167,899 matches
-
al Populației (1930-1932), secretar general al Loteriei de Stat (1932-1935) etc. A desfășurat și o activitate constantă de cadru didactic, din 1913 pînă în 1947, predînd limba română, educația profesională și organizarea științifică a muncii. După pensionarea intervenită la împlinirea vîrstei de 60 de ani, pînă la sfîrșitul zilelor sale, străbate o perioadă materială grea nevoit fiind a lucra în calitate de corector la diverse tipografii și chiar a-și vinde biblioteca. Marea pasiune a lui C. Beldie a reprezentat-o publicistica. Tipărește
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
curajul a trece mai departe pragul greu și lunecos al carierei lui de mai tîrziu, de scriitor al neamului, al tradiției literare, națională și patriotică, - atîtea anticamere ale stilului de viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vîrsta înțeleaptă a poeților căreia Adrian Maniu trebuia și el să-și închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și îndrăzneală, cu o bănuială de aventură sublimă". F. Aderca apare prins între corzile prodigalității, facilității și maimuțărelii: "Dar romanele, nuvelele
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după douăzeci de ani de lupte, hoinăreli și de culpabile plăceri, precum fiul lui Laerțiu, ci după patruzeci de ani de
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
nici o vină n-am"/ expediția mea pe cei zece metri de ogradă la marginea orașului/ prin noaptea zăpezii nu trebuia să aibă nici o/ victimă/ ca mult mai tîrziu în trei ore de santinelă să-mi împing/ pîslarii prin toate cercurile vîrstelor mele în timp ce/ prin dormitoare soldații demontau visul ca pe o mitralieră și/ își frecau mîinile de oțelul cotropit de frig/ pîinea în gură se-amestecă în umezeala cuvintelor/ nu-i așa, Lucrețiu/ uscatul și umedul, caldul și recele într-o
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Blaga are umorul (involuntar, bănuiesc) de a mă întreba unde, în aceste formulări, s-ar găsi "duhul național-comunismului" de care am vorbit în editorial. Cum unde, domnule Blaga? Chiar în cuvintele Apelului pe care le reproduc după scrisoarea dv. Nu știu ce vîrstă aveți, dar dacă presupun că sînteți un om citit, la curent cu lucruri petrecute în timpul celor două dictaturi de după 1940, ca și cu limbajul, uneori comun, al ideologiilor care le fundau, nu pot să nu fiu uimit de candoarea întrebării
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
Rogozanu Noua carte a lui Alexandru Sever, Inventarul obsesiilor circulare, exploatează din plin ambiguitățile genului diaristic. Deși nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, o principală "obsesie circulară" a Inventarului este condiția notației izolate, fără alt context decît vîrsta autorului (atît spirituală cît și biologică). Iată justificarea din "Argument": "Ab originae, deci, nu un instrument de lucru trebuia să fie acest Inventar, ci mai degrabă un Memento mori. Și așa a și fost din capul locului: un jurnal sui-generis
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
Și cu toții mișcându-ne mai repede, între mai mulți decibeli și mai multe noxe, trecând furtunos pe lângă vitrinele de maxim lux ale unor magazine ce-și fac plinul cu câte trei clienți pe zi. Dar sperând, după sex, ocupație și vârstă, să ieșim la capăt încă o vară, încă o iarnă sau măcar să supraviețuim pe cât posibil nevătămați. Poate nu vei fi agresat, obolul ți-l vei plăti împăcat hoțului ce-ți va sfâșia artistic geanta. Mulțumit de a nu aparține uneia
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude Pinoteau (75 de ani, specialist al
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
de interpretare a sensului exilului ca mod de descoperire și afirmare a sinelui. Povestea emigrantei Eva Hoffman este deja cunoscută cititorilor români, din volumul O viață într-o altă limbă, publicat la începutul anilor '90 de Editura Fundației Culturale. La vîrsta de zece ani, Hoffman a părăsit Polonia natală împreună cu părinții săi, îndreptîndu-se spre Vancouver, de unde mai tîrziu va pleca spre Statele Unite, iar în prezent locuiește la Londra. Fetița care în 1959 privea de pe puntea vaporului țărmul polonez îndepărtîndu-se treptat era
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
Ambasada Franței în România, ateliere inițiate în urmă cu șase ani la ideea d-nei prof. univ. dr. Irina Mavrodin, coordonatoare a lor în tot acest timp. în atmosfera efervescentă din sala Lectoratului Francez, unde lucrul în echipă șterge granițe de vîrstă sau generație, unde soluțiile se completează sau se concurează fericit, sau în luminozitatea și calmul mănăstirii Sucevița, unde ne-am îngăduit o clipă de răgaz, se iscă mereu întrebări privitoare la uimitoarea și răbdătoarea trudă a traducătorului. Cu multă bunăvoință
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
comun. Nimeni nu pricepea ce rosteam. Nume de bulevarde în care voiam să ajung, neavînd hartă... Toți mă priveau cu cea mai mare atenție, apoi cu un fel de ostilitate, sumbră. Apoi mai veneau și alții. Erau inși mai în vîrstă, nu prea bine îmbrăcați. Și toți păreau corciți cu arabii, - maurii, - o anume expresie, cruntă, o lipsă de comunicabilitate. Vizibilă în priviri. Ceva ca o conspirație... Nu se compara cu Bucureștiul nostru palavragiu și flecar... Dacă la noi întrebi de-
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
de-a scoate la pensie oameni de cincizeci-cincizeci și cinci de ani! Firește, gândul său era să creeze securiștilor și activiștilor de partid o ieșire din scenă onorabilă. însă pe lângă ei s-a revărsat o mare de oameni în puterea vârstei care au preferat muncii sau reconvertirii sociale soluția comodă a "retragerii". Ei sunt și azi cei care votează pentru demagogii criminali ce le promit perpetuarea chiulului și a minciunii existențiale. Știu ce spun, pentru că printre rudele mele apropiate (ca să nu
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
ce nu și-au consumat porția necesară de povești atunci cînd trebuia iar acum recuperează. Ori poate, cine știe, bunica le-a spus Scufița roșie de fiecare dată altfel și bieții de ei au rămas nedumeriți, refăcînd acum traseul altei vîrste și consumînd filme ce seamănă unele cu altele ca două picături de apă. ... Dincolo de schemele arhicunoscute, ar exista o emoție, un fior ce țin de creație, creativitate. Dar nu, așa ceva este exclus din capul locului căci ar bulversa bunătate de
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
Ioan Groșan se dovedește a fi încă o dată cel mai bun autor român de proză rusească. O poveste de dragoste pe înțelesul optzeciștilor Nuvela Marea amărăciune este un love story scris în convenție optzecistă. Eroii nuvelei, profesorul Sebastian Pop, în vârstă de 33 de ani, și o nou-venită în școală, foarte tânăra profesoară Ioana Eraclid, își scriu la început bilețele inofensive, legate strict de colaborarea lor didactică. Treptat ei descoperă, însă, că mesajele respective sunt un fel de anticipări scriptice ale
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
să-mi aleg contemporanii și fiecare este fiul timpului său. Dar, a depins de mine (voința de reprezentare, afirmare și nesupunere) să optez pentru poziția pe care s-o am în raport cu timpul istoric. Aici apare conceptul opus determinismului: libertatea. De la vîrsta de șaisprezece ani am înțeles că societatea în care trăiam m-a desemnat (împreună cu familia) "dușmanul unui regim" - culpabilitate ereditară - pentru că făceam parte din altă "pătură socială" decît cea proletară ce era condusă de "lupta și ura de clasă". Inconfortul
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
și de multe ori îmi spuneam: Dacă ei au reușit acolo, eu de ce nu încerc să trăiesc și scriu ca un om liber? Cum o să suport nopțile în viitor dacă nu am curajul să sparg cercul care mă înconjoară?" La vîrsta de 50 de ani am "ieșit din cerc" și am reușit să rămîn scriitor la Paris. Aici... am cunoscut ierarhia exilului, orgoliile scriitorilor și toate "viciile și virtuțile din țară" transplantate în străinătate. Un exilat - pelerin al absolutului - poartă pe
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Să dorm cît mai puțin în fiecare noapte și să trăiesc cu intensitate maximă (pînă la paroxism și epuizare) fiecare clipă. Știu că mai am puțin timp de trăit, fiecare zi este o "amînare"; am fost obsedat de moarte de la vîrsta de 18 ani. În timpul care mi-a mai rămas aș vrea să trăiesc în continuare "bucuria de a cunoaște", să-l însoțesc pe fiul meu Grégoire, să termin Jurnalul infidel și dacă va fi să se prăbușească lumea să nu
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
pretutindeni ca un blestem. Te și umflă râsul: fetițe ce se îmbracă din Occident, cântă și vorbesc ca la Kabul și, mai nou, Pnom Penh (pronunțat, desigur, "pom-pen"!) Mergi la plajă și rămâi șocat de "naturalețea" cu care copile de vârsta școlii generale expun o nuditate agresivă, făcând din "topless" alfabetul vieții publice și din provocarea deșănțată unica rațiune de a fi. în România de azi, țoapa analfabetă și mitocanul mușchiulos se visează vedete de televiziune și se comportă în consecință
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
și reconstruit de ruși, se știe prea bine cum. Anul trecut am trăit o mare bucurie când o prietenă, care, însoțise un grup de foști locuitori ai acestei Prusii de Răsărit în ținuturile lor natale, a întâlnit un cuplu în vârstă în mână cu Regele Arinilor și spunând mereu: "Unsere Bibel, unsere Bibel". R.: Și totuși, peisajul Balticii și al acestui ținut în care se găsesc astăzi cele mai mari zăcăminte de chihlimbar din lume nu cred că a fost inventat
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
mondiale, Robert Murdoch, anunța la un moment dat la televiziune că la universitate merg astăzi numai cei ce sînt prea proști pentru a-și putea găsi un job. Este drept, tineri foarte dotați care nici n-au ajuns încă la vîrsta pubertății, rezolvă pe claviatura computerelor teoreme de logică formală interesante și importante, dar, după propriile lor mărturisiri, ei nu mai citesc nimic. Vizavi de noi, acești tineri sînt niște agramați - dar și noi sîntem față de ei. De unde dialogul surzilor. Electronizarea
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
din necesități electorale apropiate, fac apel la Internet, pentru a-și lansa pe glob (!) un nou look, inclusiv necesar captării votanților de-acasă și de peste hotare... O serie de adevăruri și contraadevăruri rețin atenția și trezesc... vigilența din dotare (fiecare vîrstă impune o "cosmetizare" pe măsură). Deci ni se înfățișează un personaj îndeletnicindu-se cu multiple - posibile - ocupații, avînd o anvergură de tip și de talie europene (dacă nu chiar universale), un ins mobil, cuviincios, constant, devotat, credincios (amintiți-vă de
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
din pricina violenței uneori amuțitoare din arenă sau de pe cîmpul de bătălie, filmul a fost "restricționat", în America, pentru publicul sub 17 ani. Altminteri, acest spectacol înflăcărat despre "putere și onoare" pare făcut în primul rînd pentru publicul foarte tînăr, pentru vîrsta la care se citește Spartacus. Russell Crowe, interpretul gladiatorului, ilustrul actor australian (născut în Noua Zeelandă), și-a început cariera americană abia în 1995, cu un western oarecare (chiar dacă produs și jucat de Sharon Stone), Mai iute ca moartea. Treptat, lumea
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
la 10 decembrie 1940, adică atunci cînd mariajul generalului cu legionarii era încă în toi, deși vrajba era arhicunoscută. Hitler a prevenit-o despre fiul ei că "un om nu poate să conducă o țară pînă nu ajunge măcar la vîrsta de patruzeci de ani", lăsînd-o să înțeleagă că Antonescu (cu care Hitler avusese celebra întîlnire de la 10 noiembrie 1940) trebuie să conducă, nestingherit, țara. Ascultîndu-l pe Hitler perorînd despre viitorul Germaniei victorioase în război, Elena "era îngrozită la gîndul că
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
întuneric dar și că stăteam cu ei închiși. Tocmai apăruse în ziarul UNIVERSUL zilele acelea un articol în care se vorbea că vărul meu Aurelian Sacerdoțeanu (băiatul unchiului NĂIȚĂ fratele mai mare al tatei, căci așa se explică diferența de vârstă dintre el și mine bunicul având 16 copii și NĂIȚĂ fiind primul născut iar tata ultimul) luase doctoratul în istorie la Sorbona la Paris. Lucru excepțional pe acele vremuri ca un copil de popă de țară să plece prin concurs
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
ori e nevoie, o asemenea critică orfică. Nu se va putea vorbi despre Virgil Ierunca fără a se avea în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]