7,316 matches
-
-i bubuia mintea. Cum trăgea un fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
musca pe căciulă. Printr-a noua, râdeau toți de el, nu-și dădeau seama că e periculos, riscant, pentru că Șăfu era uriaș, neică, i se spunea buldozerul, dacă mai știți filmul. Avea unu-optzeci, pe puțin. Lat în umeri. Față de urs carpatin. Nu prea-ți venea să-ți bați joc de el. Dacă se îmbrăca normal, era chiar fioros. Mai ales de la faza cu Șubi. Atunci i-au crescut lui acțiunile. Cota. Să nu uit să v-o povestesc. Altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
întâmpla ca șoferii să își transforme cabina într-o replică a locuinței. O împodobesc cu tot felul de fanioane, portrete de la nuntă, fotografia lu’ ăla mic, când a luat premiu sau stând tolănit în puța goală pe o blană de urs. Mă rog, o problemă de identitate. Omul se legitimează azi cu profesia, nu cu statutul din comunitate, cum se întâmpla altădată. Depinde ce e mai puternic. La el se pare că apartenența organizațională era mai puternică. Se poate glosa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sale de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, era locul preferat al localnicilor pentru a ține din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Însă acest rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de cai. Însă acest rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și el numele de Podul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
osândit la galere și socialist militant Ionescu, văzut În copilăria mea cum Învârtea, zece ore din zi, roata mașinii de tipărit. Primul automobil, Încă neisprăvit și inform, trosnind și fumegând când Încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la colegiul al treilea, și cu Ion Niculescu, „fiul colibei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub nucul bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care presărase pe aici, În zborul lui de noapte, neghina concupiscențelor, tulburând astfel liniștea, până atunci dumne zeiască, a munților, a pădurilor și a apelor din acest ținut atât de ferit din calea relelor. Unul, vânător vestit pe vremuri de urși, de mistreți și de că prioare, afară de când mai pica vreun râs sau vreun cocoșde-munte, era orb acum și-mi povestea isprăvile lui stând amândoi În poarta casei sale, de unde, ca un armăsar bătrân căruia i-a mai rămas doar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați În grăsimea lor tandră și suavă, sau cel de purcel, mirosind ușor a pipi, pe care le dibăceam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știa dinainte ce urma să i se răspundă: „De unde-s ai tăi, din București?“. „Din Bărbulești-Gară“, a răspuns Brăduț. „Legionari de provincie - a făcut cu un dispreț nedisimulat, de om matur trecut prin multe, Aurelian Barbăneagră -, ce mare scofală!“ Brânca ursului Ilie I. Ilie a început să crească din nou după ce a împlinit 45 de ani. „Tâmpiți mai sunt unii doctori“, și-a zis Ilie I. Ilie când a descoperit că creștea cu aproape un centimetru pe lună. La 20 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plâns. „Bate-mă, omoară-mă, Iliuță - a zis ea printre sughițuri -, eu sunt de vină. În nemernicia mea, c-am dorit ca orice muiere bărbați înalți și m-am ales cu un soț scurt, ți-am pus decoct de brânca ursului în ceai. Am citit într-o revistă că ajută la bărbați și acum proasta de mine nu știu cum să te opresc din crescut.“ Sofica adunase într-un șifonier tot felul de reviste cu sfaturi practice. Răsfoindu-le, Ilie I. Ilie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie și Onanie, care mult se zice că ospitalieri sunt. Vally - teribil de drăguț și totdeauna egal cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau provocatori și apetisanți caltaboși și cârnați usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
despre agheasmă este vorba, numai că de această dată ea fusese adusă de la Zăvoaia, comună apropiată de noi și nu trecuse prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau prietenul că este în pericol de a degera. Ochii plâng, iar lacrimile îngheață instantaneu; pleoapele se acoperă cu chiciură. După cinci-șase minute, degetele mâinilor îngheață și ele, indiferent de tipul de mănuși folosite, mai puțin cele din blană de urs alb, cred. Orice extremitate mai puțin protejată a corpului este în pericol. Ultimele îngheață picioarele (pulpele), dar când acest lucru se produce, procesul este ireversibil, individul este în pericol de moarte. Trebuie căutată rapid o sursă de căldură. (Observații realizate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și în acest domeniu. E adevărat că a profesa bucuria e cea mai grea meserie, solicitând multă minte, și e și mai adevărat că viața nu e întotdeauna dispusă să ne încurajeze în a o învăța liniștit și cu plăcere. Urși albi în taigaua siberiană, la 3.000 km distanță de Oceanul Înghețat. Anul trecut, un bombardier cădea în Groenlanda - scriam: „Toate apelurile la calm lansate de specialiști foarte competenți după căderea bombardierului atomic în Groenlanda sunt bine-venite. E bine că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
devitalizată, cam decalcifiată. Firește, nu avem de ce ne speria. De mult ne-am rupt și ne-am înstrăinat de mama care ne-a născut, într-atât încât nu mai avem de ce ne teme în ce privește ereditatea. Mama, cu lacurile, munții și urșii ei, arată prost - noi, fiii, noi toți, să batem în lemn... Noi toți, și anume: Acei care jucăm zilnic - la birou, în bucătărie, la piață și în cancelarii - Hamlet; noi toți, și anume: cei care zilnic îl ascultăm pe Polonius
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-a reținut premeditarea, codul nu prevede sancțiuni suplimentare pentru modul cum te debarasezi de un cadavru. Clasa coafură feminină-junioare: 1. Danielle Rettmann (Luxembrug). 2. Bernard... (Lyon). Luni, 16 iunie, o femeie telefonează îngrozită poliției din München, anunțând că un urs s-a urcat până la fereastra apartamentului ei, la etajul al cincilea. În buletinul parohial, pastorul Lewis Lloyd afirmă că osemintele lui Oliver Cromwell au fost regăsite într-un cavou al Bisericii Sf. Nicolae din Londra. (Decedat în 1658, lordul protector
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe mutește, dar căsca botu’ cât o șură, ca broscuța din banc, iar din mâini dădea ca Ceaușilă. Am început să nechezăm, pe Mădă a pufnit-o râsul în hohote și dirigu’ s-a întors cu tot corpul, ca un urs. Bobby a apucat să se trântească în bancă, dar îi rămăsese pe față un rânjet larg, înălțător. Când l-a întrebat ăla de ce zâmbește, tâmpitul de Bobby a zis că de bucurie că țara ne îndrumă spre comunism - sau altă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
El creați și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din zmeurișuri a fost primit de Ursus arctos - ursul nostru, Namila Babii, mormăind a nedumerire de vizita Celui Bun și Mare. Numai șarpele cel ticălos când a simțit pe aproape prezența Prea Bunului Părinte s-a strecurat târâș pe sub frunziș și lesne s-a făcut nevăzut. Avea el, șarpele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pârul Zmizii de Jos - Pârâul Zmizii de Sus - Pârâul Morarului - Luncile Glăjăriei - Pădurea Zmidei - Lazu Mărdării - Lazu lui Loghin - Lazu lui Iordache - Lazu Rigului - Fruntea Malului - Pârâul lui Ion Grovu - Coastele Malului - Gaura Neamțului - Pârâul Malului - Piscul lui Hândruș - Pârâul Ursului - Coasta Jgheabului - Pârâul Comenzii de Jos - Pârâul Comenzii de Sus - Pârul Plesciorii - Mormântul lui Vasile - Țolfa - Hodina lui Vasile - Cărbunari - Pârul Cheii din Jos - Pârâul lui Ilisie - La Bordeiul lui Mateuț - Poienița lui Peperigu - Vărful Rădăcinilor - Poiana Sub Rădăcini - Cărarea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fost deajuns mai cădeau pe capul bietului iobag și alți dușmani neogoiți precum «hoții de două țări», lotrii veniți de peste creastă, oameni răi ce prădau în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și ciurdele, că nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]