5,450 matches
-
șirag multicolor de destine și realizări", oferind istoriei locale date și informații utile. Tot în acest an am publicat volumul "Pe valurile vieții... Poezii", Editura Septentrion, 2007, 184 p. Fructificând mai vechi înclinații așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu însemnări literare, am reunit în cele douăsprezece secțiuni ale cărții de o mare varietate a compoziției, circumscrise liricii publice și unui delicat lirism individual. Poezia este o adevărată fațetă a omului de la catedră sensibilitatea la bucurii, înfrigurări, așteptări uneori
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-l cunoaștem ca să-l iubim cu adevărat" (I. Simionescu). Frumosul din natură îți dă mari satisfacții, îți umple sufletul de bucurie, creează emoții,însă trebuie să ținem seama că nu este "un joc simplu de elemente formale, ci manifestarea legilor tainice ale naturii, care în lipsa lui ne-ar rămâne de-a pururi ascunse", cum spunea unul dintre marii poeți ai lumii, J.W. Goethe. Pe pământul străvechi al satelor Bucovinei, mâinile harnice ale omului și mintea lui ascuțită, ingenioasă, talentul lui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
universală; aceștia vor fi tot atâția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei. După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune... a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărții cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă... Dacă amândouă aceste curți vor
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
ce ar fi dat lovitura de grație tronului imperial. Căci numai un destin nenorocos Îi Împiedicase, generații la rând, să ocupe ei tronul. Acest vis ar fi fost nimicit dintr-o singură lovitură, dacă Bertold ar fi aflat de iubirea tainică dintre Bodo și fiica sa. Nu era pentru el o taină că tânărul o diviniza pe prințesă; de altfel, toți bărbații o adorau, ca pe statuia Sfintei Fe cioare din capela palatului, și de aceea nu lua În seamă admirația
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
găsi niște ieșiri tăinuite din castel. Dar niciodată nu putuse descoperi nimic, oricât dă duse raită prin toate Încăperile, ciocănind pe la colțuri și pi păind să descopere mânere ascunse. Nici un pe rete nu se clintise din loc și nici o spărtură tainică nu se ivise În zid. Totul se făcu după cum poruncise Conrad, care, după ce cercetă cu de-amănuntul copitele cailor Înfășurate În cârpe, Își puse oamenii să facă un ocol prin curte, Încre dințându-se că nu se auzea nici un zgomot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
celor doi celibatari convinși -, dornice să cunoască de la sursă, direct, pe viu, locul în care prindea viață galeria impresionantă a sfinților din sinaxarul ortodox român -, a doua zi, pictorii noștri, ultragiați, vexați și răvășiți adânc, până-n cea mai profundă și tainică fibră a constituției lor maladive -, ar fi apelat de urgență la serviciile de specialitate ale preotului paroh autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
posibil de intuit sau de presupus (într-o anumită măsură), însă mai există și un alt registru imposibil de elucidat cel al logicului sau alogicului ce ține de subliminal, ca un complex de condiționări și acțiuni mai profunde și mai tainice, astea toate întrunindu-se, întrepătrunzându-se ca o justificare existențială, ideatică și deopotrivă estetică. A.B. Referindu-se la eseurile dvs., unii exegeți au remarcat erudiția inserată în text și subtext. Îndrăznesc să cred că am o predispoziție creativ-euristică, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să nu deslușesc graba care mă alungă de aici și pot să spun unde se opresc femeile tinere și unde nu se opresc ele atunci când văd femei bătrâne cuibărite în lumină femeile tinere vor lua desenele tale drept o scriere tainică și îi vor spune copilului că lumea e doar o poveste femeile bătrâne vor lua lutul tău drept carne și îi vor spune copilului că orice poveste este o lume ce se închide de îndată ce a fost atinsă dar lumea văzută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am văzut anotimpuri sosind și plecând, prin ochii ei, mi-am văzut viețile apropiindu-se și părăsindu-mă, prin ochii ei, prin cuvintele ei am regăsit bucățile de hârtie ruptă dintr-un poem dedicat întâlnirii cu Lupasco și cu terțul tainic inclus, cealaltă lume veghează, neîntrupată, prin intuițiile ei mi-am perceput respirația, de fapt o aptitudine pentru revoltă și fidelitate, și am știut că aceasta este starea mea în limba română și în pământ o femeie se simte atrasă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa aprinsă, chipul pe jumătate ascuns în penumbră și fum. Fanic și privind înainte, enigmatic și pregătit pentru tainică mah³parinirv³na. Eliade a știut să transforme scrierea unei nuvele sau a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
viață și pace semnez!// Și fiindcă mi-e dragă cîmpia și teiul/ Și drag viitorul de aur cum e,/ În forțele păcii punîndu-mi temeiul,/ Pe lista măreață purtîndu-mi condeiul/ Semnez: George Lesnea poet R.P.R.", al doilea, Cîntec pentru pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mare folos în a te apropia de creștinism, dar la fel de amețitoare vorbe îi par: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Frază disecată prin prismă lupasciană, a logicii dinamicii a contradictoriului, unde, fără a-l numi, numai intuitiv află, în ajută, terțul tainic inclus din filosofia lupasciană, concepție argumentată și dezvoltată de Basarab Nicolescu în Teoremele poetice și Transdisciplinaritate. Simultaneitatea textului (mai sus citat n. n.) ar trebui să ducă, cum speculează autorul lui Dăruind vei dobîndi, la deznădejde dacă nu ar fi acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bunătatea, nici inteligența, nici dragostea, credința, răbdarea, evlavia ori sfințenia, ci dreapta socotință, care este o virtute foarte complexă și greu de exprimat în cuvinte. (Are o formulă tot atît de vastă ca polimerii de bază.) În dreapta socotință intră, precis, tainic drămuite, și bunul-simț, și înțelepciunea, și cumințenia, și voința, adăugite celor de mai sus. Nici una din virtuți nu e absolută nici chiar adevărul doar iscusita cumpănire a multora ne poate ajuta să ne ferim nu numai de rele (aceasta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un registru extrem de larg, neezitând să facă poezie din cea mai vulgară materie, Lucian Blaga (1895-1961), poet-filozof Într-o formulă panteist-bucolică, sau Ion Barbu (1895-1961), matematicianul care a transpus În poezie, Într-un stil ermetic și abstract, ceva din regulile tainice ale profesiunii sale. O operă monumentală este Istoria literaturii române (1941) a lui George Călinescu (1899-1965), În care intuiția critică — cu concluzii În genere acceptate și astăzi — se Îmbină cu o reconstituire de-a dreptul romanescă a mediului și biografiei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ș-apoi după aceea, tânărul n-a mai dat prin aste locuri decât când s-a făcut domn, când a și devenit ctitor al mănăstirii. Atunci, poate trecând pe aici și-a adus aminte și de bătaia căpătată și de tainica și arzătoarea dragoste din tinerețile lui, pe când nu era tiranul Aron-Vodă. Pe când stau de vorbă în poiana din deal, cu călugărul Ionaftan bag de seamă că e îmbrăcat curat și că are o cingătoare de piele bună cu paftaua legată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și mi-a rănit un picior, încât de la casa dascălului până la scheletul negru al mănăstirii vechi de piatră, două sute de metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea-i destul de liniștită. Ușor încrețită de hula după amiezii, plescăiește regulat la țărm. Orașul încântător, în terase cu grădini suspendate, cu intrări tainice de sus în jos. Smochini și migdali. Ș-un puiu de magar oleacă mai mare decât un epure. Și tot decorul orașului proectat pe un munte de calcar, strălucind în lumină alb crême la coloare. Coborâm la mare prin partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea sudică, printre niște mori poetice de piatră, pe care le poartă un șuvoiu al muntișorului. Apa grăbește pe sub punți, trece dela moară la moară, se scurge pe o tăetură calcaroasă naltă și dreaptă ca un părete și morile umblă, tainice ca toate morile de apă. Acestea însă sunt de piatră, au un aer de vechime, și sus odăiți cu gratii și foișoare. La malul mării curg cișmele în jghiaburi de piatră. Și tot țărmul în partea aceasta e împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
istoriei cu iapa cea cuminte care duce acasă pe moșul cel bețiv. Vreau să vă spun niște istorii ciudate pe care nu le știe nimeni și pe care și eu cu mare mirare le-am aflat din întâmplare, niște istorii tainice, pe care oamenii de rând cu greu le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întors Ionuț Jder dela Sfântu Munte și dela Brăila, cu barbă, de nu l-a mai cunoscut nimene; ș-a zâmbit măria-sa când l-a văzut. Jderuț stângaciu neștire în treburi de dragoste. Înălțare copilul Damian Păr Negru, agent tainic vine din când în când la Suceava. harmasar harmasaraș Simion dragoste nouă piticii Domnului Gogolea & Mihu pg. 320 Cea dintău pareche de feciori Cum Gogolea cere întăiu un a comisului iese iar la oaste? căuș de galbeni și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în dicționare enciclopedice. Asta nu însemnează că Masoneria e cunoscută. Câteva cuvinte și câteva gesturi, rudimente cu caracter material, neorganizate și neînsuflețite, nu pot da nimic din spiritul inițierii. Ezoterismul nu e susceptibil de divulgare. Inițierea constituie un elaborat tainic, personal și netransmisibil în așa măsură încât pe coloane și între simboluri stau permanent oameni care sunt și nu sunt inițiați. Și unii și alții au trecut prin ritual și probe, și unora și altora li s-a dezvelit Lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Masoni să lase totdeauna fără răspuns calomniile care se debitau pe socoteala lor. Erau încredințați că lumina nu poate fi veștezită și că adevărul până la urmă rămâne biruitor. Dar tăcerea și concentrarea constituie și o forță în sine care lucrează tainic, radiind în afară: semnul acesta al forței binelui se găsește înscris în templele noastre. Divinitatea se adresează adâncului nostru care tace. În reculegere, ideile noastre dobândesc o înaltă tensiune, în jurul căreia se coordonează acțiunile exterioare, potrivit cu înaltele comandamente ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o puternică încărcătură rituală, ea regăsindu-se în obiceiurile familiale (40 de zile femeia care a născut este periculoasă pentru comunitate și în același timp vulnerabilă, 40 de zile sufletul mortului colindă locurile cunoscute în timpul vieții), dar și în formula tainică a concepției umane (în normele medicale, sarcina are 40 de săptămâni). Perioada purificării prin izolare este încheiată de mama vitregă a Naramzei (maternitatea malefică în plan contingent), care devine un monstru inițiator prin provocarea suferinței inițiatice. Un alt termen ritual
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un’ se duce, p-alt se-ntoarce,/ P-altu’ cu el împrânzește./ Cătați-l în degețel,/ Veți găsi d-aur inel” (Lupșanu - Călărași). Inelul, năframa și cununa - „odoarele/ Strălucind ca soarele” reprezintă coduri maritale cunoscute de fecioara denunțător, printr-o legătură tainică cu ciuta și feciorul. Orațiile de nuntă dezvăluie continuitatea rituală a urmăririi sub forma alaiului de nuntă pornit spre casa miresei, pe un traseu ce coboară din uranian: „Ș’alergarăm de venirăm,/ Munțâ cu brajii și cu fagii,/ Ceriu cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]