51,663 matches
-
caeruleae)", "Fânețe montane", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)", "Peșteri în care accesul publicului este interzis", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație e herbacee de pe malurile râurilor montane". Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară Natuara 2000 - "Cheile Nerei-Beușnița", la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului meridional al Carpaților. Parcul național se suprapune
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul "Pinus nigra ssp. banatica" și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Munților Retezat-Godeanu. Parcul național se suprapune atât sitului de importanță
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
de pe colțul sud-estic. Peninsula formează limita vestică a golfului False Bay. Din punct de vedere geologic, stâncile de la cele două capuri — și în mare parte din peninsulă — fac parte din Grupul Table Mountain, și sunt formate din același tip de roci ca și cele din Table Mountain. Capul Bunei Speranțe este adesea considerat a fi cel mai sudic punct al Africii și limita dintre oceanele Atlantic și Indian; de fapt, această limită o constituie adevăratul punct sudic al Africii, Capul Agulhas
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
care conține un lac, Lochan an t-Suidhe. Traseul turistic cel mai des utilizat dinpre Glen Nevis trece pe lângă acest deal, urcând spre vârf pe partea de vest, mai largă, a lui Ben Nevis. Ben Nevis este format mai ales din roci magmatice din devonian (aproximativ 400 de milioane de ani în urmă), pătrunse prin intruziune în șisturile metamorfice din jur; intruziunile au forma unei serii de inele concentrice. Inelul cel mai interior, numit Granitul Interior, constituie partea masivă a muntelui aflată
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
a numeroase insule, dar și pentru vulcanismul și cutremurele din această regiune. Majoritatea insulelor de-a lungul coastei Americii de Sud sunt rezultatul interacțiunii dintre plăcile Americii de Sud și Caraibelor, datorată unei falii paralele, interacțiune ce include totodată o componentă de compresiune (deformarea rocilor, crearea de lanțuri orogenice; se găsește în apropierea zonelor de subducție sau coliziune). Principalele Antile Mici (de la nord la sud) sunt: Antilele Leeward sunt insule localizate la nord de coasta statului Venezuela: </div>
Antilele Mici () [Corola-website/Science/313897_a_315226]
-
2...6,4 mm și o greutate de 1,5...2,5 kg/m. Tubul special din oțel prin care circulă oxigen în mod continuu, poate genera un arc electric de mare intensitate, care poate arde orice substanță (materiale metalice, rocă, beton etc.). Lancea termică poate fi aprinsă cu ajutorul unui arzător oxi-arc, sau un portelectrod oxi-arc. Cu ajutorul lancei termice se poate tăia sub apă orice tip de material: oțel, metale neferoase, rocă și beton cu grosimi cuprinse între 600 mm și
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
mare intensitate, care poate arde orice substanță (materiale metalice, rocă, beton etc.). Lancea termică poate fi aprinsă cu ajutorul unui arzător oxi-arc, sau un portelectrod oxi-arc. Cu ajutorul lancei termice se poate tăia sub apă orice tip de material: oțel, metale neferoase, rocă și beton cu grosimi cuprinse între 600 mm și 2500 mm. Lucrări de tăiere subacvatică cu lance termică pot fi executate de către scafandri până la adâncimea de 90 m sau chiar mai mult. Tăierea electrică cu electrozi înveliți este una dintre
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
Bogat în țestoase, șerpi, păsări de baltă etc. lacul impresionează prin frumusețe și sălbăticie. Este singura stațiune pentru țestoasă din țară, care nu a suferit modificări și merită să fie ocrotită ca rezervație zoologică. Lacul s-a format în urma alunecării rocilor sedimentare miocene de pe versantul sudic al dealului Comoara și este alimentat cu apă din izvoare și precipitații.
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
Țestoasele cu tâmple roșii au vederea foarte bună, un auz foarte slab, dar sunt foarte sensibile la vibrații, lucru care face destul de greu să fie surprinse. Chiar numele lor provine din faptul că sunt foarte agile în a aluneca pe roci, bușteni sau maluri dacă pericolul se apropie. Țestoasele comunică în general prin atingeri și vibrații. Dorm noaptea în apă, de obicei odihnindu-se pe fundul apei sau plutind la suprafață, folosindu-și aerul adunat în gât ca să le ajute să
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
Mexic, dar au fost răspândite în toată lumea ca un animal ieftin de companie. Preferă apele liniștite cu un fund nămolos și vegetație abundentă, dar sunt rareori găsite și în ape curgătoare. Pot fi văzute des încălzindu-se la soare pe roci, bușteni sau vegetație. Distribuția lor se întinde din Indiana până în New Mexico în jos prin Texas până în Golful Mexic.
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
mare altitudine din Masivul Central Francez. A doua treaptă de relief este dată de platourile situate la altitudini ce variază între 1400 m (Margeride, Forez) și sub 1000 m (Segala, Limousine si Marche), dezvoltate în cea mai mare parte pe roci cristaline. În sud-vestul Masivului Central Francez se impun în peisaj o serie de platouri aflate la 800-1000 m altitudine, dezvoltate pe calcare puternic fisurate, ceea ce a permis apei să genereze, de-a lungul timpului, un relief carstic impresionant(văi carstice
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
pajiști cu flori sălbatice, iarbă șiafine. Auvergne este o regiune de un pitoresc deosebit în partea central-vestică a Masivului Central Francez, remarcabilă prin stilul propriu imprimat bisericilor în stil romanic ridicate în secolele XI și XII, frumos proporționate, construite din roci vulcanice și gresie. Pot fi admirate absidele proeminente, capitelurile complicat sculptate cu scenebiblice și galeriile susținute de piloni puternici. Cele mai vizitate biserici romane sunt cele din Brioude, Clermont-Ferrand, Issoire, Orcival, Le Puy, St. Nectaire si St. Saturnin. Tot acestei
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
energie electrică, astfel că a continuat să funcționeze de peste douăzeci de ori mai mult decat prevăzuseră cei de la NAȘĂ. "Spirit" s-a deplasat 10 km pe suprafața lui Marte, față de 1 km cât se planificase inițial, reușind să studieze extensiv rocile marțiene și geografia zonei. Rezultatele științifice inițiale ale primei faze a misiunii au fost publicate într-un număr special al revistei "Science". La 1 mai 2009 (5 ani, 3 luni, 27 de zile terestre după amartizare și de 21,6
Vehiculul spațial Spirit () [Corola-website/Science/320488_a_321817]
-
Ogasawara s-au format acum circa 48 de milioane de ani. Fac parte din așa-numitul „Arc Izu-Bonin-Mariana” care se află deasupra unei zone de subducție între placa tectonică pacifică și placa tectonică a Mării Filipinelor. Sunt compuse dintr-o rocă vulcanică numită „boninită” care conține oxid de magneziu, crom și dioxid de siliciu. Unele specii de animale sunt endemice, de exemplu porumbelul sălbatic "Columba janthina", melcul "Ogasawara okamono aragai", „șopârla Ogasawara” („Cryptoblepharus boutonii”), melcul "hishikata maimai" („Mandarina exoptata Pilsbry”), "Hahajima
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
comitatele Coconino și Yavapai. Situată în zona numită Verde Valley, localitatea Sedona avea, conform unei estimări a United States Census Bureau, o populație de 11.221 de locuitori în anul 2006. Principala atracție a localității o reprezintă grupările neobișnuite de roci, cunoscute ca "[the] Red Rocks of Sedona". Aceste formațiuni par a-și schimba culoarea din roșu într-un portocaliu vibrant atunci când sunt luminate de soare la răsărit și/sau la apus. Astfel, aceste grupări și formațiuni par a oferi motive
Sedona, Arizona () [Corola-website/Science/317958_a_319287]
-
verile), respectiv nefiind "așa de reci ca cele din Flagstaff" (iernile). Conform datelor furnizate de "Biroul recensămintele Statelor Unite", (United States Census Bureau), orașul are o suprafață totală de 48,2 km² (sau 18.6 square miles), în întregime uscat. Faimoasele roci roși ale Sedonei sunt formate dintr-un strat de rocă numit "Schnebly Hill Formation". Acest strat destul de gros are o structură aparte fiind format dintr-un strat de gresie colorată în roșu către galben intens, care se găsește doar în
Sedona, Arizona () [Corola-website/Science/317958_a_319287]
-
iernile). Conform datelor furnizate de "Biroul recensămintele Statelor Unite", (United States Census Bureau), orașul are o suprafață totală de 48,2 km² (sau 18.6 square miles), în întregime uscat. Faimoasele roci roși ale Sedonei sunt formate dintr-un strat de rocă numit "Schnebly Hill Formation". Acest strat destul de gros are o structură aparte fiind format dintr-un strat de gresie colorată în roșu către galben intens, care se găsește doar în zona Sedonei. Stratul, cunoscut în literatura de specialitate ca Grupul
Sedona, Arizona () [Corola-website/Science/317958_a_319287]
-
Când atinge apa, anhidritul se transformă în gips, cu formula chimică CaSO·2HO, absorbind apa respectivă. Mineralele asociate ale anhidritului sunt calcitul, halitul sau sulfați ca galena, calcopirita, molibdenitul sau cu pirita în depozite aluvionare. Anhidritul se găsește frecvent în roci evaporitice, cu depozite de gips; el a fost descoperit în anul 1794, într-o mină de sare din apropierea orașului Hall din Tirol. Gipsul s-a format, la rândul lui, prin alterarea anhidritului; acesta a absorbit apa atmosferică și și-a
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
ingeniozitate, cum ar fi atunci când a folosit oțet și foc pentru a sparge pietre căzute în calea sa. Evenimentul căderilor de pietre este menționat doar de Titus Livius; Polybius este mut pe această temă și nu există nicio dovadă de rocă carbonizată în Alpii de Vest. Dacă efectivele lui Polybius sunt corecte, după trecerea Ronului, ar sugera că el a pierdut aproape jumătate din forțele sale. Istoricii, cum ar fi Serge Lancell, au pus la îndoială fiabilitatea cifrelor pentru numărul de
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
a dezvoltat o intensă activitate religioasă în jurul bisericii catolice. În perioada interbelică, în mijlocul comunității catolice din Pașcani au mai lucrat preoții Gheorghe Peț, Anton Romila, Petru Pal, Iosif Szurgot, Mihai Dămoc, Rudolf Stadler, Gheorghe Frenț, Neculai Ivanciuc, Petru Băcăoanu, Anton Roca. În timpul războiului, comunitatea era păstorită de pr. Petru Băcăoanu. Muncitorii ceferiști pășcăneni au plecat în refugiu în primăvara anului 1944, ca urmare a apropierii frontului. În vara anului 1944, orașul Pașcani a fost bombardat intens de aviația sovietică, unul dintre
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
prezent această ridicătură se află sub aproximativ 500 de metri de sedimente depozitate. Craterul a fost descoperit în anii 1960 în timpul explorării petrolului. Când a fost identificat pentru prima dată, vârsta craterului a putut fi doar aproximată folosindu-se vârsta rocilor afectate (țintă) și vârsta sedimentelor suprapuse. Rocile țintă erau din perioadele Cenomanian (98.9-93.5 milioane ani în urmă) și Turonian (93.5 la 89 milioane de ani în urmă). Mostrele de sedimente de deasupra craterului conțin fosile datând din
Craterul Boltîș () [Corola-website/Science/322895_a_324224]
-
500 de metri de sedimente depozitate. Craterul a fost descoperit în anii 1960 în timpul explorării petrolului. Când a fost identificat pentru prima dată, vârsta craterului a putut fi doar aproximată folosindu-se vârsta rocilor afectate (țintă) și vârsta sedimentelor suprapuse. Rocile țintă erau din perioadele Cenomanian (98.9-93.5 milioane ani în urmă) și Turonian (93.5 la 89 milioane de ani în urmă). Mostrele de sedimente de deasupra craterului conțin fosile datând din epoca Paleocen (65-54.8 milioane de ani
Craterul Boltîș () [Corola-website/Science/322895_a_324224]