6,105 matches
-
diferite culori (rubinii, roze, bleo, albe, verzi, portocalii). Lemnul crucii este sculptat cu diferite scene biblice; altă Sfântă Cruce, tot din secolul al XVIII-lea are scene în email; altă Sfântă Cruce din lemn de măslin sculptat și ferecătură, postament suflat cu argint, cu motive zoomorfe și florale, aparține secolului al XIX lea. Atât fața cât și verso sunt identice, numai scenele sculptate sunt altele. La Sfintele Cruci se disting scene biblice: Buna Vestire, Nașterea, Botezul și Întâmpinarea Domnului, Schimbarea la Față, Coborârea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aștepți două săptămâni (studenții și gențile-sac L.L. Bean), pentru alții trei ani (bărbații amuzanți și gențile din piele de aligator Hermès Birkin). Chiar dacă ești pe listă de trei ani încheiați, o altă femeie, cu recomandări bune, poate să ți-l sufle de sub nas. Jolene spune că pe unul foarte atrăgător trebuie să-l ascunzi de ochii prietenei celei mai bune, pentru că ți-l poate împrumuta fără să-ți ceară voie. În orice caz, fără unul la braț, o fată e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fel sau altul (nu-mi cereți amănunte, sunt prea pudică să vi le pot oferi), Zach aproape categoric a ajuns cu capul destul de aproape de zona mea sud-americană menționată anterior. Și afle toate bârfitoarele care au lansat zvonul că i-am suflat lui Julie de sub nas un PS, adevărul e că Julie oricum nu-l voia. Mi se pare mult prea creativ. În opinia mea, nu va fi vreodată logodnicul cuiva, mă avertiză ea a doua zi. Perfect! Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am hohotit. Închipuie-ți dacă p-p-rimeam un i-i-inel de logodnă, h-h-hâc, c-cât de supărată aș fi fost. Doamne Dumnezeule, nu mai suport... — Ține, iubito, ia un șervețel Versace, pe mine mă fac să mă simt mai bine. Mi-am suflat nasul și am încercat să mă concentrez asupra unor lucruri mai neutre, cum ar fi interiorul mașinii. Am scos revista New York din buzunarul scaunului din față. Titlul cu litere de-o șchioapă roz spunea: 25 DIN CELE MAI ROMANTICE CERERI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să discut cu tine, Julie. Todd se strecură afară stânjenit, iar Charlie o conduse pe Julie în camera de alături. A închis ușa. Normal. Tocmai când urma să primesc de la Julie compasiunea de care aveam atâta nevoie, Charlie mi-a suflat-o de sub nas. Dumnezeule, era atât de băgăcios! De-abia așteptam să se întoarcă la LA, unde-i era locul, alături de ceilalți regizori tipicari, obsedați să controleze ei totul. Dintr-odată, mi-a venit să vomit. M-am împleticit până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am răsuflat ușurată că-i Charlie și nu un star rap oarecare. Vreau să spun, avea o cameră și, fără îndoială, o să găsească o modalitate să intru și eu într-a mea. Nu, am sughițat, ștergându-mi repede ochii și suflându-mi nasul. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Aștept să vină cei de la pază, să-mi deschidă ușa, i-am răspuns. —De ce? De ce nu ești acasă? De ce nu ești tu acasă? i-am întors-o. — Am ceva de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de cutiuța emailată și aurită. La naiba! Am uitat cu desăvârșire s-o pun la loc după ce a dat peste mine majordomul. Am scos-o din buzunar și m-am așezat turcește pe podea. I-am săltat capacul. Interiorul era suflat cu aur. Pe capac era inscripționat textul: Se oferă contelui de Swyre pentru vitejia arătată în bătălia de la Waterloo, 1815. Ah, nu. Cutiuța nu numai că era un obiect frumos, dar mai și avea o importanță istorică pentru familia Swyre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poruncește așa cum poruncesc oamenii. Dumnezeu e tot anarhist. Dumnezeu nu poruncește, ci ... Ascultă, nu-i așa? — Tu ai spus-o, nevastă, tu ai spus-o. Dumnezeu însuși te-a luminat. Vino-ncoace! O cuprinse pe nevastă-sa, îi privi fruntea, suflă asupra ei, asupra unor bucle de păr alb, și adăugă: — Te-a inspirat. El însuși. Da. Dumnezeu ascultă... ascultă... — Da, în teorie, nu-i așa? Și tu, Eugenita, lasă-te de prosti, îți iese-n cale o mare partidă. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treacă prilejul arătându-se ridicol în ochii fetișcanei. „Acum își vor fi râzând amândoi de mine - își zicea el -, ba el de două ori, pentru că a lăsat-o pe Eugenia, băgându-mi-o mie pe gât, și pentru că mi-a suflat-o pe Rosario.“ Și uneori îl apuca dorința furioasă de a-și rupe angajamentul și de-a o porni s-o cucerească pe Rosario, de-a i-o răpi lui Mauricio. — Și de fătuca aia, de Rosario aia, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prăbușesc efectiv de râs. În viața mea n-am râs atât de tare. Mă dor coastele ; tușesc ; mai am un pic și-mi vine rău. În cele din urmă reușesc cumva să mă calmez, mă șterg la ochi și-mi suflu nasul, care-mi curge. Nathaniel s-a oprit și el din râs și se uită în jur la bucătăria care arată ca după bombardament. — Serios, spune, ce-ai de gând să faci ? Se așteaptă la o masă de fițe. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că obrajii mi s-au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în persoană. Își duce un deget la buze. Poți conta pe mine. Înainte să apuc să mai zic ceva, își ia cafeaua și iese din bucătărie. Mă așez pe un scaun printre toate chestiile și pachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cașmir, adaugă Trish foarte gravă când ajungem sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu știu câte sute pe un loc ! — Fantastic. Dau iritată cu cârpa pe televizor. E extraordinar. Nu e la cea mai bună facultate de drept. Asta ca să știi. — Și cât stă ? Încerc să pun întrebarea cât mai firesc cu putință. Depinde. Trish suflă un nor de fum. Examenul e peste câteva săptămâni și i-am zis că poate să stea oricât dorește ! Câteva săptămâni ? A trecut doar o zi și m-a adus la disperare. Îmi petrec după-masa la bucătărie, făcându-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din partea noastră, a tututor. E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Mă uit la el cu un nod în gât, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. Nimeni nu mi-a făcut niciodată în viața mea un tort. Suflă în lumânare ! strigă Eamonn în clipa în care termină cu toții de cântat. Nu știu nici eu cum reușesc să suflu ușor spre flacără și toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un nod în gât, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. Nimeni nu mi-a făcut niciodată în viața mea un tort. Suflă în lumânare ! strigă Eamonn în clipa în care termină cu toții de cântat. Nu știu nici eu cum reușesc să suflu ușor spre flacără și toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața mea n-am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că n-ar încăpea niciodată într-o cușcă de mărimea asta. Cipriano Algor nu vorbi de pisici și de tigri când intră în casă, nu suflă o vorbă nici despre vizita la cimitir, iar în ce privește urciorul pe care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e un subiect potrivit într-un asemenea moment, fiicei lui nu-i spuse decât, E un câine afară, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
despre barcă pentru că nu vrea să uite că nu vrea să se urce în ea, Pace, tată, Nu văd steagul alb, Iată-l, spuse Marta și-l sărută. Cipriano Algor adună desenele, planul de bătălie era gata, mai trebuia să sufle în corn și să dea ordinul de atac, La luptă, la treabă, dar, în ultima clipă, observă că lipsea un cui din potcoava calului statului-major, or, soarta războiului va atârna poate de acest cal, de această potcoavă și de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când nu știe ce va deveni. Se povestește că odinioară a existat un zeu care s-a hotărât să modeleze un bărbat din lutul pământului pe care-l crease anterior, și de îndată, ca să capete răsuflare și viață, i-a suflat în nări. Câteva spirite încăpățânate și negativiste spun în șoaptă, când nu îndrăznesc s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un fapt istoric că munca de modelare, din acea zi memorabilă, n-a mai fost un atribut exclusiv al creatorului pentru a reveni incipientei competențe a creaturilor, care, nu mai e nevoie s-o spunem, nu sunt înzestrate cu suficient suflu ventilator. Ca rezultat i s-a dat focului responsabilitatea tuturor operațiunilor subsidiare în stare să dea, atât prin culoare cât și prin strălucire, și chiar prin sunet, o rezonabilă aparență de viață tuturor obiectelor care vor ieși din cuptoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe și să scrie drept cu linii strâmbe, nefiind de față ca să sufle personal, a avut grijă să lase pe cineva să facă munca în numele lui, pentru ca mâine viața încă fragila a acestor figuri de ceramică să nu se stingă în îmbrățișarea oarbă și brutală a focului. A spune mâine este totuși doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a vedea distrus ceea ce făcuse cu atâta greutate ca o leoaică văzându-și puii în pericol. Nu toți cretorii uită de creaturile lor, fie ele căței sau păpuși de lut, nu toți pleacă și lasă în loc inconstanța unui zefir care suflă doar din când în când, ca și cum noi n-am avea nevoie să creștem, să mergem la cuptor, să știm cine suntem. Cipriano Algor chemă câinele, Vino aici, Găsit, vino aici, cine să înțeleagă aceste ființe, lovesc și îndată îl mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe trup, suflă peste față, părea că-i dă un soi de viață, trecându-i suflul propriilor plămâni, pulsația propriei inimi. Apoi, una câte una, celelalte păpuși, asirianul cu barbă, mandarinul, bufonul, eschimosul, măscăriciul, au fost scoase din groapă și puse lângă infirmieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
autentic, un schelet de tiranozaur, altul care pare viu, un himalaia cu everestul lui, un fluviu amazon cu indieni, o plută de piatră, un cristos de pe corcovado, un cal din troia, un scaun electric, un pluton de execuție, un înger suflând în trompetă, un satelit de comunicații, o cometă, o galaxie, un pitic gigantic, un gigant mic, în sfârșit, o listă atât de vastă de minuni, încât n-ar ajunge nici optzeci de ani de viață trândavă ca să le viziteze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a coborît la Iafo, și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului. 4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]