5,360 matches
-
concretă; ... c) să prezinte un interes practic cât mai larg. ... Articolul 184 Cerințele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevăzut la art. 179 lit. c) sunt: a) să fie elaborat în baza unei documentări bibliografice la zi; ... b) să utilizeze terminologia specifică securității și sănătății în muncă; ... c) să fie elaborat pe o tematică orientată spre grupuri-țintă, respectiv angajatorii care și-au asumat atribuții din domeniul securității și sănătății în muncă și reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237776_a_239105]
-
astfel: 0,75 ha localitatea A + 1,25 ha localitatea C. Venitul impozabil va fi stabilit pentru suprafața de 5 ha, astfel: 2,9 ha * norma de venit corespunzătoare localității B + 2,1 ha * norma de venit corespunzătoare localității C. Terminologia folosită pentru definirea grupelor de produse vegetale și animale prevăzute la art. 73 din Codul fiscal, pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit, este cea stabilită potrivit legislației în materie și Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/238494_a_239823]
-
virusologice) unice; - studiile publicate sunt pe serii mici și nu oferă rezultate comparabile între regiuni; - nu asigură o acoperire suficientă pentru întreaga populație țintă; - nu menține o evidență care să permită evaluarea și monitorizarea evoluției leziunilor; - nu a introdus o terminologie unitară; - nu există recomandări și ghiduri pentru tratament; - suprainvestighează o parte a populației la intervale scurte, nejustificate de istoria naturală a bolii etc. Screening-ul citologic pentru cancerul de col uterin este o intervenție profilactică care a realizat reducerea cu 80
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
virusologice) unice; - studiile publicate sunt pe serii mici și nu oferă rezultate comparabile între regiuni; - nu asigură o acoperire suficientă pentru întreaga populație țintă; - nu menține o evidență care să permită evaluarea și monitorizarea evoluției leziunilor; - nu a introdus o terminologie unitară; - nu există recomandări și ghiduri pentru tratament; - suprainvestighează o parte a populației la intervale scurte, nejustificate de istoria naturală a bolii etc. Screening-ul citologic pentru cancerul de col uterin este o intervenție profilactică care a realizat reducerea cu 80
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
cucerită"147. De asemenea, discursul este ansamblul de enunțuri din aceeași formațiune discursivă "pentru care este posibilă definirea unui ansamblu de condiții de existență"148. Discursurile se întemeiază pe ceea ce Foucault numea pozitivități. Conceptul de "pozitivitate" comportă accepțiuni diferite în terminologia foucauldiană. În Arheologia cunoașterii (1969), pozitivitatea înseamnă: 1) descrierea enunțurilor "nu prin referire la interioritatea unei intenții, a unei gândiri sau a unui subiect, ci conform dispersiei unei exteriorități"149; 2) descrierea enunțurilor printr-un "cumul de performanțe verbale"150
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
includ, pentru că orice știință se susține printr-o ideologie (de exemplu, ideile lui Einstein în formarea relativismului pentru cunoașterea secolului XX), iar orice ideologie (relativismul filosofic și cultural contemporan) este și un derivat, sau, un trop -, pentru a rămâne în terminologia lui White al producțiilor științifice dominate. Știința, ideologia și istoria scrisă servesc drept surse de inspirație pentru anumite idei și practici politice. Știința și ideologia nu sunt decât figuri discursive ale unor utilizări politice pentru istoricul de mâine. Argumentul că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
secol au încercat să demonstreze că nu acesta era sensul pe care creștinii îl gândeau într-adevăr. Ei susțin că primii creștini credeau că Isus a murit și a mers în cer într-o formă glorificată pentru ca apoi să utilizeze terminologia învierii ca să exprime această convingere, iar în cele din urmă, pe această bază, să inventeze diferite povestiri. Într-una din cărțile mele, Învierea Fiului lui Dumnezeu, am dezvoltat în detaliu acest argument. Printre altele, acolo am dezbătut, pe fiecare în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se cuvine să începem. 3.2.1. Nume date „Tatălui” 3.2.1.1. Nume generice și înlocuitori ai Numelui inefabil Noul Testament s-a constituit și s-a scris în cadrul unei culturi de limba greacă, pe baza unei tradiții și terminologii veterotestamentare mediate de Septuaginta. Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
baladele, romanul - chiar dacă acestea implică elemente de conținut (teme ori personaje) sau de formă (tehnici narative) considerate identice sau foarte asemănătoare cu cele din mituri. În cazul ritualului, nici granițele globale și nici granițele fiecărei clase nu sunt clar delimitate. Terminologia și criteriile de clasificare nu sunt omogene, tipologiile universului ritual nu se bucură de unanimitatea savanților, iar În literatura de specialitate apar mereu noi clasificări și termeni pentru anumite manifestări (considerate) rituale. Conceptul Înglobant este cel de rit (sau ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiceiuri), protocoale de comunicare, etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări, parade, rituri de inaugurare, rituri de instaurare etc.), ceremonii sportive etc. Spre deosebire de conceptul de mit, ritualul a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rit accentuează diferențele dintre acesta și alte fenomene sociale, iar altele scot În evidență congruența dintre sfera ceremonială și alte forme de acțiune umană. Această ultimă tendință este justificată și de Încercările de evitare a capcanelor unor distincții, clasificări și terminologii considerate - fie din pricina folosirii excesive, fie din pricina controverselor - mai puțin elocvente. Astfel, unii antropologi au Încercat să impună alte concepte sau sintagme pentru a denumi asemenea manifestări sociale. Pentru acești autori, fiindcă ritul și ceremonia nu pot fi concepte integratoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
suprafața comportamentelor” (1990, p. 9). Evenimentele publice s-ar Împărți În mai multe subclase: a) evenimente care modelează: acestea oferă o versiune mai simplă și mai clară a structurii sociale, de obicei mai puțin vizibilă În vâltoarea manifestărilor cotidiene (În terminologia deja consacrată de antropologie, echivalentul acestor evenimente ar fi magia, pelerinajele, riturile de trecere sau riturile de instituire); b) evenimente care prezintă: acestea sunt „declarative”, deoarece nu trimit decât la ele Însele, la propriul lor univers (sacrificiile); c) evenimente care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie puternici, pentru că pot avea acces la puteri speciale. Fiecare parte se teme de puterile afișate sau ascunse ale celeilalte. Performerul actelor de vrăjitorie este o persoană pe care o anumită colectivitate o consideră marginală, neintegrată și neintegrabilă cultural. În terminologia lui Mary Douglas (1965), este o persoană ne-curată, spurcată, impură (unclean), o persoană aflată În afara categoriilor uzuale de clasificare, un membru imperfect În categoria sa („o ființă umană a cărei umanitate este negată”, În formularea altui cercetător - A. Saunders
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neașteptate, grotești, improbabile, surprinzătoare, șocante, experimentale (1982, p. 40). Liminalitatea și liminoidul coexistă În societățile moderne. Ele au În comun caracterul contestatar și subjonctiv. Alte note fixează Însă câteva deosebiri fundamentale: liminalitatea apare mai ales În societăți simple, „mecanice” În terminologia lui Durkheim, În timp ce manifestările de tip liminoid sunt prezente În societățile complexe („organice”). Prima este ciclică, legată de calendarul ritual precis, celelalte sunt continue, fiind generate numeroasele forme de creație artistică individuală. Prima este integrată În procese sociale globale (riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbare rapidă (revoluțiile) sau lentă (tranzițiile), fenomenelor de dezintegrare și reintegrare socială, producției și consumului de mass-media (sinteze În M. Coman, 2003, 2005; E. Rothenbuhler, 2005; G. St. John, 2008). Riturile În mișcaretc "Riturile În mișcare" În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de abilitățile organizaționale și promoționale ale unui grup de oficianți ai ceremoniilor magico-religioase. Analizând pelerinajele de la Lourdes, J. Eade (1991) a arătat cum oficianții creează un sistem complicat de reguli și microrituri, care le asigură controlul ritual (ritual mastery, În terminologia Catherinei Bell) asupra locului sacru și a maselor de pelerini. Numărul mare de pelerini și presiunea exercitată de aceștia pentru a beneficia mai repede și mai intens de contactul (vindecător) cu apa sfântă au generat o „diviziune bine stratificată a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
soldații căzuți Într-o confruntare dotată cu semnificații aparte pentru o anume societate - așa cum relevă pelerinajele la mormintele sau monumentele eroilor (R. Sellars, T. Walter, 1993). De asemenea, tot o funcție comemorativă au și pelerinajele la locurile unor „dezastre” (În terminologia lui Blasi, 2002), legate fie de bătălii pierdute (precum Pearl Harbor), fie de catastrofe naturale (The Johnstone Flood Memorial), de distrugerea, prin acte teroriste, a unor clădiri cu valoare de simbol (Memorialul din Oklahoma sau Ground Zero din New York), de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ultimă instanță, am putea defini sărbătoarea ca o celebrare simbolică a unui obiect (eveniment, om, zeu, fenomen cosmic etc.), Într-un interval de timp consacrat unei multitudini de activități colective cu funcții expresive. (F.A. Isambert, 1989, vol. IX, p. 424) Terminologia sărbătorii Își are rădăcinile În cuvintele latine festus (legat de o sărbătoare), feriae (sărbătoare, târg) și feralis (legat de moarte). De aici provin termenii precum fête (franceză), feast și festival (engleză) sau fiesta (spaniolă). Structura sărbătoriitc "Structura sărbătorii" Sistemele de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doilea rând din cauza instabilității granițelor dintre mit și alte constructe textuale - aceleași teme pot apărea și În texte clasificate drept legende, basme, epopei, balade, romane populare etc. Din această cauză, numeroase lucrări de specialitate ocolesc acest subiect, deși folosesc o terminologie care implică anumite clasificări tematice. Cu toate acestea, chiar dacă, dintr-o perspectivă postmodernă, poate fi acuzată că este un simplu exercițiu de reificare, o asemenea tipologie este utilă din punct de vedere didactic, deoarece permite orientarea În furnicarul formelor mitologice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o platformă cu două amfiteatre Înserate În ea, peste care se arcuiesc ușor carapacele din plăci albe, care parcă plutesc ca niște catarge. „Desenate fără greutate În proiectul original pentru concurs, aceste acoperișuri-cochilie au fost dificil atât de proiectat În terminologia tehnologică, cât și de construit”316. Un total de 1.000.000 de plăci acoperă cele 4240 de calote, făcute după model, cu cele strălucitoare În centru și cele mate la capete, lucru care creează un tipar extraordinar de radiant
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se stabilească o delimitare strictă Între mediul natural și cel artificial, având În vedere că prin simbioza lor organică a luat ființă și s-a dezvoltat un fenomen calitativ nou, denumit În terminologia internațională mediu uman. Tendințele actuale privind viața „eco” sau „bio” sugerează necesitatea obiectivă a Întrepătrunderii celor două medii aflate aparent la poli opuși: mediul natural și mediul artificial, căutându-se o armonizare a acestora prin eliminarea cauzelor generatoare de efecte
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii, impuse și proiectate pe un fundal teologic. Dar pe lângă literatura oficială
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și noi accepții ale ideii de literatură: literele frumoase. „Frumosul” medieval, prefigurat în antichitate, joacă prin sacralizare un rol mult mai important introducând ideea de central, exemplar, canonic. Frumosul literar se bucură de o recunoaștere deplină după cum o arată și terminologia bogată în această direcție. De asemenea, trebuie reținut și faptul că e epoca de maximă strălucire a caligrafiei și miniaturii. Dar aceste noțiuni rămân încă marginale. Conștiința literară medievală este încă dominată , ca și cea antică, de litteratura poetarum (literatura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
punctul de vârf al literaturii critice medievale. Putem concluziona că Evul Mediu nu este numai perioada în care ideea de literatură - centrată pe sacralitate și cultură - devine omogenă și stabilă, ci și o perioadă de diversificare analitică precizându-și întreaga terminologie de bază. I.4. Specializarea De la Renaștere înainte situația se schimbă. Definiția literaturii devine mai tehnică, mai savantă. Se poate vorbi de începutul specializării. Problema literelor e preluată de celebrii umaniști: oameni de bibliotecă, erudiți, filologi, lexicografi, etc. Dintre toate
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trecere a literelor profane pe primul plan al conștiinței literare. Este o recunoaștere evidentă a două structuri spirituale, a două tipuri de culturi, două forme de litere și de literatură. Procesul de laicizare spirituală și culturală se reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]