51,621 matches
-
făcea parte din consiliul de supraveghere al "Austro-Belgischen Eisenbahn Gesellschaft", compania feroviară austro-belgiană, Hoffmann a primit comanda de a construi Palais Stoclet din Bruxelles, între anii 1905 și 1911, pentru bogatul bancher și industriaș feroviar Adolphe Stoclet. Această capodoperă a "stilului secesionist", a fost un exemplu de "Gesamtkunstwerk", plin cu picturi murale realizate în sala de mese de Klimt și cu patru sculpturi de cupru realizate pe turn de Franz Metzner. În 1907, Hoffmann a fost co-fondator al "Deutscher Werkbund", iar
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
de 60 de ani. A fost decorat cu crucea de comandor al Legiunii de Onoare și cu titlul de Honorary Fellowship al American Institute of Architects. Criticul Henry Russell Hitchcock a scris în 1929: „În Germania, ca și în Austria, stilul lui Hoffmann a influențat profund Noua Tradiție”. Doar trei ani mai târziu, cu toate acestea, atunci când, împreună cu Philip Johnson a publicat "The International Style", numele lui Hoffmann nici măcar nu a mai fost menționat de Hitchcock. Siegfried Giedion în influenta revistă
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
Giulia Veronesi și a luat amploare în cursul anilor 1970 printr-o serie de expozitii și prin publicații tematice. În anii 1980, au fost publicate mai multe monografii și s-au organizat importante expoziții. Au început să apară imitații ale stilului său,iar replici ale mobilierului și ale altor obiecte proiectate de el au avut parte de succes comercial, în timp ce articolele și proiectele originale realizate de mâna sa au fost vândute la prețuri record de către casele de licitații.
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
Associates (1974-1975), el s-a alăturat companiei Foster Associates, acum Foster and Partners (1979-1983). În același timp, în anul 1979, Kaplický a înființat propriul său think tank arhitectural numit Future Systems împreună cu David Nixon și a început să dezvolte un stil arhitectural care combina forme organice cu futurismul high tech. Printre desenele făcute de el au fost structuri care orbitau în jurul pământului construite de roboți, case de vacanță asemănătoare cu capsule de supraviețuire, care puteau fi transportate cu elicopterul, și interioare
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
de case, care puteau fi schimbate. În anii 1980 proiectul său pentru marile clădiri din Piața Trafalgar, Londra, a fost o structură monococă de formă liberă străpunsă de hublouri; el a pierdut în fața unei reconstrucții mai convenționale a fațadei în stil edwardian. Kaplický a declarat în revista "BusinessWeek" în 2005: „Unde este scris că toate clădirile trebuie să fie cutii? Oamenii nu sunt cutii.” Amanda Levete s-a alăturat companiei Future Sustems ca partener în 1989. Kaplický și Levete s-au
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
Lala a marcat doar un singur gol. În 2004, el a devenit căpitanul echipei și a rămas așa până în sezonul 2007-08, fiind apreciate atât în cadrul echipei cât și de fani (care l-au poreclit „Piticul bătăios” (în germană: "Kampfzwerg") din cauza stilului lui combativ de joc). Deși dorea să se retragă după ce contractul său cu Hannover a expirat în vara anului 2012, Bayern Munchen II l-a convins să vină din postura de jucător liber de contract. Fostul coechipier al lui Lala
Altin Lala () [Corola-website/Science/336255_a_337584]
-
bună sub însuflețirea idealurilor romantice și oameni care-și găsesc pacea doar în momentul morții. Romanul său semi-autobiografic "Jan Maria Plojhar" (1891) se referă la condiția tragică a unui artist. Lucrările dramatice ale lui Zeyer au fost scrise într-un stil similar. Cartea sa "Tri legendy o krucifixu" (1895) foloseste povestea răstignirii lui Hristos pentru a explora tema naționalismului ceh și valoarea artei. Prima povestire, "Inultus" urmărește povestea unei sculptorițe italiene care încearcă să creeze un tablou real al răstignirii. Ideea
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
teme istorice și patriotice. Kupka s-a înscris apoi la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde s-a concentrat pe subiecte simbolice și alegorice. El a fost influențat de către pictorul și reformatorul social Karl Wilhelm Diefenbach (1851-1913) și de stilul său de viață naturistic. Kupka a expus la Kunstverein, în Viena, în anul 1894. Interesul său față de teosofie și de filosofia orientală datează din această perioadă. Prin primăvara anului 1894 Kupka s-a stabilit la Paris; acolo el a asistat
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
și în același an a expus pentru prima dată la Salon d'Automne. Kupka a fost profund impresionat de primul Manifest Futurist, publicat în 1909 în Le Figaro. Pictura sa "Claviatură de pian/Lac" (1909) a marcat o pauză în stilul său de reprezentare. Opera lui a devenit din ce în ce mai abstractă în jurul anilor 1910-1911, reflectând teoriile sale cu privire la mișcare, culoare, precum și relația dintre muzică și pictură (orfism). În 1911 a participat la întâlnirile Grupului de la Puteaux (Section d'Or). În 1912 a
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
ale lui Filla din această perioadă se află "Cititorul de Dostoievski" (1907) și "Jucători de șah" (1908). În 1909, el a devenit membru al Uniunii de Arte Frumoase Mánes. Începând din 1910 el a pictat în primul rând într-un stil cubist, influențat puternic de Picasso și Braque, și a realizat lucrări precum "Salome" (1911) și "Scăldătorii" (1912). De asemenea, el a început să picteze mai multe naturi statice prin acea perioadă, promovând cubismul și publicând de reproduceri ale operelor lui
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
Pe 8 noiembrie 2012, Banca Divizionara formată din Justiția Ashutosh Mohunta și Mohan Krishna Reddy din Înaltă Instanță Anhra Pradesh a revocat interdicția impusă. Azharuddin a fost un jucător la lovitură de ordin mijlociu. El a fost cunoscut pentru un stil grațios și fluid de bătaie. John Woodcock, un scriitor de cricket, a spus despre el, " Nu are rost să întrebi un englez dacă bate că . Ar fi ca si cum ai aștepta un ogar să câștige Epsom Derby." Jucătorul retras de cricket
Mohammad Azharuddin () [Corola-website/Science/336293_a_337622]
-
ziare. "The Sun" a început să fie publicat la New York la 3 septembrie 1833, ca un ziar de dimineață editat de către Benjamin Day cu sloganul „It Shines for All” („El strălucește pentru toți”). Acesta a fost un ziar ieftin, în stil tabloid. "The Sun" a avut un conținut inovator, fiind primul ziar care a raportat crime și evenimente personale, cum ar fi sinucideri, decese și divorțuri. Day a tipărit prima relatare de presă a unei sinucideri. Această poveste a fost semnificativă
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
să raporteze cu privire la activitățile regale din Londra. Tradiția nunții albe este atribuită de obicei alegerii reginei Victoria de a purta o rochie de mireasă albă, la nunta ei cu prințul Albert în 1840. Cum femeile americane au decis să urmeze stilul vestimentar al tinerei regine, la mai puțin de un deceniu după nunta ei "Godey's" a scris: „Tradiția a decis, din epocile cele mai timpurii, că albul este cea mai potrivită nuanță, oricare ar fi materialul. Este un simbol al
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
El a scris numeroase articole și cărți, precum și broșuri ilustrative ale florei din Costă Rica. Autorul Fernando Contreras Castro, de asemenea născut și crescut în Sân Ramon, este un scriitor recunoscut la nivel internațional în ceea ce este descris ca fiind stilul de "generație urbană". Contreras preda literatura la Universitatea din Costă Rica. Scriitor despre realitățile sociale, Fabián Dobles a crescut în Atenas. Opera să se concentrează pe situația dificilă a celor săraci din Costă Rica. Dobles, membru al Partidului Popular Vanguard
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
ani. Poetul a contractat o boală care l-a paralizat pentru ultimele două decenii ale vieții sale (probabil sifilis). După constituirea Cehoslovaciei în 1918 el a trăit la Praga și a fost adesea vizitat de tineri poeți ce aveau diferite stiluri și înclinații politice. În 1924 s-a mutat la Pacov, unde a murit într-o noapte furtunoasă din august 1928. Înmormântarea sa a avut loc la Praga, dar cenușa lui a fost depusă într-o urnă de granit din Pacov
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
locul 7. La cea de sabie maestri a fost depășit numai de un alt italian, Antonio Conte, cucerind medalia de argint. S-a întors la Paris pentru ediția olimpică din 1924, de data asta ca antrenor Ungariei. A modificat profund stilul maghiar, cu un sabie mai ușor și accent pe deplasările. Împreună cu maeștrii maghiari László Borsody și László Gerencsér a impulsionat înființarea Institutului Regal de Sport „Miklós Toldi” și a asigurat dominația Ungariei în probele olimpice de sabie din 1924 până în
Italo Santelli () [Corola-website/Science/336351_a_337680]
-
noastre. Ar trebui să fie un exemplu de gust ridicat, dar nu prea rafinat: - adică, ar trebui să fie tipărită îndrăzneț, pe o hârtie excelentă, pe o singură coloană, și să fie ilustrată, nu doar împodobită, cu desene spirituale în stilul lui Grandville. Obiectivele sale principale ar trebui să fie Independența, Adevărul, Originalitatea. Ar trebui să fie o revistă de aproximativ 120 pp., ce va fi vândură la prețul de 5 dolari. Ea nu ar trebui să aibă nimic de-a
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
acolo. Pe 28 iulie 1793 castelul este distrus de trupele revoluției franceze. Johann Christian Mannlich a fost constructorul principal al ducelui de Zweibrücken și arhitectul șef al proiectului Karlsberg. Proiectele sale în neoclasic se numără printre primele cladiri în acest stil din Germania. În castelul Karlsberg s-a născut în anul 1787 generalul bavarez și ministrul de război grec Heinrich Christian von Schmaltz. După izbucnirea Revoluției franceze și de asemenea începutul războiului de coaliție (1792-1797), ducele a rămas în ducatul său
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
compun din trei părți: parcul de la castel, "Karlslust" și "Hirschwürzloch". În timp ce partea situată direct la castel putea avea o puternică influență barocă, Karlslust, „Teufelsloch” (valea numită așa datorită regiunii sumbre și sălbatice de odinioară), era mai mult o grădină în stil englez. Un plan de ansamblu pentru grădini exista mai puțin probabil. Mannlich a relatat în memoriile sale, că a furnizat diferite schițe gradina castelului. De asemenea Friedrich Ludwig von Sckell a lucrat după unele informații de două ori pentru ducele
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
căzut în timpul uraganului „Wiebke”, din 1990. Așa numiul pavilion "Tschifflik" este o clădire în Karlslust. Denumirea și utilizarea exactă este astăzi necunoscută. Această ruină s-a numit până la săpăturile arheologice din anul 1950 "Kapelle" (capelă). Pavilionul este o clădire în stil turcesc, care în combinație cu marea cascadă ("Kaskade") reprezintă unul din cele mai importante puncte din Karlslust. Modelul pentru această construcție îl reprezintă Tschifflik, situat în "Fasanerie" din Zweibrücken, în perioada regelui polon Stanisław Leszczyński. La o explozie din 20
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
noi evenimente melodice. Mersul descendent va apărea mai târziu și în linia trompetelor, ele marcând culminația furtunii . 4). Un alt moment de o deosebită importanță îl constituie apariția furtunii. Se poate identifica un balans de terță mare și mică, caracteristic stilului personal al autorului. Furtuna nu se sprijină doar pe acesta, ci apar elemente obsesive ale coardelor grave, cântecul marinarului (reluat doar secvențial la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
și cele două "Rapsodii", fiind prezentă pe tot parcursul evoluției lui Enescu, până la compozițiile din ultimii ani ai vieții, ca "Uvertura de concert pe teme cu caracter popular românesc" (1948) și "Simfonia de cameră" (1954). Enescu traversează cu subtilitate de la stilul rapsodic din tinerețe, la acel caracter popular românesc specific perioadei sale de maturitate și ajunge să atingă acel „discret și greu detectabil etos autentic autohton” din ultima parte a vieții. Alfred Hoffman afirmă că „Enescu a inovat continuu, dar fără
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
în spiritul melosului popular. Nu întâmplător această lucrare, alături de "Sonata a III-a pentru pian și vioară" și de "Impresii din copilărie", constituie creații explicit românești și puncte de sprijin ale creației lui Gerge Enescu, marcând trei etape din evoluția stilului enescian . Ele constituie puncte de plecare și de omogenizare a creației enesciene, prin sublinierea unor elemente românești integrate într-un limbaj muzical profund personal. Pentru a doua oară în cariera lui George Enescu, autorul a ales ca viziunile și stările
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
lumină și umbră, care se focalizează pe diferite grupuri de instrumente sau pe momente de solo. Astfel, deseori orchestra se reduce doar la câțiva soliști, sau chiar la unul singur. Discursul cameral introdus în orchestra simfonică este o dominantă a stilului enescian târziu. Ea oferă o anumită transparență a sunetului, de un mare rafinament și sensibilitate a timbrurilor.
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken. Următoarea sa formare a fost la Academia de Artă, ("Mannheimer Zeichnungsakademie"), Mannheim precum și în Paris, unde a cunoscut numeroși artiști francezi din perioada rococo, care i-au influnțat stilul său inițial. Mannlich a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken, director constructor general sub Karl al II-lea August, Duce de Zweibrücken precum și director al principalei galeriei sub regele Maximilian I Iosif de Bavaria
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]