8,307 matches
-
două volume (Marea șansă și Orașul decăzut) au drept cadru România anilor 1939-1940. Cel dintâi privește țara cu simpatie, cealaltă cu o antipatie nedisimulată. Remarcabilă În această nepotrivire este Însă acordul fundamental asupra caracterizării civilizației românești În sine. Celor doi vizitatori, care altminteri nu au nimic comun unul cu celălalt (În afara apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
frânat activitățile turistice. La acest capitol, Bulgaria depășește net România, și Ungaria În și mai mare măsură, deși dispune de un potențial turistic mult mai modest. Se așteaptă, așadar, ziua când România va reuși să atragă un număr semnificativ de vizitatori străini. România străbate nu numai o perioadă de dificultăți economice, dar și o criză de adaptare, o criză morală. Lipsa de Încredere a devenit cronică. Societatea este debusolată. În ce ar putea crede? Clasa politică a dezamăgit-o, condițiile de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să intervină În ceea ce tindea să devină un scandal al adopțiilor; În prezent, reglementările au devenit mult mai stricte. Unii copii abandonați ajung În „cămine“, ale căror condiții de viață (hrană insuficientă, lipsa oricărei călduri umane) i-au Înspăimântat pe vizitatorii occidentali. Alții stau sub cerul liber: sunt copiii străzii, care cutreieră orașele În zdrențe, se adăpostesc În gurile de canalizare și trăiesc din cerșit. Adesea, ajung să se prostitueze. Sunt „turiști“ care vin special În România În căutare de băieți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o casă aristocratică din veacul al XIX-lea (Palatul Suțu, construit În 1832-1834). După 1989, sa deschis și Muzeul Cotroceni (Într-o aripă a palatului), care Înfățișează momente semnificative din istoria modernă și contemporană, cu deosebire privitoare la familia regală. Vizitatorul Bucureștiului poate avea și o imagine de ansamblu a țării, concentrată Într-un spațiu restrâns. Îi stă la dispoziție Muzeul Satului, așezat, În aer liber, Între șoseaua Kiseleff și lacul Herăstrău, cu nenumăratele lui case și gospodării țărănești, aduse din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de telefoane lacrimogene și confuze din partea lui Jayne. Însă eu nu eram decât un „farseur“. Nimic mai mult decât „o pușlama“. Eram pur și simplu „Bret“. De-a lungul anilor fotografiile mele în jacuzzi, la Playboy Mansion (eram unul din vizitatorii regulați când mă aflam în LA), apăreau mereu în revistă la rubrica „Amicii lui Hef“, așa că acum plana un soi de „consternare“ vizavi de sexualitatea mea. National Enquirer susținea că mă întâlnesc cu Juliana Margulies sau Christy Turlington sau Marina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Ibrăileanu, așa cum ar putea fi cetite și memoriile D-lui Ciurea. Noi avem o viață mai ștearsă din punct de vedere artistic și cultural, dar ne menținem sănătatea În aerul ozonat de aci, În splendoarea peisagiilor brașovene. Foarte mulți vizitatori străini, care admiră pitorescul brașovean! Vă mulțumesc pentru interesul care-l puneți pentru activitatea mea modestă. Vă dorim, și eu și soțul meu, multă, multă sănătate și elan mai departe În ceea ce faceți. Uitam să vă mulțumesc pentru felicitări și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Fălticeni. Lumea deja e plecată din stațiuni climaterice, i-a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la sobă! În privința documentelor promise, chiar astăzi le-am expediat - colet - pe adresa D-lui Ciurea. Rog să nu se supere, deoarece era
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o luați drept reproș ceea ce vă scriu, ci ca o dorință a noastră de a se găsi un alt loc, pentru ca fotografiile privind activitatea artistică a Norei Marinescu să fie expuse În așa fel, Încât să poată fi văzute de vizitatorii muzeului. Vă mulțumesc anticipat, Eugenia Nicolescu </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai ” loc=”Lămășeni” data =”12/VI.1977”> Stimate d-le Dimitriu, Plăcuta vizită ce ne-ați făcut Împreună cu colectivul de la Iași s-a terminat curând, dar cu dorința de a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
De ce nu fac o expoziție și părerile lor asupra lucrărilor tuturora de pe aici. I-am spus lui Mureșeanu, - „bine, dar lumea, lumea asta multă de pe stradă nu are nimica de spus? Dv. nu trageți concluzii și din cele ce vreau vizitatorii expozițiilor, care se pare că sunt din ce În ce mai reținuți”. Nu știu de ce, dar fără să vreau, le-am arătat cinstit, o indiferență (motive am, destule) și am plecat cu Vigh Împreună, În stradă. Aici, Vigh a reluat discuția și mi-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Poate obții mata de la el câteva rânduri de evocare a lui Eugen L. Nu cam știu ce obiecte personale să trimit, deși posed unele din Flt. Nu sunt o persoană atât de Însemnată, pentru ca și obiectele să fie interesante pentru vizitatori. Totuși, dacă socotiți... (poate diplome, distincții etc.). Mă bucur Îndeosebi, că mata te ai hotărât, În fine, să nu mai fumezi deloc. Și medicul sus amintit mi-a spus, că fumatul, chiar dacă nu se trage fumul În piept, e dăunător
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rămas cineva, În Flt., din această familie?) care ar putea interveni direct În Israel (Bătrânul Schächter avea fabrica de pielărie și două fete, fostele mele bune eleve). 12) Vă felicit pentru reușita la examenul de engleză. Limba e necesară pentru vizitatorii străini. Sunteți... fenomenal. 13) Cu Vasiliu Falti e grea treaba. D-na Păpușanu, sora lui, a fost nu de mult cu soțul ei, la noi și i-am rugat, să stăruiască pe lângă eremitul de Vasiliu-Falti, să dea ceva pentru Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din păcate, șansa unei emergențe imperiale. De aceea, este pregătită să piardă și ceea ce nu a luat de la alții. VASILE GÂRNEȚ: După Atlanticul admirat de noi de pe stâncile lustruite de valuri, la „Gura Infernului” - loc de pelerinaj obligatoriu pentru toți vizitatorii sosiți la Cascais (am văzut scrijelit - se putea altfel?! - un „autograf” în rusă: Mașa y Vova, Tula -1999) -, gazdele ne-au invitat la o masă împărătească, într-o vilă cu faleze spre ocean. A fost un adevărat festin: pește oceanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doilea eșec al zilei, în fața porților zăvorâte ale cimitirului Prazeres, unde am vrut să vizităm mormântul lui Carol II - care și-a aflat sfârșitul la Lisabona, după abdicarea din 1940 - și locurile de veci ale altor personalități cunoscute. Timpul rezervat vizitatorilor a expirat și nu ne rămâne decât să ne întoarcem în cartierul de jos. Pentru a reuși cât mai multe la Lisabona în numai două zile, îți trebuie un calcul la milimetru. Voluptatea amară a autoflagelărilor tardive. O specialitate românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unul din barurile de vizavi de Alfa Lisboa Hotel. O atmosferă pe care o bănuiam: muzică portugheză sau braziliană, alternând cu sonuri irlandeze. Personalul, echipat uniform: sacouri roșii și pantaloni verzi, culorile Portugaliei, aleargă încontinuu, chiar dacă nu au decât șase-opt vizitatori. Pe pereți - postere cu EURO 2000, în special jucători portughezi: Luis Figo, Vitor Baia, Ruis Costa, Juao Pinto ș.a. Când află că sunt român, bărbatul care mi-a adus berea se așază la masă și începe să-mi vorbească elogios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
italiană, chineză...). După o vreme, mersul prin săli în încercarea de a găsi un tablou concret, un anume maestru sau școală de pictură, devine o aventură aproape halucinantă. Am rătăcit ore în șir, ciocnindu-mă mereu de noi grupuri de vizitatori antrenați într-o mișcare browniană prin încăperile muzeului, uneori mă întâlneam cu colegi din Tren, cu care schimbam câteva impresii, și mă pierdeam din nou în acel labirint fastuos. Efectul de copleșire nu este instantaneu. Luneci de la tablou la tablou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
apropiere, în 1828), pentru ca să nu te mai mire existența unui asemenea Turn Babel cultural într-o provincie franțuzească. Cu ocazia centenarului librăriei, în 1996, în cadrul colecției Mollat a apărut o carte de impresii și evocări semnate de un grup de vizitatori ai săi, nu mai puțin faimoși: Jean d'Ormesson, Philippe Sollers (originar din Bordeaux), Jean-Marie Planes, Michel Onfray, Cristine de Rivoyre, Jean-Didier Vincent ș.a. VASILE GÂRNEȚ: Caut cărți de autori români: Ionesco, Eliade, Cioran - nume previzibile. Nimeni altcineva nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Paris, obiectivul nostru principal este Palatul Luvru. Mult mai fastuos decât Prado, celebrul muzeu din capitala Franței emană prin toți porii săi regalitatea. În curtea interioară, coborâm sub piramida de sticlă, unde se află un imens punct de triaj al vizitatorilor, birouri de informații, vestiare, săli de proiecție, magazine cu albume, scheme și pliante ale muzeului, chiar și o infirmerie. Oamenii sunt ajutați, îndrumați spre sălile favorite. Știu din experiența noastră anterioară, de la Prado, că a rătăci prin muzeu în speranța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
30 F) și păstrează o colecție unică a lucrărilor artistului, inclusiv uneltele sale de lucru, protejate cu un perete de sticlă circular. Când am intrat noi, un grup de studenți, probabil de la Arte, stăteau într-un ungher, ignorându-i pe vizitatori, și făceau schițe după sculpturile artistului. Am interpretat devoțiunea și concentrarea lor ca pe un omagiu adus lui Brâncuși, omagiu din care însă nu cred că sentimentul național românesc se poate alimenta fără a-și pune anumite întrebări. Valoarea creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de marile spirite, cât mai ales din cauza unei mentalități de autarhie politică și culturală greu de dislocat. Tot aici, în atelier, sunt și câteva instalații electronice și video, computere cu informații despre Brâncuși și despre prietenii săi de la Paris. Unui vizitator grăbit și mai puțin cunoscător al biografiei sculptorului, datele pe care le găsește în aceste bănci electronice, ce se vor exhaustive (dar noi știm că nu sunt), îi spun foarte puțin despre originile românești ale lui Brâncuși. Mai toți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ypres, informații despre viața de campanie, secvențe de film documentar autentic, cu scene de război și momente de relaxare în tabără, aniversări la popota ofițerilor, mici bucurii ale trupei. Completând efectul vizual, o bandă sonoră, inteligent montată, aduce în urechile vizitatorilor sunetele specifice războiului: explozii, focuri de armă, comenzi ale gradaților către soldați, gemetele răniților, zgomotul roților de tren transportând muniția de război, lectura unor reportaje de ziar scrise în zona confruntărilor militare. Fișierele se deschid mișcând ușor degetul pe ecran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primele două, mult meșteșug manual și floră exotică în cel african. Acesta din urmă, marcat cu nr. 12, este amplasat aproape de intrarea principală în Expo 2000, probabil dintr-o rațiune caritabilă față de lumea a treia, cu intenția de a atrage vizitatorii încă odihniți și cu percepția nealterată de zăpușeală. În interior: hale uriașe, spațioase, înalte de cel puțin 20 de metri. Algeria, Uganda, Mali, Zambia, Zimbabwe, Tanzania, Rwanda, Etiopia... - nu știu dacă participă întreaga Africă, însă aș fi curios să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comprimare a spațiului și o cunoaștere „pe scurtătură”, concentrată, esențializată, sintetică - evident, la nivel senzorial, prin atributele ornamentale, de suprafață - a lumii islamice. O întâlnire cu „celălalt”, la care sunt invitate să contribuie toată imaginația și forța de autosugestie a vizitatorilor, stimulate cinematografic. Proiecțiile se derulează în construcția cea mai impunătoare a pavilionului, imitând un con piramidal cu patru niveluri. Mi s-a părut un tort alb, presărat pe margini cu zimți de ciocolată. Un tort din care nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oferă explicații mestecă gumă neîntrerupt. Mă abțin să-i fac observație. Nu mai rezist când văd un tip - românaș angajat și el să propage valorile țării - care joacă solitaire la unul dintre cele trei calculatoare puse la dispoziția, probabil, a vizitatorilor. Îl întreb dacă e bine ceea ce face. Îmi răspunde prompt: „Dacă nu se așază nimeni...“ „Cum să se așeze dacă stai tu și te joci?!” Se uită la mine și mă cântărește cu privirea - cam ce rău aș putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aici, mă gândesc. Interiorul pavilionului este dominat de o compoziție sculpturală intitulată Fals-Sanctuar - statui din lemn, făcute de sculptorul Aurel Vlas. „Personajele” sunt foarte reușite, dar, din nou, se pierd cumva pe scările înalte ale unui amfiteatru de lemn. Câțiva vizitatori se fotografiază lângă aceste statui... Un trio maramureșean, muzicanți bătrâni, decupați parcă dintr-o ilustrată de epocă, interpretează muzică, sonorități germane. O dovadă că a existat în România, cândva, o importantă minoritate germană. Pavilionul mai cuprinde și o mică expoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ana, de parcă am fi fost o regiune Kaliningrad la Marea Neagră. Scandalos și fără speranță. Tot aici, pe „bulevardul Europa”, dăm câte o raită pe la unguri și pe la polonezi, foștii frați „de lagăr”. Ultimii poartă straie naționale, sărbătorești, oferă cu generozitate vizitatorilor pliante și CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui lider occidental: zâmbește în stânga și dreapta, glumește cu turiștii, împarte autografe. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]