6,881 matches
-
refuză să și-l asume nemărturisit înaintea Judecății de Apoi. Dacă presupunerea capătă valabilitate în ochii noștri și trebuie să o facă, indiciile sînt destul de coerente! -, vom observa, legitim, că acest al treilea personaj al textului e doar în aparență tăcut. Formula "Pentru dragostea lui Dumnezeu!" i-ar putea aprține lui și nu victimei. Oripilat de ce relatează Montresor, slujitorul Domnului nu reușește să-și reprime o astfel de constatare! Mai mult, scurta rugăciune finală In pace requiescat! ar veni tot dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, încet și tăcut, ca a unui pește în acvariu" (p.292). Straniu, afară, în toată această vreme, se vindeau frenetic romane precum Trilby și Anne, în prezent acoperite de obscuritate, amintite numai datorită intersecției biografice dintre Henry James și autorii lor. Așadar, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zăpadă. În lumina lumînărilor i-am văzut mîna cu degete boante și răni cicatrizate, așezată pe mînerul unui pumnal, iar dedesubt piciorul puternic într-un pantalon verde și încălțat în gheată. Își schimbă ușor poziția, întorcîndu-se în lumină, dar la fel de tăcut. Îi vedeam fața mai bine acum, iar amestecul ei de forță și cruzime m-a determinat să mă trag înapoi ochii aceia negri sub sprîncenele împreunate, nasul lung și drept, pomeții largi, de culoarea osului. Gura am remarcat era închisă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. "Vârsta biologică a poetei transpare, prin cuvânt, în universul liric. Puterea sufletului său domină lumea, acceptând numai ceea ce este în concordanță cu trăirile și cu puritatea, sensibilitatea și bucuria tăcută ce-i definesc personalitatea."29, astfel încât "în majoritatea poeziilor, glasul ce străbate din lirica Anei Blandiana este rezultatul confruntării cu diferite experiențe."30 Bucuria de a trăi, specifică tinereții, cunoaște diverse forme, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru ca în ultima strofă să devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea înconjurătoare"51: "Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu modul a ceea ce trebuie comunicat prin poezie, accentuând astfel ideea necomunicării în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eului de lume, acestea permit reactualizarea unor lumi proprii, pierdute de mult sau inexistente, dar pe care autorul le readuce în prim-plan. Reconstituirea acestor lumi se face cu ajutorul timpului viitorului, timp care îi succede visului: Va ninge-n odaie tăcut,/ Cu fulgi enormi/ Cu suflet de păpădie,/ Căzând atât de încet/ Încât între tavan și podea/ Au nevoie de o veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor,/ Care n-aude,/ Nu vede,/ Nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". Devenind necesitate, scrisul este refugiu și armă, totodată, contra cenzurii. Țipându-și tăcut durerea, prin intermediul literei, Ana Blandiana devine vocea lirică a îndoielilor, a suferințelor și a nesiguranțelor ascunse ale unei lumi învăluită în teroare. Neputința revoltei este, însă, condamnată de către aceasta: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea,/ În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeta o încearcă neîncetat, înălțând o altă țară, în sufletul celei existente deja: "În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți/.../ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tăcuți/.../ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi realități, diferite de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care capătă conotațiile unei "permanențe existențiale"124, edenice ("În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cît de întîmplătoare sunt faptele, realitatea, destinele umane. Discuția în contradictoriu, disputa, i-a schimbat: sunt mai liberi, mai responsabili. CE ESTE O SITUAȚIE? Suntem pe frontul austro-italian, în timpul primului război mondial, undeva în Alpi, de partea trupelor italiene. Istoviți, tăcuți, înfășurați în prea strîmtele lor mantale pămîntii, soldații avansează încet pe flancurile unui munte. E divizia comandată de generalul Leone, în repliere după ce a pierdut Monte Fior, un pisc stîncos. Deodată izbucnesc rafale de mitralieră. Cad cîțiva oameni, secerați. "Stai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ce frumos e!" Reacția noastră a fost spontană, sinceră, adecvată. Era vorba de un spectacol în cadrul unei expoziții care a avut loc acum cîțiva ani în parcul La Villette din Paris. Era punerea în scenă excepțională a unei lumi. Urmăream, tăcuți și plini de respect, gesturile pe care le făceau două indience așezate în genunchi, înveșmîntate într-un costum tradițional. Luau regulat cu pumnul nisip colorat și-l presărau apoi cu delicatețe. Desenau cu nisip. Nu puteam să nu vedem în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și care este oxigenul sufletului. (Tournier,1979) Gilbert Durand merge încă și mai departe, afirmînd că "Literatura, și îndeosebi povestirea romanescă, sunt un departament al mitului." (Durand, 1961) În fapt, orice scriere presupune o sumă nesfîrșită de voci suprapuse, voci tăcute, topite în țesătura cuvîntului, o multitudine de surse și de instanțe ; e nevoie de mai mulți pentru a scrie și mai ales pentru a percepe un text. Derrida susținea că orice text e dublu, că implică două mîini, două priviri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceva de genul "Ango". Ce-ai spus? Nu și-a repetat confidența sau mărturisirea, dar și-a cufundat capul între mîini. Nu l-am lăsat deloc. Între înainte și după, cine erai? Și-a ridicat chipul chinuit, scăldat în lacrimi tăcute și a sfîrșit prin a spune, cu o voce agonizantă: A vorbi e ca și cum ai muri. Narcisse nu vorbește și nu moare, sau oricum, nu mai apucăm să aflăm, pentru că fuge. Acesta e singurul său răspuns în fața neputinței de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai putea fi vreodată fata din Cantal, fiica lui Santoire, țăranul cu nume de "pîrîu cu păstrăvi". Trupul în întregul său e nevoit să se plieze pe noile condiții de trai. Ființa obișnuită cu spațiile largi și cu oamenii solitari, tăcuți, care nu-și caută prezența și nu-și încalcă intimitatea e acum înghesuită agresiv prin metrouri, silită să respire același aer viciat cu o mulțime amorfă și să se atingă involuntar de sute de necunoscuți. Neașteptat însă e să descoperim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ar părea, prima mea carte, Vacile lui Stalin, amesteca bulimie și istorie sovietică. În a doua, Baby Jane, m-am interesat de atacurile de panică și de rătăcirile "generației Prozac". Cel mai mult mă atrag destinele sufocate, personajele mute, poveștile tăcute. Să te apropii de ne-rostit și să încerci să-l articulezi, nu asta este, oare, esența însăși a scriiturii? O poveste venită din Nord și care a făcut unanimitatea criticilor, care s-au lăsat seduși de această Purge, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici n-ar fi vrut să fie prea în față. Cu cât trecea timpul, curajul o părăsea tot mai mult. Și argumentele atât de migălos pregătite i se păreau tot mai lipsite de consistență. Toți cei din anticameră erau îngândurați, tăcuți. Fiecare a adus cu el problemele sale. În vreo două cazuri au intrat soț și soție. La un moment-dat au mai rămas doar șase persoane. Dacă ar fi chemată ultima, că se mai numea cu U, - "Ursu" -, gândi ea, ținând
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
omieosută colț cu blue note unde-a cântat sorescu ceva ce-am uitat. o ciorbă de burtă să fie. n-ai decît zisule să-ți aduci aminte de structuralism cînd ești beat. Îmi lipsește o muzică mare cîntată de oameni tăcuți. Graffiti Ieri cînd mă întorceam de la teatru un cîine făcea pasul piticului pe trecerea de pietoni mi-a trecut prin cap că gîndesc ca o femeie cu un singur picior bătrîne m-a întrebat cu cea mai calmă voce din
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
avea de ce să refuze. Și-n joia promisă, după ce se-ntunecase, veni la-ntîlnire. Groparul îl aștepta cuviincios îmbrăcat. Își cerea iertare de pe-acum pentru casa lui nevoiașă. Care se găsea puțin mai departe, la capătul unei uliți desfundate. Merseră tăcuți pîn-acolo. Zidurile se arătau roșii sub lună. Poarta pe care intrară era ultima și părea că dă-n cîmp. Dar ajunseră într-o odaie întunecoasă. La lumina lumînării, groparul pregăti cina. Un terci picant, cu bucăți de carne prin el
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
buimac ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
la cartea puțin pătată de pe noptieră Începea să semene ispititor - violent cu o cruce Am încercat să salvez aparențele și am pus firul de busuioc uscat sub abajurul lămpii Dintr-odată în iconița umilă de pe perete s-a ivit chipul tăcut al surorii mele Mă privea zâmbind sau doar cu o-ndepărtată tristețe Am înțeles (nu știu de ce) că trebuie să-mi arunc pe umeri pardesiul lung până la pământ (din prima tinerețe) să-mi iau în fugă fularul celularul (pentru orice
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
de ficși încât orice încercare de a ieși din vid (adică din cerc) rămânea absolut inutilă apoi zidurile au devenit - neașteptat - mișcătoare se ondulau precum niște ape marine cutremurate de aer apoi prin perdele cineva nelămurit a schițat un gest tăcut - misterios și brusc a început să se zbată - viol alb - dimineața
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
e proastă, am făcut burtă, pielea mi-e ostenită, lăsată și încheieturile mă dor. Corpul meu a adunat oboseală, rutină, otrăvuri, înfrângeri. Corp repede trecător, corp repede trecător, corp repede trecător: bisericuță însingurată-n câmpie, îngropată de ierburi, ruinându-se tăcută, încet. Am avut comori, munți de aur, tinerețea, acum trebuie să mă-nvăț cu puțin, cu sărăcia, cu bănuțul de alamă, cu mai nimicul... Despre felul cum mă defectam în copilărie Cum am povestit, eram împătimit de joacă, mă jucam
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
este scurtată și în consecință crește frecvența respiratorie. Stimulii plecați de la neuronii inspiratori sunt ulterior modulați de impulsurile provenite de la nervii vag și glosofaringian; ramurile acestor nervi se termină în tractul solitar, situat foarte aproape de aria inspiratorie. Aria expiratorie este “tăcută” în timpul respirației obișnuite deoarece ventilația este datorată contracției active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este scurtată și în consecință crește frecvența respiratorie. Stimulii plecați de la neuronii inspiratori sunt ulterior modulați de impulsurile provenite de la nervii vag și glosofaringian; ramurile acestor nervi se termină în tractul solitar, situat foarte aproape de aria inspiratorie. Aria expiratorie este “tăcută” în timpul respirației obișnuite deoarece ventilația este datorată contracției active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de ordin estetic" (2003: 210). Totuși, trebuie să avut în vedere faptul că nu Christina este factorul celei mai pronunțate terori epice, ci un personaj misterios, în fapt abia o prezență, de un regim ontologic incert, care apare ca martor tăcut al întâlnirii nocturne dintre vampir și Egor. Însă nu trebuie să anticipez: voi discuta în detaliu acest aspect atunci când voi analiza capitolul al zecelea al romanului eliadesc. Oricum, este suficient să precizez aici că vampirul poate fi nu numai un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]