5,522 matches
-
drepte, iar în partea mijlocie și inferioară predomină cele drepte și convexe. Versanții din dreapta bazinului au orientări generale sud-vestice și sudice, dar au în proporții reduse și orientări sud-estice, vestice și chiar nordice, în funcție de direcția de curgere a unor afluenți. Versanții din stânga bazinului au orientări nord-vestice și vestice, pe partea dreaptă a văilor afluente Secașului Mic și sud-estice și estice, pe stânga acestora. Versanții cu expoziție nordică sunt frecvenți în apropierea cumpenei de ape a bazinului. Terasele. În urma unor studii aprofundate
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
în proporții reduse și orientări sud-estice, vestice și chiar nordice, în funcție de direcția de curgere a unor afluenți. Versanții din stânga bazinului au orientări nord-vestice și vestice, pe partea dreaptă a văilor afluente Secașului Mic și sud-estice și estice, pe stânga acestora. Versanții cu expoziție nordică sunt frecvenți în apropierea cumpenei de ape a bazinului. Terasele. În urma unor studii aprofundate, N. Raboca (1976, 1997) a delimitat în bazinul Secașului Mic următoarele nivele de terasă: nivelul de 9-10 m, în cuprinsul localităților Secășel, Roșia
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
lățimi care variază de la câțiva zeci de metri până la 2,5 km. Se ridică deasupra râului cu 0,5 - 4,5 m și este plată și uniformă în partea dinspre Secașul Mic și ușor înclinată la contactul cu terasele și versanții. Datorită litologiei și materialelor aduse de pe versanți, lunca prezintă două zone înguste: în amonte de Roșia de Secaș și la Broșteni. Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață se manifestă în timpul ploilor torențiale pe aproximativ 40% din suprafața studiată, în special pe
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
metri până la 2,5 km. Se ridică deasupra râului cu 0,5 - 4,5 m și este plată și uniformă în partea dinspre Secașul Mic și ușor înclinată la contactul cu terasele și versanții. Datorită litologiei și materialelor aduse de pe versanți, lunca prezintă două zone înguste: în amonte de Roșia de Secaș și la Broșteni. Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață se manifestă în timpul ploilor torențiale pe aproximativ 40% din suprafața studiată, în special pe terenurile cultivate agricol de pe versații cu pante
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
ogașele, forme ale eroziunii lineare, se dezvoltă pe pantele cu înclinări ce depășesc 10°, formarea lor fiind favorizată și de situațiile existente la un moment dat în teren (brazdele rezultate în urma arăturilor, îmbinările concave existente în lungul pantei pe suprafețele versanților, diferitele drumuri sau cărări defectuos amplasate etc.). Ravenele și ogașele se întâlnesc atât independent cât și în cadrul organismelor torențiale și sunt mai frecvente în bazinetele superioare ale afluenților din stânga Secașului Mic (Gârbău, Ohaba, Păuca etc.) și pe pantele abrupte din dreapta
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
organismelor torențiale și sunt mai frecvente în bazinetele superioare ale afluenților din stânga Secașului Mic (Gârbău, Ohaba, Păuca etc.) și pe pantele abrupte din dreapta râului și de la obârșie. Organismele torențiale sunt frecvente mai ales în sectorul din dreapta Secașului Mic și mențin versanții într-o stare de dezechilibru. Formarea acestora este cauzată atât de factorii naturali (înclinarea mare a versanșilor, predominanța rocilor slab consolidate, regimul precipitațiilor etc.), cât și de cei antropici. Dintre activitățile umane care au stimulat instalarea și dezvoltarea torenților din
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
cât și de cei antropici. Dintre activitățile umane care au stimulat instalarea și dezvoltarea torenților din bazinul Secașului Mic, menționăm: lucrările agricole executate pe linia de cea mai mare pantă (desfundări, arături etc.), defrișările, desțelenirile, pășunatul excesiv (mai ales pe versanții dealurilor din dreapta Secașului Mic - Coasta Zăpodiei, Vârtopului, Verigerului și Comenzii), trasările necorespunzătoare ale drumurilor etc. Alunecările de teren sunt procese cu rol deosebit în modelarea versanților și care, prin ponderea lor, ocupă locul întâi în cadrul deplasărilor de teren din bazinul
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
cea mai mare pantă (desfundări, arături etc.), defrișările, desțelenirile, pășunatul excesiv (mai ales pe versanții dealurilor din dreapta Secașului Mic - Coasta Zăpodiei, Vârtopului, Verigerului și Comenzii), trasările necorespunzătoare ale drumurilor etc. Alunecările de teren sunt procese cu rol deosebit în modelarea versanților și care, prin ponderea lor, ocupă locul întâi în cadrul deplasărilor de teren din bazinul Secașului Mic. După adâncimea stratului afectat, alunecările de teren din regiunea analizată se împart în alunecări superficiale și alunecări profunde. Alunecările superficiale - frecvente în preajma satelor Ungurei
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
terenurile din bazinul Secașului Mic acoperite cu pajiști secundare, până la o adâncime de aproximativ 1 m și au aspectul „cărărilor de oi“. Însă, se deosebesc de acestea prin geneză, mărimea brazdelor și prin răspândirea neregulată. b) Alunecările lenticulare, frecvente pe versantul drept al Secașului Mic și în bazinetele pâraielor Lunca Satului, Păuca și Henig, sunt mai adânci și afectează atât pătura de sol cât și roca din substrat. Se produc predominant pe versanții cu valori ale pantelor între 12 și 20o
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
prin răspândirea neregulată. b) Alunecările lenticulare, frecvente pe versantul drept al Secașului Mic și în bazinetele pâraielor Lunca Satului, Păuca și Henig, sunt mai adânci și afectează atât pătura de sol cât și roca din substrat. Se produc predominant pe versanții cu valori ale pantelor între 12 și 20o și au la partea superioară o râpă de desprindere cu aspect semicircular. Materialul alunecat are aspectul unor valuri scurte, cu înălțimi reduse, dispuse pe versanți ca niște solzi. Alunecările lenticulare vechi prezintă
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
roca din substrat. Se produc predominant pe versanții cu valori ale pantelor între 12 și 20o și au la partea superioară o râpă de desprindere cu aspect semicircular. Materialul alunecat are aspectul unor valuri scurte, cu înălțimi reduse, dispuse pe versanți ca niște solzi. Alunecările lenticulare vechi prezintă un relief mai șters, fiind înierbate și uneori chiar luate în cultură. c) Alunecările-surpări sunt legate de marile râpe de desprindere rezultate în urma alunecărilor profunde și s-au format prin ruperea și căderea
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
transversale. Alunecările profunde sunt de două tipuri: glimee și sub formă de trepte. a) Alunecările de tip glimee (grueți) afectează suprafețe restrânse în și, după raportul lor cu structura geologică, se împart în două categorii: 1. glimee insecvente, dezvoltate pe versantul drept al Secașului Mic, în perimetrele localităților Roșia de Secaș și Tău; 2. glimee consecvente, reduse ca număr, întâlnite în stânga râului, constau în antrenarea pe pante a pachetelor de strate. b) Alunecările sub formă de trepte (ating adâncimi de 5-10
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
de Secaș și Tău; 2. glimee consecvente, reduse ca număr, întâlnite în stânga râului, constau în antrenarea pe pante a pachetelor de strate. b) Alunecările sub formă de trepte (ating adâncimi de 5-10 m) ocupă suprafețe restrânse în sectoarele mijlocii ale versanților dealurilor dintre localitățile Colibi și Secășel. Curgerile noroioase au frecvență foarte redusă și se produc pe versanții cu pante mai mari de 15o în sectorul Roșia de Secaș - Broșteni și în bazinul Ghirbomului. Apar pe terenurile arabile și sunt asanate
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
pante a pachetelor de strate. b) Alunecările sub formă de trepte (ating adâncimi de 5-10 m) ocupă suprafețe restrânse în sectoarele mijlocii ale versanților dealurilor dintre localitățile Colibi și Secășel. Curgerile noroioase au frecvență foarte redusă și se produc pe versanții cu pante mai mari de 15o în sectorul Roșia de Secaș - Broșteni și în bazinul Ghirbomului. Apar pe terenurile arabile și sunt asanate, în mare parte, toamna prin efectuarea arăturilor. Solifluxiunea, activată în perioada dezghețului de primăvară, se întâlnește frecvent
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
pante mai mari de 15o în sectorul Roșia de Secaș - Broșteni și în bazinul Ghirbomului. Apar pe terenurile arabile și sunt asanate, în mare parte, toamna prin efectuarea arăturilor. Solifluxiunea, activată în perioada dezghețului de primăvară, se întâlnește frecvent pe versantul drept și în sectorul superior al bazinului Secașului Mic, pe versanții formați pe marne și argile unde creează microforme cu aspect de valuri. Surpările apar pe dreapta Secașului Mic, acolo unde se realizează un dezechilibru între pantă și rezistența la
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
și în bazinul Ghirbomului. Apar pe terenurile arabile și sunt asanate, în mare parte, toamna prin efectuarea arăturilor. Solifluxiunea, activată în perioada dezghețului de primăvară, se întâlnește frecvent pe versantul drept și în sectorul superior al bazinului Secașului Mic, pe versanții formați pe marne și argile unde creează microforme cu aspect de valuri. Surpările apar pe dreapta Secașului Mic, acolo unde se realizează un dezechilibru între pantă și rezistența la forfecare a rocilor și în urma extragerii rocilor de construcții, cum este
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 800 hectare. Aria protejată reprezintă un sector de îngustare realizat în calcare jurasice de răul Vârghiș, cu fenomene exocarstice și endocarstice de mare spectaculozitate. Pe versanții adiacenți râului există mai multe peșteri, dintre care cea mai cunoscută o reprezintă "Peșteră Orban Balazs" . Rezervatia " Cheile Vărgișului și peșterile din chei" se suprapune sitului "Natură 2000 - Cheile Vârghișului". Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
reprezintă "Peșteră Orban Balazs" . Rezervatia " Cheile Vărgișului și peșterile din chei" se suprapune sitului "Natură 2000 - Cheile Vârghișului". Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag ("Luzulo-Fagetum"), păduri de tei, arțar, paltin și jugastru pe versanți abrupți, păduri aluviale cu arin negru și frasin, păduri dacice de fag, pajiști seminaturale, tufărișuri pe substrat calcaros, stâncării cu vegetație chasmofitică, grohotișuri, ravene și peșteri. Floră rezervației este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
lunca Mureșului este de 300 m, iar față de lunca Târnavei Mici se reduce la 200 m. Energia reliefului este foarte diferită, atingând valori mari, de 241-280 m, de-a lungul culmilor Podina - Țuculeu - Creasta Beței - Cornul Șoimușului - Măgura Mihalțului, pe versantul stâng al Mureșului. Ea deține valori mici, de 141-160 m, în lungul culmii Dealul Pietrișului - Bisen - Dealul Turdașului - Crucea Colcerului - Dealul Zăpozii, situate în partea central-estică. Densitatea fragmentării prezintă valori cu repartiție total diferită: valorile cele mai mari, de 0
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
Dealul Turdașului - Crucea Colcerului - Dealul Zăpozii, situate în partea central-estică. Densitatea fragmentării prezintă valori cu repartiție total diferită: valorile cele mai mari, de 0,75-1,0 km/km2 sunt de-a lungul culmii Dealul Pietrișului - Bisen - Dealul Turdașului și pe versantul stâng al Mureșului, între Păgida, Ocna Mureș și Noșlac. Valorile cele mai mici, de 0,0-0,50 km/km2 se întâlnesc în partea de sud-vest, de-a lungul culmii Creasta Beței - Cornul Șoimușului - Măgura Mihalțului - Dealul Cisteiului, ca urmare a
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
patru turnuri s-a mai păstrat astăzi la suprafață doar turnul de pe latura de vest, care constituie urma cea mai vizibilă a cetății. Ruinele turnului se observă de la distanță, ca un pinten cenușiu de piatră înfipt în partea superioară a versantului nord-vestic al dealului. Turnul avea o latură de 5 m, închizând o suprafață de circa 25 m² și se ridică în prezent la o înălțime de circa 6 m. Nu se cunoaște unde era amplasată intrarea. Săpăturile din incinta cetății
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
în Munții Siriului, la o altitudine de , în apropierea localității Gură Siriului din comuna Siriu, județul Buzău, România și se află pe suprafața comunei Chiojdu. Adâncimea să maximă este de . sau Lacul fără Fund se găsește pe partea estică a versantului Mălâia, la altitudinea de , în Munții Siriului. Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. I se spune "Lacul Vulturilor" deoarece aici, conform unei legende, consemnata de Alexandru Vlahuță în cartea sa "România pitoreasca", lacul ar fi un
Lacul Vulturilor () [Corola-website/Science/315260_a_316589]
-
au așezat pe teritoriul Armatei 217 cazaci nekrasoviți. Armata cazacilor de la Azov a fost implicată la scurtă vreme după formarea ei în Războiul Caucazului. Comandanții ruși din regiune au luat hotărârea să exercite presiuni asupra cerchezilor prin atacuri lansate de pe versanții sud-vestici ai Caucazului, adică de la Strâmtoarea Kerci, de-a lungul coastei Mării Negre, până în Abhazia. Cazacii au constituit o linie defensivă de la Anapa până la Suhumi. Prima debarcare amfibie rusă făcută de Flota Mării Negre a avut loc în 1830 lângă Gagra, pe
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
este situată pe teritoriul Comunei comunei Gardă de Sus, județul Albă, în Munții Bihorului. este situată în versantul drept al Văii Ordancușa, la o altitudine de 800 m, în calcare triasice. Se poate ajunge la ea prin Valea Arieșului, din comuna Gardă de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul forestier ce pornește din centrul comunei spre
Peștera Corobana lui Gârtău () [Corola-website/Science/318694_a_320023]
-
Cald, între Valea Firei și Valea Ponorului. Accesul în zona se face pe ruta Huedin-Mărgu-Rachițele-Doda Pilii. În septembrie 1984, clujanul Angelo Bulboaca a fost condus de către pădurarul Avram Cuș la o mică deschidere într-un con de grohotiș, aflată în versantul drept a Văii Firei (Dealul Humpleu). Împreună cu I. Pop și M. Almășan, două luni mai tarziu, după mai multe ture de dezobstrucție, au pătruns în Peștera Mare din Valea Firei, descoperind Sala de Intrare, Sala Domului Prăbușit, Galeria Rol și
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]