5,344 matches
-
insistent și implacabil sunt înlăturate din circuitul juridico-politic, educațional și informațional vest-prutean”, afirma Vasile Stati cu doi ani înainte. În continuarea articolului citat al lui Stratan, din 17 februarie, furia neputincioasă a lui se îndreaptă asupra istoricilor români care „au uimit lumea și cu niște hărți anexate la opusul lor de peste o mie de pagini (aproape 4 kg de minciuni)”, când se referă la Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, al lui Constantin și Dinu Giurescu. Și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
spre fântânele științei din Franța și Germania, care până astăzi a mers tot crescând și care a dat României libere o parte din lustrul so cietăților străine. Din nenorocire, numai lustrul dinafară! Căci, nepregătiți precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturei moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră până la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme și fără a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
-i dezorienteze pe cei care îndeplineau meseria de soldat incapabili să înțeleagă pe deplin noutatea evanghelică. Sfântul Paul, părintele teologiei creștine și idealizatorul acestui sistem moral, printr-un zel și o statornicie vrednică de cauza îmbrățișată, cu o scrupulozitate care uimește, a cernut în cele 14 epistole rămase, faptele permise și cele nepermise unui creștin, dictând normele de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că a trecut treptat, de la un subiect la altul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căreia răspândirea ordinilor politice naționale legitime va aduce până la urmă sfârșitul conflictelor internaționale. Această poziție neokantiană pleacă de la premisa că anumite state, cele cu un liberalism democratic consolidat, constituie un ideal pe care restul lumii îl va imita. Fukuyama este uimit de gradul în care democrațiile liberale și-au depășit instinctele violente și au instituționalizat norme care pacifică relațiile dintre ele. El este impresionat în mod special de emergența principiilor împărtășite asupra legitimității printre marile puteri, o tendință despre care el
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
etc. sau, dimpotrivă, În « discursul » francez, apocaliptic ? Cartea aceasta există din mai multe motive : În primul rînd, ca exercițiu de relativizare a discursurilor despre care vorbesc. E drept, eu l-am « Învățat » pe cel francez, dar, la Paris, am fost uimit de colocvialitatea celui anglo-saxon. Căutînd titluri pentru bibliografia tezei mele de doctorat, am fost surprins de prospețimea și ingenuitatea articolelor scrise În limba engleză despre literatura franceză. Mai modeste În analiză, ele erau Însă mult mai deschise În abordarea ideologemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
orice instinct securitar. În fața lor, lanțul de opresiuni se defectează. Dar cu ce preț! Acela al spiritului care se întunecă. Și cum l-aș putea uita pe acel om simplu care, într-o zi, în Bucureștiul de pe vremea lui Ceaușescu, uimit la vederea cuiva care se plimba cu steagul Franței pe umeri cântând Marsilieza, m-a întrebat: „Ăsta e nebun sau e disident?”. Incertitudine ontologică prilejuită de perplexitatea pe care o asemenea nepăsare față de orice precauție securitară i-o provoca interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea alcoolurilor tari", din când în când, mai urcă în lumea "liniștei senine",însă tot într-o ipostază plutonică: "Și-atunci aprind mari focuri/ Și zămislesc comori/ Uimindu-vă pe cei ce nu-nțelegeți". În poezia lui N. Labiș distingem tendința de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de poveri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În volumul "Gloria lacrimii" (1971) continuă să trăiască sentimentul de singurătate, de gol și pustiu: "Deasupra golului mergând/ Fără dorință, fără gând/ Picioarele se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu, cu zilele și nopțile prea mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea are
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din arenă", "Portretul din Fayum", "Oricine și ceva" ne trimit la L. Blaga, la Barbu și la Arghezi. Transformările o uimesc și parcă o neîncredere în armele ei o handicapează: " Stai acasă, i-am spus/ speriatului, zburlitului suflet,/ ce seamănă cu o pasăre jumulită." Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încearcă să se situeze într-un timp demiurgic: " Unde ceasurile se potrivesc singure/ După inima lui Dumnezeu". Marin Sorescu își construiește poeziile după un anumit tipic; formulează, în primele versuri ideea, apoi o comentează descriind o lume de obiecte, se uimește, râde deschis, cum am spune, în văzul lumii, pentru ca la sfârșit, cuvântul, ver sul-poantă să dea adevăratul sens al poeziei. El conține atitudinea poetului, gestul, ironia, satira, tristețea, de fapt sinceritatea poetului. Exemplul poemului "Viziune" este edificator. Aflăm de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În satul lui Sahia" și "Bălcescu" versurile cuprinse în poemele citate se leagă de restul operei printr-un accentuat militantism social, dar realizarea estetică lasă de dorit : Și când pe holde nesfârșite macii / Îngenuncheați la umbra noastră sfântă, / vor asculta uimiți cum toți săracii/ Ca o pădure care crește cânta/ Celor căzuți pentru libertate". 2 "De mine se teme în taină tot burgul / Sunt prințul penumbrelor eu sunt amurgul". Cornel Regman vorbind despre Radu Stanca ("Radu Stanca și măștile'', Tomis, ian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gândirea noastră, fiind una din posibilitățile sale. Învățăm despre partea de "soft" a minții noastre (logica) însă ratăm orice explicare a părții de "hard" (creierul). Semn că suntem încă în zona unei explicații (logice) incomplete asupra umanului. * Am visat să uimesc lumea și acum constat că lumea nu încetează să mă uimească. Semn că anumite iluzii mi s-au născut pe un deficit de cunoaștere. Fericiți cei ce au puțină cunoaștere! Mediul cognitiv familiar este cel al convingerilor noastre; ele nasc
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
soft" a minții noastre (logica) însă ratăm orice explicare a părții de "hard" (creierul). Semn că suntem încă în zona unei explicații (logice) incomplete asupra umanului. * Am visat să uimesc lumea și acum constat că lumea nu încetează să mă uimească. Semn că anumite iluzii mi s-au născut pe un deficit de cunoaștere. Fericiți cei ce au puțină cunoaștere! Mediul cognitiv familiar este cel al convingerilor noastre; ele nasc "supa" ce ne întreține iluziile responsabile pentru traiul cotidian. Fiecare dintre
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
La rândul ei psihologia face și ea țăndări iluziile noastre, fără însă a avea curajul de a ne propune altceva în loc. Salvarea ne vine de fiecare dată din cotidian, obișnuințele noastre perceptive conservându-și cu succes domeniul de existență. * Sunt uimit de eforturile noastre continue de a ne situa în timp, de a ne preciza locul și începutul, chiar și prin modificarea perspectivei asupra temporalității. Să remarcăm imposibilitatea de a ne mai concepe, ca umanitate, sfârșitul, datorită captivității noastre în viziunea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
momentul unei cine mai speciale. Lumânări aveam acasă, dar tot lipsea acel quelque chose care să-i taie respirația extraterestrului numărul unu... El nu depășise încă stadiul aluziilor voalate, dar intuiția îmi spunea că asta așteaptă de la mine: să-l uimesc în bucătărie. În timp ce căutam ca bezmetica prin piață, mă gândeam la toate cinele memorabile văzute prin filme, dar nu reușeam să identific nicio variantă accesibilă; într-un târziu mi-a picat fisa: era pescar înrăit, surpriza mea trebuia legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu nivelul meu de educație morală, cu structura mea sufletească, cu nivelul meu sociocultural și cu aspirațiile mele spirituale. Nimic nu este Întâmplător. Hazardul este certitudinea pe care Încă nu am descoperit-o. În spatele a tot ceea ce ne surprinde, ne uimește și nu putem Înțelege imediat, se află o ordine necunoscută, pe care Încă nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dar și clandestin, în zeci de „focare”.8). Un instrument orientativ pentru autorități, regulamentul le crea acestora posibilitatea să acționeze. Prin urmare, ele încep controalele, în echipă, în crîșme, hoteluri, brutării, băcănii, covrigării, cîrnățării etc. Lectura proceselor verbale de contravenții uimește și îngrețoșează. Am să citez numai două exemple. Crîșma lui Grigore Sichitiu (str. Bacău-Focșani, nr. 1), considerată dintre cele bune (în ea se organizau adesea „banchete” politice) e găsită „foarte murdar(ă), nemăturat(ă) pe jos, gunoi și hîrtii depozitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toată literatura romînească un altul din scriitorii mari care să-i mulțumească atît. Că e un scriitor mare, nu încape vorbă. Dar la el nu va jigni niciodată și pe nimeni un gînd adînc și obscur, o simțire care să uimească și să arunce în lături, o comparație care să izbucnească, un strigăt care să zguduie, un cuvînt măcar care să nu se poată auzi oricînd. Acesta e un perfect om de societate, un respectuos al tuturor formelor și convențiilor, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
refluxului. Unii cresc, alții scad. Despre Bacovia s-au scris, la debut, șase mici recenzii, iar la centenar peste 150 de articole. Oscilațiile, într-un caz sau altul, sînt atît de mari, încît cu greu pot fi explicate. Nu o dată uimesc sau par nedrepte. Ce-l ridică pe cutare și-l coboară pe contemporanul său considerat superior? Lucrurile nu se mișcă singure. Ce forțe îl propulsează pe unul și-l frînează pe celălalt? Răspunsurile nu se potrivesc aproape niciodată. întotdeauna sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dosul unei petiții, pe care numai o începuse către Prezidentul Tribunalului din Iași, cu data de 16 august 1876188 și pe care o purta în buzunar, poetul și-a așternut gîndurile care-l dominau: "O, dulce înger blînd, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că-n veci n-oi auzi Că-mi amintești o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acest repaos grețos de după-amiază, prelungire a digestiei și picoteală", nu le promite altceva decît o viață mai consistentă și mai dinamică: "Fie ca vîntul proaspăt și soarele incandescent să ne pălmuiască obrazul! Lumea va deschide ochii și va fi uimită de propria-i confuzie..." Valorile menajere, simboluri ale economiei burgheze pîinea, casa, munca sînt din nou evocate, dar asta pentru a fi ridiculizate și batjocorite: N-am venit precum bietul zeu al supei Binevoitor, clipind din ochi în aburul cărnii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
îi deschide porți pînă atunci închise, îi autorizează o cutezanță încă neexprimată, îi înlătură o timiditate mult timp resimțită. Se impune ca un model, un model deosebit de apropiat, în care fiecare poate opera și poate încerca să se recunoască. El uimește, emoționează, captivează și subjugă, e capabil să exercite în jurul său un fel de fascinație senzuală, care conferă fiecărui gest, fiecărui cuvînt o rezonanță afectivă de mare profunzime. Pentru a-i merita stima, pentru a beneficia de prietenia, de bunăvoința sa
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
O vie-nstrugurită. Și din patru 95 Fîntîni zidite-aproape-n șir și-ntoarse Cu fața osebit, curgea o apă Cu totul limpede;-nverzeau alături Și-ntinse umede livezi cu țelini 100 Și toporași. Privind mîndrețea asta, Și-un zeu putea să stea uimit în față-i înveselindu-și sufletul și ochii. Homer, Odiseea, Cîntul V, 74-100 Predilecția pentru topos nu se limitează doar la Evul Mediu european. Povestea lui Sindbad, o istorie foarte veche din seria celor O mie și una de nopți
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
traduce printr-o tematică a straniului ce poate fi găsită, de exemplu, în mod spectaculos, în descrierea grădinii din scrisoarea XI, partea a IV-a din Noua Heloiză: La intrarea în ceea ce părea a fi mai degrabă o livadă, rămasei uimit de adierea răcoroasă care venea din locurile adumbrite; verdeața ce plesnea de sevă, florile care creșteau în voie, susurul izvoarelor și ciripitul miilor de păsărele îmi treziseră imaginația și simțirea; în același timp, eram convins că mă aflu într-unul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]