5,198 matches
-
cărei doctrine o stăpânise, a dobândit cunoștințe din domeniul disciplinelor islamice ale Coranului și ale Hadithului. De asemenea, a studiat teologie (kalam), filozofie și sufism. Ibn Taymiyya a fost închis de câteva ori din cauza conflictelor cu „ijma” juriștilor și a teologilor zilelor sale. Și-a petrecut ultimii 15 ani din viața la Damasc. Din august 1320 până în februarie, 1321, Ibn Taymiyya a fost închis sub ordinele de la Cairo din citadela Damascului pentru că a susținut o doctrină care putea ușura felul în
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
și misticismului islamic au generat relativizarea intelectuală a "hawza-ei" (școala teologică șiită), având implicați adânci în planul de învățământ. O altă lucrare filosofică importantă este comentariul amplu la „Asfăr al-'arba'eh”, capodopera lui "Mulla Sadra", ultimul mare filosof și teolog musulman persan al Evului Mediu. Abordarea umanistă a lui Tabataba’i este evidențiată de cele trei cărți ale sale despre natura umană - omul înainte de a fi în această lume, atunci când este și atunci când nu mai este pe această lume. Filosofia
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
vorbe și, cel care a transmis aceste vorbe, în termeni de acceptare și de răspuns, și se ia în considerare semnificația textului după verdictul și după regulile care disting un randament acceptabil ca fiind atribuit Profetului Muhammad. Numeroși cercetători, filologi, teologi și juriști din secolul al 2-lea Hj au întreprins călătorii în toate regiunile lumii islamice, pentru a aduna tradițiile de la autoritățile în materie, și pentru a le clasa după diverse criterii. Aceștia vor purta numele de tradiționiști (muhaddisun). Pe la
Știința de hadis () [Corola-website/Science/330931_a_332260]
-
Persiei (astăzi Iran), la finele secolului al XI-lea și stabilind un nucleu de rezistență împotriva fostului coleg și susținător, sultanul selgiukid, în jurul temutei fortărețe Alamut. Sabbah este și fondatorul ramurii șiite a ismailismului nizarit, un organizator excelent și un teolog incisiv care a creat sângerosul ordin terorist al Asasinilor (în ). Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
supraviețuit morții acestuia în 1124. Spre sfârșitul vieții, Hasan l-a chemat pe cel mai capabil locotenent al său, Kia Buzurg-Umid, și l-a numit ca succesor. Un organizator eficient și un strateg de renume, Hasan Sabbah era și un teolog bine antrenat. Trăia o viață foarte austeră, cunoscând întreg Coranul precum și majoritatea textelor religioase șiite. Istoricii persani spun că în 34 de ani în care a stăpânit castelul Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
, pe numele său complet Muhammad ibn Abd Al-Wahhab ibn Sulaiman ibn Ali At-Tamimi (Arabă: محمد بن عبد الوهاب بن سليمان آل التميمي ; 1703 - 22 June 1792), cunoscut mai simplu ca a fost un teolog islamic salafit, cunoscut ca fondatorul mișcării care îi poartă numele, wahhabismul. Acesta aspiră la o revenire la cele mai timpurii principii ale islamului, în spiritul mișcării hanbalite de orientare sunnită. Prin pactul său cu Muhammad Ibn Saud, care a dat
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
cele două familii ce continuă și în prezent, s-au pus bazele primului stat saudit. În general, istoricii acceptă că s-a născut în 'Uyayna (Arabă: العيينة) în 1703 ca membru în tribul arab Banu Tamim, într-o familie de teologi ai școlii de jurisprudență hanbalite, fapt ce ar justifica și ideea de a fi moștenitorul doctrinei dezvoltate de Ibn Taymiyya. Se pare că a început studierea islamului de la o vârstă fragedă, în principal sub îndrumarea tatălui său 'Abd al-Wahhab. După
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
parte pentru mijlocirea relației cu Dumnezeu, fiind inacceptabile festivaluri religioase precum sărbătorirea zilei Profetului Muhammad, ceremoniile de doliu ale șiiților, misticismul sufit, marcarea mormintelorn sau construirea altarelor. Doctrina sa a fost întemeiată pe bazele celei a lui Ibn Taymiyya, eminent teolog musulman care deși aparținea prin studii școlii de gândire hanbalite, refuza să fie legat de oricare dintre cele patru școli de jurisprudență și lua hotărâri independente. Ibn Taymiyya a rămas cunoscut în istoria gândirii islamice pentru faimosul edict ("fatwa") de la
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
(, n. 9 septembrie 1926) este un teolog egiptean islamic, cunoscut pentru emisiunea sa "ash-sharīʿa wa al-hayăt" (legea islamică și viața), difuzată de postul de televiziune al-Jazeera. A avut un rol proeminent în conducerea intelectuală a Frăției Musulmane, însă a refuzat de două ori să conducă oficial această
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
de două ori să conducă oficial această organizație, în 1976 și 2004. Al-Qaradawi a publicat mai mult de 120 cărți și a primit numeroase premii internaționale pentru contribuția la bursele islamice, fiind considerat în prezent unul dintre cei mai influenți teologi în viață din lumea islamică. Al-Qaradawi s-a născut la 1926 în satul Safat Turab din Delta Nilului, Egipt, într-o familie de țărani musulmani devotați. La vârsta de doi ani și-a pierdut tatăl, fiind crescut de un unchi
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
de sub colonialismul american. A sugerat deasemenea că procesul a fost un act de răzbunare al americanilor pentru atacurile cu rachete îndreptate împotriva Israelului, criticând dur modul în care Saddam a fost spânzurat. În 2006, ca reacție la o fatwa al teologului musulman Abdullah Ibn Jibreen prin care le era interzis musulmanilor să susțină sau să se roage pentru Hezbollah din cauza faptului că sunt șiiți, al-Qaradawi e emis un fatwa contrară prin care spunea că este obligatoriu ca toți musulmanii să susțină
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
vorbe și, cel care a transmis aceste vorbe, în termeni de acceptare și de răspuns, și se ia în considerare semnificația textului după verdictul și după regulile care disting un randament acceptabil ca fiind atribuit Profetului Muhammad. Numeroși cercetători, filologi, teologi și juriști din secolul al 2-lea Hj au întreprins călătorii în toate regiunile lumii islamice, pentru a aduna tradițiile de la autoritățile în materie, și pentru a le clasa după diverse criterii. Aceștia vor purta numele de tradiționiști (muhaddisun). Pe la
Hadis () [Corola-website/Science/330963_a_332292]
-
William Hamilton (n. 9 martie 1924 - d. 28 februarie 2012) a fost un teolog american și susținător al teoriei morții lui Dumnezeu. Hamilton a murit în 2012 la vârsta de 87 de ani in Portland, Oregon. Hamilton s-a născut în 1924 la Evanston, Illinois. În 1943 a absolvit Oberlin College. El a servit
William Hamilton (teolog) () [Corola-website/Science/334914_a_336243]
-
în timpul celui de-al doilea război mondial, apoi a obținut diplomă de master la Union Theological Seminary (New York City) în 1949. În 1952 Hamilton a obținut un doctorat în teologie la Universitatea Saint Andrews din Scoția. Hamilton și colegul său teolog Thomas J. J. Altizer au scris cartea "Radical Theology and the Death of God" (1966). Revista "Time" a publicat articolul „Is God Dead?” în același an. Hamilton a predat teologia la Colgate Rochester Crozer Divinity School până ce și-a pierdut
William Hamilton (teolog) () [Corola-website/Science/334914_a_336243]
-
Ruse care a luat parte la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), în Upsala. De la 1968-1975 este membru al Comitetului Central al CMB. Membru al Consiliului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse în 1971.În anul 1971 călugărește și hirotonește 2 teologi catolici filo-ortodocși din Italia Evloghios Hessler (actualul Arhiepiscop de Mediolanum) și Grigorie Baccolini pe care îi însărcinează cu organizarea comunităților ortodoxe ruse în Italia În același an înființează Exarhatul Bisericii Ortodoxe Ruse în Italia, instalând că Exarh pe Evloghios Hessler
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
patru Răstigniri sumbre și pline de venerație. Caracterul vizionar al muncii sale, cu ale sale culori și linii expresive este în contrast puternic cu lucrările lui Dürer. Picturile sale sunt cunoscute pentru formele lor dramatice, culorile vii și descrierea luminii. Teologul protestant Philipp Melanchthon este unul dintre puținii scriitori contemporani care face referiri la Grünewald, care este descris mai degrabă confuz ca fiind "moderat" ca stil, în comparație cu Dürer și Cranach; pe ce picturi se bazează când face această afirmație este incert
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
a lucrării logice "Despre interpretare", precum și a "Introducerii" lui , aceasta din urmă fiind un comentariu la Categoriile lui Aristotel. Doi filosofi romani au avut o mare influență asupra dezvoltării filosofiei medievale: Augustin și Boethius. Augustin este în primul rând un teolog și un scriitor religios, dar o mare parte din lucrarea sa este filosofică. Temele sale sunt adevărul, Dumnezeu, sufletul uman, sensul istoriei, statul, păcatul și mântuirea. Unele dintre scrierile acestuia au avut o influență asupra dezvoltării filosofiei moderne timpurii, precum
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
școli în toate abațiile din imperiu. Aceste școli, de la care vine denumirea de scolastică, au devenit centre ale studiului medieval. Ioan Scotus Eriugena (c. 815 - 877), successor al lui Alcuin de York ca cap al școlii palatului, a fost un teolog irlandez și filosof neoplatonic. Este remarcat pentru traducerea și comentariile la lucrarea lui Pseudo-Dionisie, despre care înainte s-a crezut că a trăit în epoca apostolică. În jurul acestei perioade s-au ivit niște controverse doctrinare, precum întrebarea dacă Dumnezeu i-
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
musulmane precum "Despre suflet" de Avicenna. Perioada dintre începutul secolului 11 și mijlocul secolului 14 este cunoscută ca 'medievală mijlocie' sau perioada 'scolastică'. În general, există un acord că aceasta a început cu Sfântul Anselm de Canterbury (1033-1109), filosof italian, teolog și oficial bisericesc, care este cunoscut ca autorul argumentului ontologic în favoarea existenței lui Dumnezeu. Secolul 13 și începutul secolului 14 sunt în general văzute ca perioada de apogeu a scolasticii. Începutul secolului 13 a fost martorul culmii recuperării filosofiei grecești
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
1135-1191) din Granada, cea mai prolifică poetă a veacului, a dat numele un nou tip poetic, bazat pe statutul femeii - "rakūniyya". Tot în acest interval temporal s-a dezvoltat și poezia mistică, al cărei faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-a atribuit și compunerea unui tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
fârșit cu terminarea liceului deodată... șiraguri de vise mi-au murit atunci și tot atâtea păreri de rău mi-au sfâșiat sufletul... Unde-mi sunt planurile de filozofie, unde cele de publicist?”. Cornelia se va logodi în 1915 cu un teolog, iar Emil se va resemna. Emil Rebreanu este încorporat în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
de cancelaria papală. La început, în universitate se studia numai teologia și dreptul. Programa de studiu s-a dezvoltat însă destul de rapid și spre sfârșitul secolului al XIV-lea universitatea s-a divizat în trei părți componente: "Universitas Theologorum" („Universitatea teologilor”), recunoscută oficial în 1373 de papa Urban al V-lea, "Universitas Iuristarum" („Universitatea juriștilor”), în care se învăța dreptul civil și cel canonic și "Universitas Artistarum" („Universitatea artelor”), în care se studia astronomia, gramatica, medicina, filosofia, dialectica și retorica. Studenții
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
, ‘Abd al-Rahman b. ‘Ali b. MuhammadAbu ’l-Faraj, teolog, predicator și istoric a fost una dintre cele mai importante figuri din Bagdad din secolul al XII-lea. s-a născut în 1126, într-o familie înstărită și a avut o viață caracterizată de activități intelectuale, religioase și politice specifice
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
al normelor islamice, acesta era în permanentă căutare de erezii.Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau șiismul. Atitudinea sa i-a adus numerose polemici. Puterea sa în cadrul societății din Bagdad s-a datorat în principal relațiilor sale bune cu califii și consilierii acestora. Arestarea vechiului său prieten, Ibn Yunus, în 1194 a marcat finalul
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
cu stiloul și limba, însă nu cu sabia. Ahmad a scris două cărți numite "Tuhfa e qaisariah" and "Sitara e Qaisari"a în care a invitat-o pe Regina Victoria să îmbrățișeze islamul, renunțând la creștinism. în urma revendicărilor, foarte mulți teologi s-au ridicat împotriva sa, fiind deseori considerat un eretic. Oponenții săi l-au acuzat că ar fi lucrat pentru guvernul britanic, din cauza ideii sale de a se renunța la jihad-ul armat, din moment ce afirmațiile sale cum că el ar
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]