52,643 matches
-
istoric se consideră că Dumnezeu Tatăl are mai multe manifestări în Vechiul Testament, în timp ce Fiul se manifestă în Noul Testament. Prin urmare, se poate spune că Vechiul Testament se referă mai ales la istoria Tatălui și Noul Testament la cea a Fiului. Totuși, în reprezentările timpurii ale scenelor din Vechiul Testament, artiștii au folosit reprezentarea convențională a lui Isus pentru ca să reprezinte pe Tatăl, în special în reprezentări ale vieții lui Adam și Eva, cea mai frecventă reprezentare a unei teme din Vechiul Testament care apare în arta
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
manifestări în Vechiul Testament, în timp ce Fiul se manifestă în Noul Testament. Prin urmare, se poate spune că Vechiul Testament se referă mai ales la istoria Tatălui și Noul Testament la cea a Fiului. Totuși, în reprezentările timpurii ale scenelor din Vechiul Testament, artiștii au folosit reprezentarea convențională a lui Isus pentru ca să reprezinte pe Tatăl, în special în reprezentări ale vieții lui Adam și Eva, cea mai frecventă reprezentare a unei teme din Vechiul Testament care apare în arta medievală timpurie, și pentru care s-a crezut necesar
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
poate spune că Vechiul Testament se referă mai ales la istoria Tatălui și Noul Testament la cea a Fiului. Totuși, în reprezentările timpurii ale scenelor din Vechiul Testament, artiștii au folosit reprezentarea convențională a lui Isus pentru ca să reprezinte pe Tatăl, în special în reprezentări ale vieții lui Adam și Eva, cea mai frecventă reprezentare a unei teme din Vechiul Testament care apare în arta medievală timpurie, și pentru care s-a crezut necesar ca Dumnezeu să fie reprezentat "mergând prin grădină" (Geneza 3:8). Se
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
Tatălui și Noul Testament la cea a Fiului. Totuși, în reprezentările timpurii ale scenelor din Vechiul Testament, artiștii au folosit reprezentarea convențională a lui Isus pentru ca să reprezinte pe Tatăl, în special în reprezentări ale vieții lui Adam și Eva, cea mai frecventă reprezentare a unei teme din Vechiul Testament care apare în arta medievală timpurie, și pentru care s-a crezut necesar ca Dumnezeu să fie reprezentat "mergând prin grădină" (Geneza 3:8). Se consideră în Geneza că numai Dumnezeu este autorul Creației; din
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
tron, împăratul bizantin Iustinian al II-lea să pună imaginea lui Hristos pe monedele sale de aur. Acest lucru a dus la încetarea folosirii monedelor bizantine în lumea islamică. Cu toate acestea, mărirea numărului de imagini religioase nu a inclus reprezentări ale lui Dumnezeu Tatăl. De exemplu, în timp ce canonul Consiliului din Trullo din 692 nu a condamnat în mod special imaginile cu Tatăl, el a sugerat că icoanele cu Hristos sunt preferabile umbrelor și figurilor din Vechiul Testament. Prima parte a secolului
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
a simbolurilor religioase, cum ar fi crucea. Argumentele teologice împotriva icoanelor au început să apară, iconoclaștii argumentând că icoanele nu pot reprezenta natura divină și cea umană a lui Isus în același timp. În această atmosferă, nu au mai fost reprezentări grafice publice ale lui Dumnezeu Tatăl, ele apărând două secole mai târziu. Al doilea conciliu de la Niceea din 787 a încheiat în mod eficient prima perioadă a iconoclasmului bizantin și a restaurat onorarea icoanelor și imaginile sfinte în general. Cu
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
două secole mai târziu. Al doilea conciliu de la Niceea din 787 a încheiat în mod eficient prima perioadă a iconoclasmului bizantin și a restaurat onorarea icoanelor și imaginile sfinte în general. Cu toate acestea, acest lucru nu a dus la reprezentările imediate pe scară largă a lui Dumnezeu Tatăl. Chiar și suporterii din secolul VIII a utilizării icoanelor, cum ar fi Sfântul Ioan Damaschin, a făcut o distincție între imaginile lui Dumnezeu Tatăl și cele ale lui Hristos. În jurul anilor 790
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
biserica din vest, dar nu și de către biserica din est) a reafirmat deciziile celui de-al doilea conciliu de la Niceea și a ajutat la dispariția iconoclasmului. Înainte de secolul al X-lea nu a fost nicio încercare în arta occidentală de reprezentare distinctă, ca figură umană completă, a lui Dumnezeu Tatăl. Totuși, în cele din urmă, în arta occidentală s-a ajuns la o cale pentru a ilustra prezența Tatălui. Acest lucru s-a realizat în jurul secolului al X-lea prin apariția
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
lui Dumnezeu Tatăl. Totuși, în cele din urmă, în arta occidentală s-a ajuns la o cale pentru a ilustra prezența Tatălui. Acest lucru s-a realizat în jurul secolului al X-lea prin apariția treptată a diferitelor stiluri artistice de reprezentare a Tatălui în formă umană. Se pare că, atunci când artiștii timpurii încercau să-l reprezinte pe Dumnezeu Tatăl, teama și venerația îi împiedicau să-l reprezinte în întregime. De obicei, doar o mică parte era reprezentată, de obicei mâna, sau
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
mică parte era reprezentată, de obicei mâna, sau, uneori, fața, dar rareori întreaga persoană. În multe imagini, figura Fiului o înlocuia pe cea a Tatălui, astfel încât o porțiune mai mică a persoanei Tatălui era reprezentată. Prin secolul al XII-lea, reprezentările lui Dumnezeu Tatăl, au început să apară în manuscrisele iluminate franceze și în vitraliile bisericilor din Anglia. Inițial mâna, capul sau bustul erau reprezentate, de obicei, într-un cadru de nori. Treptat s-a reprezentat jumătate, apoi întreaga persoană a
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
mâna, capul sau bustul erau reprezentate, de obicei, într-un cadru de nori. Treptat s-a reprezentat jumătate, apoi întreaga persoană a lui Dumnezeu Tatăl, de obicei înscăunat, așa cum apare în fresca lui Giotto din cca. 1305 aflată în Padova. Reprezentările cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfânta Treime au fost atacate atât de protestanți cât și de unii catolici, cum ar fi mișcările lui Michael Baius sau Cornelius Otto Jansen, precum și de mai mulți teologi ortodocși. Ca și în alte atacuri
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
și de unii catolici, cum ar fi mișcările lui Michael Baius sau Cornelius Otto Jansen, precum și de mai mulți teologi ortodocși. Ca și în alte atacuri asupra imaginilor catolice, acest lucru a avut ca efect reducerea sprijinului Bisericii pentru aceste reprezentări. Sesiunea finală a Conciliului din Trent din 1563 a decretat reconfirmarea doctrinei catolice tradiționale care spune că imaginile sunt doar reprezentări de persoane, prin urmare trebuie venerată persoana și nu imaginea ei Reprezentările artistice, inclusiv cele cu Dumnezeu Tatăl au
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
Ca și în alte atacuri asupra imaginilor catolice, acest lucru a avut ca efect reducerea sprijinului Bisericii pentru aceste reprezentări. Sesiunea finală a Conciliului din Trent din 1563 a decretat reconfirmarea doctrinei catolice tradiționale care spune că imaginile sunt doar reprezentări de persoane, prin urmare trebuie venerată persoana și nu imaginea ei Reprezentările artistice, inclusiv cele cu Dumnezeu Tatăl au fost mai puține, dar reprezentările Sfintei Treimi nu au fost condamnate așa de insistent. În 1745, Papa Benedict al XIV-lea
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
ca efect reducerea sprijinului Bisericii pentru aceste reprezentări. Sesiunea finală a Conciliului din Trent din 1563 a decretat reconfirmarea doctrinei catolice tradiționale care spune că imaginile sunt doar reprezentări de persoane, prin urmare trebuie venerată persoana și nu imaginea ei Reprezentările artistice, inclusiv cele cu Dumnezeu Tatăl au fost mai puține, dar reprezentările Sfintei Treimi nu au fost condamnate așa de insistent. În 1745, Papa Benedict al XIV-lea a sprijinit în mod explicit reprezentarea "Tronului Milei", referindu-se la "Zilele
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
din Trent din 1563 a decretat reconfirmarea doctrinei catolice tradiționale care spune că imaginile sunt doar reprezentări de persoane, prin urmare trebuie venerată persoana și nu imaginea ei Reprezentările artistice, inclusiv cele cu Dumnezeu Tatăl au fost mai puține, dar reprezentările Sfintei Treimi nu au fost condamnate așa de insistent. În 1745, Papa Benedict al XIV-lea a sprijinit în mod explicit reprezentarea "Tronului Milei", referindu-se la "Zilele Străvechi", dar în 1786 era încă necesar, pentru Papa Pius al VI-
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
venerată persoana și nu imaginea ei Reprezentările artistice, inclusiv cele cu Dumnezeu Tatăl au fost mai puține, dar reprezentările Sfintei Treimi nu au fost condamnate așa de insistent. În 1745, Papa Benedict al XIV-lea a sprijinit în mod explicit reprezentarea "Tronului Milei", referindu-se la "Zilele Străvechi", dar în 1786 era încă necesar, pentru Papa Pius al VI-a să emită o bulă papală care condamna decizia unui conciliu al unei biserici italiene de eliminare a tuturor imaginilor cu Sfânta
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
scenă fiind "Crearea lui Adam". Dumnezeu Tatăl este reprezentat ca un personaj puternic, plutind pe nori, în Adormirea Maicii Domnului (de Tițian) din Veneția, o foarte admirată capodopera din arta renascentistă. Biserica lui Isus din Roma include un număr de reprezentări din secolul al XVI-lea ale lui Dumnezeu Tatăl. În unele dintre aceste picturi Treimea este încă redată ca trei îngeri, dar pictorul Giovanni Battista Fiammeri îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl mergând pe un nor, deasupra scenei. În ambele picturi
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
-lea apare învățătura despre Sfânta Treime și se fac precizările dogmatice conform cărora există din veșnicie un singur Dumnezeu în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Pe baza acestor precizări și ținând cont de textul bibliei, se deschide drumul reprezentării artistice a Sfintei Treimi sub diferite forme, mai ales din secolul al V-lea. În contrast cu Iisus care este prezentat sub formă de om, de multe ori Dumnezeu Tatăl este pictat ca un rug arzând, nor sau foc. Totuși, din cauza textului
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
lumii cu siguranță nu sunt produsul unei civilizații urbane, dar categoric preced textele scrise. Indiferent de cei care au fost autorii primelor hărți, fapt este că harta este un instrument universal adoptat de aproape toate societățile ca (un) instrument pentru reprezentarea propriei lumi, în speță pentru a crea o viziune ordonată și instituționalizată asupra lucrurilor. Este foarte adevărat pe de altă parte, că există populații care nu cunosc nici astăzi reprezentările cartografice. Așa este cazul unor populații amazoniene (populația Guarani, tribul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
universal adoptat de aproape toate societățile ca (un) instrument pentru reprezentarea propriei lumi, în speță pentru a crea o viziune ordonată și instituționalizată asupra lucrurilor. Este foarte adevărat pe de altă parte, că există populații care nu cunosc nici astăzi reprezentările cartografice. Așa este cazul unor populații amazoniene (populația Guarani, tribul M′bia), vânători, și pescari într-o zonă vastă situată între Paraguay și Brazilia. După toate probabilitățile, primele încrustații rupestre reprezentând imagini dintr-o lume rurală bazată pe agricultură, aveau
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
pescari într-o zonă vastă situată între Paraguay și Brazilia. După toate probabilitățile, primele încrustații rupestre reprezentând imagini dintr-o lume rurală bazată pe agricultură, aveau aproape sigur o funcție magico-religioasă. Primele populații (primitive) nu aveau cunoștințe de geometrie euclidiană. Reprezentările sub formă de încrustații rupestre erau o “sistematizare” a limitelor funciare și a teritoriilor de vânătoare, având și rolul unor elemente sacrale. Pot fi considerate aceste incizii rupestre drept hărți ? Este greu de răspuns la această întrebare. Distincția se poate
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
vom considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Acesta reprezintă dispunerea a aproximativ 80 de locuințe și a fost descoperită de cercetătorul James Mellaart în anul 1963 în urma unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de aproximativ 6.200 î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al VI-lea î.e.n. la reprezentări care fac diferența între o reprezentare „mitică” și una „științifică” . Primele reprezentări conștiente, primele semne de cultură cartografică organizată sunt atribuite de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
1963 în urma unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de aproximativ 6.200 î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al VI-lea î.e.n. la reprezentări care fac diferența între o reprezentare „mitică” și una „științifică” . Primele reprezentări conștiente, primele semne de cultură cartografică organizată sunt atribuite de Giorgio Colli perioadei sec. al IX-lea și al VIII-lea, î.e.n. epoca compoziției poemelor homerice și epoca
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de aproximativ 6.200 î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al VI-lea î.e.n. la reprezentări care fac diferența între o reprezentare „mitică” și una „științifică” . Primele reprezentări conștiente, primele semne de cultură cartografică organizată sunt atribuite de Giorgio Colli perioadei sec. al IX-lea și al VIII-lea, î.e.n. epoca compoziției poemelor homerice și epoca cetăților-state. Este epoca în care apare
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]