8,562 matches
-
călare, probabil ucigașii. Ariald l-a considerat om drept și longobard și a pus să fie săpată o groapă în interiorul bisericii, chiar în locul unde Stiliano a fost găsit. Au ieșit la iveală rămășițele pământești ale unei femei sau ale unei tinere, drept care el odihnește alături de cineva necunoscut. Un cioban, ajuns cu puțin înaintea mea la biserică, a declarat că l-ar fi auzit pe muribund îngânând rugăciunea care începe cu cuvintele Suscipe, Domine, servum tuum, și iată de ce cred că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care nu-l mai văzuse sau cel puțin nu-l băgase În seamă - de mult timp, dar mutra rivalei lui se strecura prin Întuneric, suprapunându-se peste cea a Majei, și dintr-o dată avu impresia că nu era deasupra tinerei și iubitei lui soții, ci, dimpotrivă, o călărea pe matroana aceea comunistă și infectă, iar ca să se liniștească, Începu să caute șoldurile Înguste ale Majei, dar nu le găsea, dând peste două fese insuportabile, și nu găsea nici sânii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o ia de la capăt singură. Dar cum nu-și găsi curajul de-a o Întreba, Emma se Înfășurase În eșarfa ei din pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt de serviciu În zilele de sărbătoare, căci copiii nu-i mai am. Îmi lipsesc ca atunci când ești sub apă și nu mai ai aer, spuse Buonocore sumbru. Dar Elio nu Înțelesese aluzia, căci era momentan distras de imaginea unei tinere bronzate ca miezul unei prune care, În șaua unui maxi-scuter metalizat, Își căuta un loc de parcare În apropierea barului. Ce mai face frumoasa dumneavoastră doamnă? Întrebase pentru a Întreține conversația. — O, ea e bine, răspunse Antonio, prefăcându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un moment dat, nu-mi amintesc exact cum s-a Întâmplat, a intrat În vorbă cu mine. Mă gândeam, dar ce vrea și șmecherul ăsta? Făcu niște glume care nu păreau prea amuzante. Puse pariu că eu nu eram o tânără atât de tristă precum păream și că el ar fi putut să mă facă să râd. I-am răspuns că accept pariul. Nu credeam că ar fi reușit vreodată. M-a invitat la cină. Am văzut că purta verighetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totuși nu avea altă șansă. Republica Italiană. Italiancă sunt și eu. Viva l’Italia. Când se așeză În fața sergentului, observă că singurul lucru nou - strălucitor, pe perete - era un poster care făcea reclamă corpului de carabinieri. Un tânăr și o tânără În uniformă, foarte fotogenici, surâdeau sub inscripția ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. — Despre ce este vorba? Emma răspunse sigură: — Vreau să-l denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea o blondă Îmbrăcată cu un veșmânt ce părea luat de pe un leopard Îl rugă să se fotografieze alături de ea. Elio Îi puse o mână pe umăr. Și simți cum fericirea se scurgea din el și se transmitea prin mână tinerei femei ca o descărcare electrică. Dăruiesc fericire oamenilor, gândi el, ca Isus. Și atunci, Îmbătat de puterea taumaturgică a Îmbrățișării sale, uită tot acel fiasco de la periferie, din acel mizerabil colegiu electoral, de jertfa lui Avraam și de soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iunie 1931, pe Calea Victoriei. Abia căzuse seara, se ridica spre cer mirosul de caprifoi și de grătare. Zogru venea de la Capșa, cu o femeie tânără, care mâncase înghețată și care acum se întorcea într-un alai de cinci fete, toate tinere, dar între care ea era regina grupului. Era fericit și amuzat totodată și stătea fără nici o grijă, când a ajuns în dreptul unei case albe, cu cerdac brâncovenesc, una nu prea mare, care mai este și astăzi și care pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
da, mi-a răspuns cu o ușoară ezitare. Am pornit călare și am trecut numeroase dealuri când am ajuns în fața unui castel enorm. Tu ești prinț? Da. Îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme, dar păreai o tânără atât de interesantă încât nu vroiam să te sperii cu prezentarea mea fastuoasă. Sper să mă poți ierta. Presupun că nu poți fi supărată pe un prinț, nu? i am răspuns zâmbind. A înțeles că nu eram supărată pe el
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
voinicul nostru, David, a pornit la drum având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat de el și i-a spus cu o voce caldă și blândă: Nu te teme, tinere! La auzul acestor sunete, David a tresărit speriat din somn. Nu te teme! I-a spus din nou acea ființă angelică. Cine ești tu? Sunt Zâna Codrilor și a Pădurilor! Am venit aici să îți dau această sabie magică cu ajutorul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
verzi ca smaraldul și părul negru. Semăna perfect cu logodnicul meu. Hmmm!!! Da, sunt bine! Dar ea nu este bine, cred... cred că a murit! Da, văd. Dar eu vreau să știu dacă ești cu adevărat bine, acest criminal atacă tinere frumoase ca tine, este ceva uimitor că a omorât o femeie mai în vârstă. Când am auzit cuvântul frumoasă, cred că m-am înroșit toată. Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca zestre, mă mulțumesc cu jumătate din turma ta prăpădită. Laban a sărit în sus și l-a făcut hoț. - Ești fiul mamei tale, e limpede, a urlat el, crezi că lumea îți datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre fiicele ei au uitat secretul darului făcut de Innana și au întors spatele cortului roșu. Nevestele lui Esau, fiicele lui Edom, pe care Rebeca le disprețuiește, nu le învață nimic și nici nu le primesc cum se cuvine pe tinerele lor atunci când devin femei. Le tratează ca pe animale - le trimit afară, singure și înspăimântate, le lasă afară în întuneric, fără vin și fără o vorbă de încurajare. Ele nu sărbătoresc primul sânge al celor care vor da viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine decât pierderea unui copil sau doi sau poate că vei rămâne văduvă de tânără, pentru că de trăit, vei trăi foarte mult. Dar n-are rost să speriem copiii cu tristețile vieții. A fost liniște un timp și când Rebeca a vorbit din nou, deși tot despre mine, a fost ca și când eu deja nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă Marie către Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privi atent pe Marie a cărei evidentă durere nu reușea să-i altereze frumusețea. În clipa aceea, Îl făcu să se gîndească la Pietà. Numai că Pietà nu avea În privire acea lucire deosebită pe care o citea În ochii tinerei polițiste. Aceea a hăituielii. Sentimentul lui de stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o vădise În noaptea precedentă, cînd se Întorsese tîrziu la hotel. Se gîndi la brățara Audei Pérec, descoperită În hățișul landei de Ryan. Aude, o fată de cincisprezece ani. Amorezată de nepotul ei, ca mai toate fetele de pe insulă. TÎnăra polițistă avea o pistă de urmărit. 4 Gwenaëlle Le Bihan sosise cu foarte mare Întîrziere la primărie și fusese cît pe ce să scape Întîlnirea cu Christian, venit să-și contramandeze invitațiile. Se dusese imediat În port, În apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea mare lucru de făcut În colțul acela pierdut de provincie. O expresie de nedumerire Îi Întunecă fugar chipul, căreia Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de condoleanțe folosită era un model În genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mult de douăzeci de euro. - Fiica mea va fi atît de mulțumită că i s-a găsit brățara! De zile Întregi o tot caută. Ține la ea ca la lumina ochilor. Unde era? - Pe faleză, unde a pierdut-o... TÎnăra polițistă lăsă să treacă un timp pînă să adauge, fără să-și ia ochii de la soția lui Yves Pérec: - Noaptea trecută. ZÎmbetul lui Chantal se șterse. Cu totul. Preț de o clipă, nu se mai auzi pe terenul de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
general În ordinea următoare: mai Întîi minciuna; apoi amenințarea; tentativa de a-și atrage protecția polițistului; revolta; descurajarea. Și, În sfîrșit, mărturisirea. Chantal Își folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
moartea fratelui tău, mi-ar fi spus-o deja. Mie Îmi spune tot. Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila expresie de ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simți brusc nevoia să termine. - Brățara asta nu e a lui Aude, nu-i așa? Nici un răspuns. - Într-un fel sau altul, pînă la urmă tot am să aflu... Chantal Înălță capul și o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii. TÎnăra polițistă știa deja că nu avea să-i placă. - E a mea. I-am agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tocmai voia să mai adauge ceva cînd răsună sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cabina traulerului, noaptea precedentă, cînd venise Gildas. - Ne-am ascuns, așteptînd ca șefu’ să plece. Ne gîndeam că n-o să stea prea mult, dar a durat cel puțin zece minute. L-am auzit discutînd. - Era cineva cu el? Întrebă aprig tînăra polițistă. - Păi, nu. Vorbea la telefon. - Ce spunea? - Habar n-am. Doar l-am auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]