-am spus
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
marginea codrului de brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât pentru a reuși să lucrez ferit de smucelile furtunii trebuie să-mi găsesc adăpost, pe după ciubei, pe după case, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Comisia pentru Afaceri Externe, care vine să încurce și mai mult ițele din Orient. Ar mai fi evreii, și aș fi curios să aflu poziția lor, dar ei, ca de obicei, sunt foarte discreți, pentru că, aflându-se în centrul furtunii, suflă și-n iaurt. Este adevărat că, pe termen scurt, consecințele pentru americani pot fi negative. Dacă turcii interzic americanilor utilizarea bazei aeriene de la Incirlik, atunci aprovizionarea celor din Irak este, practic, blocată, cel puțin până ce americanii vor găsi o altă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
impersonal. Regele sfidează zeii dorindu-și să poată manevra vânturile ostile în așa fel încât ele să-i devină favorabile, căci speră să împiedice cu ajutorul lor sosirea Ifigeniei : Dacă ar sta în puterea mea... de o mie de ori ar sufla mai puternic ! Și aș deschide gurile cerului, să toarne potopul la porțile cetății. Nimeni nu s-ar mai putea apropia... Nici chiar Iphigenia, aleasa Artemisei (I 2). Analogia cu pasajul din legenda lui Manole în care meșterul invocă forțele naturii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zărește ca printr-o lunetă slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face apariția, sus pe trepte, lângă cei doi paznici care se trezesc speriați. A venit în inspecție. Inopinat. Cu chipul încremenit, ca o mască. Un vânt de panică suflă pe coridoare. Infirmierele, care lălăiau printre treburi, se reped să acorde îngrijiri bolnavilor. Doctorul Sinus intră în rezervă și îi reproșează soțului ei, cu gentilețe, dar ferm, că nu respectă regulamentul spitalului: "Veniți, vă duc acasă. Ne ocupăm în mod
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prea slabă. Dar dacă nu e trează, și doar visează că s-a trezit? Atunci, mai bine să schimbe visul. Deocamdată, îi lipsesc niște piese de schimb în depozitul de vise. Tușește, nu poate nici să scuipe, nici să-și sufle nasul. Îngrozitor. Își frământă mintea să găsească soluții. Să tragă, de exemplu, sertarul noptierei, unde își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
măcar un pic legăturile. Zadarnic. După plecarea lor, se pune pe treabă și, cu eforturi care o scaldă în transpirație, reușește să-și dezlege un braț. Poate acum să se întoarcă puțin în pat, de pe o parte pe alta. Își suflă nasul și scuipă cu satisfacție în batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și, de cum apare la orizont un halat, ia poziția reglementară. Are o noapte bună, dar scurtă. Dis-de-dimineață, din nou tot tacâmul! Temperatura. Adoarme la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Coborau în curte câteva mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi gura știrbă și îi suflă confidențial: "Nastia!" "Ce, Nastia?" "Au dat-o afară!" "De ce?" Motea își depărtă brațele într-un gest care putea să însemne că nu se știe sau că se știe prea bine. Deținea taina acestor răspunsuri care te lăsau să alegi între
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu un surâs de copil care intră în joc: "Numai să vină, îl așteptăm gata de apărare." Iar madam Segal răspundea îngrozită: "Nu, nu, oricât de bine apărați am fi, prefer să nu vină..." Frigul era ascuțit și vântul îți sufla zăpada, tare ca grindina, în față. Își ridică gulerul îmblănit al mantalei și grăbi pasul. În spatele lui, marea mugea. Făcu un ocol pe la poștă, de unde ridică mai multe scrisori de la Isidora, pe care și le vârî distrat în buzunarul interior
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de părere că trupele române ar fi făcut mai bine să se oprească la Nistru. Nu avea noutăți nici de la învățător, nici de la "foștii" Bugazului, vameșul, de exemplu, pe care toată lumea îl bănuia de uciderea Nastiei. Dar Filip? Nimeni nu sufla o vorbă. Nel căută și alte scrisori, în șifonier, sub lenjerie, dar n-o găsi nici măcar pe aceea pe care o citise. Și să pună întrebări părinților nu îndrăznea. Ea știa că ei știau, dar ei nu știau că ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Margareta își plecaseră capetele, la fel ca și un anume cuplu pe care iubirea de lectură l-a dus la iubirea propriu-zisă: "Eminescu!" Ahile își frecă în sinea lui mâinile: soțul bănuitor ignora slăbiciunea lui pentru Petöfi, Margareta nu-i suflase o vorbă! Discreție de bun augur. Eminescu? Perfect, să luăm asta ca pe o politețe față de țara gazdă! Goli demn paharul în cinstea poetului național și, generos, îi întoarse politețea pe loc: "Tolstoi!" Arcadi se alătură cu atât mai sincer
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
buzunare, mai mult sau mai puțin adânci, dădu până la urmă rezultate: iată, nu numai că aveau o identitate, dar aveau chiar și acte de identitate! După ce le-a examinat îndelung documentele, sergentul se apropie de ei și le ceru să sufle. Își umflară obrajii și suflară ca pentru a reaprinde un foc mocnind sub cenușă. Sergentul se dădu înapoi... Nu se prefăceau, puțeau ca niște butii. Ce faceți voi doi aici la ora asta?" "Discutăm! Pe o solidă bază teoretică!" "Dumneata
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puțin adânci, dădu până la urmă rezultate: iată, nu numai că aveau o identitate, dar aveau chiar și acte de identitate! După ce le-a examinat îndelung documentele, sergentul se apropie de ei și le ceru să sufle. Își umflară obrajii și suflară ca pentru a reaprinde un foc mocnind sub cenușă. Sergentul se dădu înapoi... Nu se prefăceau, puțeau ca niște butii. Ce faceți voi doi aici la ora asta?" "Discutăm! Pe o solidă bază teoretică!" "Dumneata vorbești rusește?" "Vorbesc greaca veche
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt și ei așa maică pe lume, niște copaci fără nume.” Un călugăr grăbește pe aleea principală spre biserică. Poate știe ceva de copăceii cu fructe? „Știți, ăștia sunt copaci din aceia, fără nume.” Dinspre birourile editurii, vine un tânăr, suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe el ceva despre numele acestor copaci? „Vedeți, ăștia nici nu sunt copaci propriu-zis. Sunt și ei așa ceva, fără nume.” Copăceii își clatină trist colorata podoabă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
țară o structură puternică rămasă aproape intactă după represiunea îndreptată împotriva membrilor săi. Urmează apoi, apărută în plină iarnă, "o primăvară poloneză" susținută la cel mai înalt nivel al aparatului de partid, care timp de cîțiva ani va face să sufle peste țară un vînt de reformă. Cît despre conducătorii de la Kremlin, chiar dacă se pot bucura că au reușit încă o dată să evite ce e mai rău, trebuie mai mult ca oricînd să tragă concluzii din aceste evenimente din decembrie. Acestea
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
aceea eu-l și sinele, dându-le prea multă atenție, își cam iau nasul la purtare și se cred mai tot timpul niște învingători pe câmpul de luptă. N-ar fi cazul să nu ne mai supunem cutremurelor din sine? Suflă prin golul nostru un vânt fără nicio direcție. Și cât e de greu să lupți cu golul din tine. Îmi vine mai ușor să mă pierd în junglă și văd eu acolo ce pasiuni îmi vin. Să nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu, bruiat de urletul vântului de afară. Vântul suflă cu putere, cerul continuă să plângă la vederea morbidului peisaj. În fața ușii ,,din stânga'' exagerat de înaltă, un tip solid, la prima vedere simpatic, fuma și el dintr-un Kent, admirând melancolica ploaie ce cădea fără întrerupere și din ce în ce mai tare... Vă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
severe asupra comesenilor și ies prin ușa din fund în mijlocul tăcerii generale. Eu stau lângă d. Andrei Popovici. După ce polițiștii dispar, îmi arată pe sub masă revolverul. — Dacă ne ataca, trăgeam în ei. Indignarea era generală, dar nimeni nu îndrăznise să sufle. (Id., ibid., foiletonul XLIII, AD., nr. 11 862, 12 noiembrie 1922, p. 1.) Pagina 260 * Eram în tribuna ziariștilor când a vorbit. (Id., ibid., foiletonul XLIX, AD., nr. 11911, 31 decembrie 1922, p. 1). ** A avut un discurs strălucit, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
bun simț și cîtă înțelepciune există în țăranul român. Toamna lui 1917 a început să fie cu frig și cu zăpadă. Îmi amintesc cum într-o noapte m-am trezit acoperit, în pat, de zăpada care umpluse adăpostul nostru. Vîntul sufla atît de tare, încît a dărîmat o așa-zisă ușă, care ne despărțea de afară. Diferență mare de temperatură, între afară și înăuntrul adăpostului, nu era. O întîmplare ca aceasta era mai mult amuzantă decît supărătoare. 13 În timpul acela, evenimente
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
monedă brutalităților acestuia. Imediat a atras atenția profesorului ca să spună băieților „să răspundă la pumn cu pumnul”. Profesorii îl pedepseau pe Mihai ca pe orice elev. „De multe ori este pedepsit pentru că <răspunde> el pentru colegii care nu răspund imediat (suflă - n.n.), ceea ce se întâmplă la orice școală și ca pedeapsă trebuie <să scrie câte o sută de versuri >”. Inițial, comandantul (directorul) Școlii Palatine a fost colonelul Traian Grigorescu, iar director de studii a fost Preda Fundățeanu, comandor de Marină, adjutant
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]