51,306 matches
-
curtea emirului hamdanid Sayf al-Dawla, în perioada 948-957, acesta a compus numeroase panegirice în care elogia luptele anuale purtate între anii 950-956 împotriva bizantinilor și a conducătorului lor, intitulat ”domestikos”. Mutanabbi îl însoțea pe prinț în toate campaniile militare și consemna pentru posteritate în poemele sale cele mai importante victorii militare. Un celebru exemplu din această perioadă este oda referitoare la recucerirea orașului Hadath, ocupat de Bizantini. Poemul are o calitate epică deosebită, influență care se explică prin originile yemenite al
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
atroce. Mâna dreaptă i-a fost arsă cu sulf apoi a fost tras în țeapă. Execuția a fost descrisă de Claude Desprez, martor ocular. A fost ultimul condamnat din istorie tras în țeapă de o autoritate europeană. Este demn de consemnat că Revoluția franceză abolise tortura și practicile crude încă din perioada 1789-1793. "Noul Cod Penal republican" se distanța de "Codul penal al vechiului regim". Toate execuțiile practicate erau prin ghilotinare, metodă considerată umană, mașina doctorului Guillotin fiind special concepută pentru
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
regizat de Edward Dmytryk, adaptare de Ranald MacDougall, cu Spencer Tracy și Robert Wagner). A fost ales membru al Academiei franceze la 21 mai 1959, în locul lui Claude Farrère (fotoliul al 28-lea). Devenit „nemuritor” devreme și fiind longeviv, este consemnat ca membrul Academiei cu cea mai îndelungată activitate. Henri Troyat s-a căsătorit cu Marguerite Saintagne în 1948, decedată în timpul vieții scriitorului (1914 - 1997). Are un fiu, Jean-Daniel, o fiică vitregă, Michèle, și șase nepoți. A încetat din viață în
Henri Troyat () [Corola-website/Science/330999_a_332328]
-
istoricul Gheorghe G. Bezviconi iar apoi actualizat de arhitectul Dan Râșcanu. Originar de pe valea Teleajnei la Vaslui, neamul Râșcanilor s-a bifurcat într-o ramură boierească și alta răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum spune cronica - „ a început a da ocine la vitejii săi: Dobrin, Drăncălău, Balița, Murgu, Glog și Râșcanul”. Primul document
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum spune cronica - „ a început a da ocine la vitejii săi: Dobrin, Drăncălău, Balița, Murgu, Glog și Râșcanul”. Primul document istoric oficial care consemnează membri ai familiei este un uric al lui Ștefan cel Mare de la 1500. Începând cu secolul XVII este documentată neîntrerupt filiația ramurii boierești. După 1812, când Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus, de la fii lui Teodor Râșcanu, armaș și
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
schimbările vremii, să facă foc cu amnarul și iasca, să prindă raci și scoici cu mâna și să facă mâncare folosindu-se de puținele alimente pe care le oferă natura. Mihail Sadoveanu intuiește valențele literare ale legendelor și superstițiilor populare, consemnând unele practici magice străvechi și taine uitate ale naturii în povestiri ca „Vrăjitorul de șerpi” și „Toaca”, fără a adânci însă misterul. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
4 februarie 1939, Mussolini s-a adresat Marelui Consiliu al Fascismului în cadrul unei sesiuni speciale. El a ținut un discurs având ca subiect relațiile internaționale și obiectivele politicii sale externe, „care poate fi comparată cu dispoziția celebră a lui Hitler, consemnată de colonelul Hossbach”. El a început prin aprecierea că gradul de libertate a unei țări este proporțională cu puterea marinei sale. După aceasta, dictatorul a continuat cu „obișnuita lamentare că Italia este prizonieră în Mediterana”. El a desemnat Corsica, Tunisia
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Biblioteca Institutului de Istorie „George Barițiu” este o instituție de specialitate, care a apărut o dată cu înființarea institutului. Donațiile au provenit de la Academia Română, de la fosta Casă a Școalelor, de la instituții culturale, științifice și bisericești, precum și de la persoane particulare. Printre donatori putem consemna nume de marcă ale culturii române: Vintilă Brătianu, Valeriu Braniște, Vasile Bogrea, Ioan Lupaș sau profesori și cercetători renumiți peste hotare cum ar fi Lauro Grassi, care a donat bibliotecii peste 500 de volume. De asemenea, cercetătorii Institutului, în deplasările
Institutul de Istorie „George Barițiu” () [Corola-website/Science/334984_a_336313]
-
cu ierarhi greci dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, mitropolie care a dăinuit până în preajma anului 1359. Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost și ultimul mitropolit de Vicina. Deși centru de răspândire a ortodoxismului prin excelență, s-a consemnat aici însă și prezența unor clerici și călugări catolici precum și a unei reședințe franciscane, instrumente prin care Biserica Catolică și-a disputat cu Biserica Ortodoxă activitatea de prozelitism și cea misionară în zonă. Localizarea Vicinei este încă neidentificată. Mai multe
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
pe teritoriul românesc extracarpatic, la începuturile Evului Mediu. Numele său derivă dintr-un cuvânt de origină romanică ce semnifică „vecinătate”, ceea ce sugerează că orașul s-a dezvoltat în proximitatea imediată a altuia mai vechi. Prima mențiune scrisă despre Vicina este consemnată în Alexiada Annei Comnea, unde orașul este menționat ca fiind în stăpânirea conducătorilor pecenegi Sestav și Saccea, către sfârșitul secolului al XI-lea.. Prima mențiune cartografică i-ar aparține unui geograf arab - Idrisi și ar fi fost consemnată într-un
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Vicina este consemnată în Alexiada Annei Comnea, unde orașul este menționat ca fiind în stăpânirea conducătorilor pecenegi Sestav și Saccea, către sfârșitul secolului al XI-lea.. Prima mențiune cartografică i-ar aparține unui geograf arab - Idrisi și ar fi fost consemnată într-un portulan din anul 1154. Atestarea cartografică în cauză este controversată. În preajma invaziei tătare din secolul al XIII-lea și mai ales după aceasta nordul Dobrogei a evoluat semnificativ, având ca centru Vicina. Un acord încheiat în perioada 1261-1263
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
s-a aflat o bază navală bizantină. Asupra orașului a existat o puternică amprentă a civilizației bizantine de tip provincial. Populația a fost eterogenă, predominant italiană, dar influența edilitară a fost bizantină, chiar și în contextul în care în prevederile consemnate în tratatele dintre genovezi și Țaratul Bulgar sau Bizanț, a fost consemnat dreptul italienilor de a înălța monumente ca „logge” sau lăcașuri de cult. În secolul al XIV-lea, călătorul arab "Ibn Batutah" a descris astfel orașul ca fiind „mic
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
puternică amprentă a civilizației bizantine de tip provincial. Populația a fost eterogenă, predominant italiană, dar influența edilitară a fost bizantină, chiar și în contextul în care în prevederile consemnate în tratatele dintre genovezi și Țaratul Bulgar sau Bizanț, a fost consemnat dreptul italienilor de a înălța monumente ca „logge” sau lăcașuri de cult. În secolul al XIV-lea, călătorul arab "Ibn Batutah" a descris astfel orașul ca fiind „mic, dar frumos și foarte bine întărit”, spunând că „bisericile și casele sunt
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
autohtonilor prin particularitatea activităților economice, care au fost legate preponderent de comerț, activități bancare și navigație. Populația a fost astfel grupată în doua categorii de cetățeni: "orășenii" (burgenses) și "locuitori" (habitatores), cu statute sociale și drepturi politice distincte. A fost consemnată alături de existența negustorilor genovezi și venețieni și cea a celor din Raguza. Printre străini s-au aflat și originari din Ancona sau Mantua. Este de menționat că pe fondul cuceririi Armeniei de către mongoli în 1243, Vicina a fost unul dintre
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
altor confesiuni. Alături de negustorii și corăbierii italieni, la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a unei mănăstiri (reședință) a acestora, a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului al XIV-lea. În acest secol, odată cu scăderea rolului economic și cultural al Vicinei - din care mitropolitul bizantin alături de tot
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
plasticianului ocupă un loc de frunte printre operele de referință sau chiar de avangardă artistică moldovenească. Participă în calitate de președinte sau membru al juriilor la diverse concursuri în domeniul artelor plastice din Chișinău. Operele lui Mudrea, create pe parcursul a trei decenii consemnează o evolutie ce marchează mai multe etape de ascensiune. Ele poarta un mesaj individual, cu caracter profund filosofic și care corespund aspirațiilor artistice și sunt raportate la schimbările ce intervin în ambianța culturală națională. Andrei Mudrea este considerat unul dintre
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
se întâlnește cu un departe-născut - Jakob Agat, conducătorul coloniei exilate de oameni pe Werel. Agat îi avertizează pe indigeni despre sosirea triburilor migratoare ale gaalilor, care coboară în fiecare iarnă spre sud, prădând locurile prin care trec. Spre deosebire de celelalte invazii consemnate în documentele istorice, de data aceasta se pare că e vorba de mai mult decât o simplă migrație. Triburile gaalilor s-au unit și sunt decise nu doar să jefuiască, ci să cucerească toate cetățile care le stau în cale
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
fi răsplătit decât cu o faptă pe masura ei. Dar nu li se va face nici o nedreptate!„ Pentru că omul este păcătos prin natura să și pentru că în Judecată de Apoi balanța să încline către faptele bune, pentru fiecare păcat este consemnat un păcat, iar pentru fiecare faptă bună primește înzecit sau cel puțin dublu. „Acela care se căiește, crede și săvârșește fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător, Îndurător. Iar acela care
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
cu ușurință prietenii, cum este și cazul celor legate cu Hacı Bektaș Veli, Kutbettin Haydar, Karaca Ahmed, Tapduk Emre, Seyyid Mahmud Hayrani, Ahmed Fakih, Celalettin Rumi sau Seyyid Cemal Kalender. A rămas cunoscut și pentru puterile-i supranaturale. Astfel, este consemnat faptul că uimea prin forța sabiei sale din lemn de curmal, prin tăierea în două a unui copac pe care zece persoane nu îl puteau cuprinde, prin mutarea dintr-un teritoriu într-altul într-o clipită. Potrivit aceleași surse, "Saltuk-Nâme
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
a reușit să răspândească religia islamică în zona balcanică, inclusiv în Babadag. Cele mai vechi informații cu privire la sunt regăsite în manuscrisul lui Ibn Battuta (1304-1377), intitulat "Seyahatnâme". Dervișul arab Battuta, care a trecut prin Dobrogea în anul 1330 (sau 1331) consemnează astfel: „Potrivit celor spuse, Saltuk Baba a fost un gânditor îndrăgit, respectat și apreciat precum un profet‟. De amintirea lui Saltuk Baba este legat numele localității Babadağ ("baba" înseamnă „tată, conducător, strămoș‟, iar "dağ" înseamnă „munte‟). Alexandrescu-Dersca Bulgaru ("Alexandrescu-Dersca", 1978
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
este cuprinsă într-o sursă datând din anul [[1538. Această sursă, având titlul "Munsa’at es Selattin" se regăsește în jurnalul de expediție, călătorie pe care sultanul [[Soliman I|Soliman Magnificul]] o face în [[Moldova]], împotriva lui [[Petru Rareș]]. Este consemnat faptul că sultanul ajunge în orașul Babadag împreună cu armata sa, pe data de [[17]] [[august]] [[1538]], că găsește mormântul lui Saltuk Baba, făcându-i astfel o vizită. În aceeași scriere se spune că sultanul a mers la pescuit în apropiere
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
de violența domestică, și deși în Turcia la acea vreme acest tip de comportament devenise unul ilegal, nu existau prevederi explicite privind pedepsele care urmau să fie aplicate, spre exemplu, unui soț violent. În rapoartele din anii următorii a fost consemnat faptul că discriminarea împotriva femeii se menținea încă la un nivel ridicat, și s-a subliniat de asemenea, nevoia introducerii unor programe prin care să se încurajeze și să se susțină educarea femeilor, în anul 2000, 25% dintre acestea fiind
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
Civil. Mai mult decât atât, în anul 2002 sunt aduse în discuție și diversele obstacole legislative care împiedică femeile de a practica anumite meserii sau de a fi plătite în mod egal cu un bărbat pentru aceiași muncă și este consemnată și prezența redusă a femeilor în politică . Rapoartele au consemnat și abrogarea, din Ianuarie 2002, a articolului constituțional care eradica conceptul de "conducător al familiei", acordându-le femeilor dreptul de a decide asupra copiilor și asupra altor aspecte de ordin
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
în discuție și diversele obstacole legislative care împiedică femeile de a practica anumite meserii sau de a fi plătite în mod egal cu un bărbat pentru aceiași muncă și este consemnată și prezența redusă a femeilor în politică . Rapoartele au consemnat și abrogarea, din Ianuarie 2002, a articolului constituțional care eradica conceptul de "conducător al familiei", acordându-le femeilor dreptul de a decide asupra copiilor și asupra altor aspecte de ordin familial, inclusiv acestea nu mai aveau nevoie de permisiunea soțului
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
despre vreun îndrumător, cum nu se poate certifica faptul că ar fi făcut parte dintr-un ordin, cu toate că „pare informat de întreaga gândire mistică”. Experiențele sale spirituale au fost transmise de discipolii săi sub formă de povestiri, până a fi consemnate în scris, iar ansamblul lor este „de o calitate metafizică și spirituală neprețuită”. Abu Yazid nu a scris, cugetările sale au fost adunate ulterior de discipolii săi, mai apoi consemnate în scris de cei a căror activitate se învârtea în jurul
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]