51,283 matches
-
ani pe unde scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
forme prin comparare și incastrare. Predomina modalitatea vizuală de recepție a informației. Motricitatea generală, este foarte bună. Respirația neverbală: atât ritmul respirator cât și raportul inspirație/expirație sunt normale. Respirația verbală: expirația este prea scurtă și încă este prezentă încordarea. Vocea este normală, melodioasa, specifică copilului mic auzitor. Apelează la mai multe forme de comunicare: gestuala, prin semne spontane (Hai! Ada!), specifice copilului mic, insă modul preferat de comunicare este cel verbal. Este interesat de conținutul informației vehiculate pe cale orală; capacitatea
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
rețină doar pe cele necondiționale. Diferența dintre condiția libertariană în versiunea Sen și libertarianismul necondițional al lui Gibbard constă, în cuvintele ultimului autor amintit, în faptul că, „deși cele două se aseamănă în anumite privințe, prima conferă fiecărei persoane o voce specială asupra unei singure perechi de alternative, iar această voce este una puternică - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social, indiferent de ce preferă ceilalți - în vreme ce varianta condiției libertariene necondiționale oferă fiecărei persoane o voce specială pe toate alternativele care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
versiunea Sen și libertarianismul necondițional al lui Gibbard constă, în cuvintele ultimului autor amintit, în faptul că, „deși cele două se aseamănă în anumite privințe, prima conferă fiecărei persoane o voce specială asupra unei singure perechi de alternative, iar această voce este una puternică - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social, indiferent de ce preferă ceilalți - în vreme ce varianta condiției libertariene necondiționale oferă fiecărei persoane o voce specială pe toate alternativele care diferă într-un x-loc ce privește pe acea persoană (i.e.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
prima conferă fiecărei persoane o voce specială asupra unei singure perechi de alternative, iar această voce este una puternică - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social, indiferent de ce preferă ceilalți - în vreme ce varianta condiției libertariene necondiționale oferă fiecărei persoane o voce specială pe toate alternativele care diferă într-un x-loc ce privește pe acea persoană (i.e. decisivitate pe toate perechile de x variante ), dar acea voce este limitată - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social doar dacă aceasta este necondițională
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferabilă social, indiferent de ce preferă ceilalți - în vreme ce varianta condiției libertariene necondiționale oferă fiecărei persoane o voce specială pe toate alternativele care diferă într-un x-loc ce privește pe acea persoană (i.e. decisivitate pe toate perechile de x variante ), dar acea voce este limitată - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social doar dacă aceasta este necondițională.” [Gibbard, 1974, p. 394]. În ciuda acestui rezultat (i.e. faptul că înlătură inconsistența libert arianismului cu domeniul nerestricționat), libertarianismul necondițional este incompatibil cu domeniul nerestricționat și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
397] prin „decisivitățile sunt anulate”. Ideea este aceeași ca la Gibbard: atunci când x condiții nu sunt îndeplinite, deși alternativele variază în ceea ce privește un singur individ (deci sunt întrunite condițiile de acordare a decisivității libertariene în varianta Sen), drepturile individuale își pierd vocea, în sensul că preferința individului decisiv (prin varianta menționată în paranteza anterioară) pe anumite alternative nu mai este transformată în preferință socială. footnote>; b) ni2L :dacă unii dintre indivizi au preferințe intruzive, atunci decisivitățile tuturor sunt anulate; c) ni3L : decisivitățile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alternative x i s-a dat veto într-o decisivitate libertariană, atunci, deși ea este preferată unanim unei alternative z, condiția Pareto nu se aplică. Altfel spus, societatea este „pedepsită” pentru preferința ei pentru x împotriva lui z, prin amuțirea vocii condiției Pareto, i.e. deși ∀i, xPiz, această preferință nu va fi transformată în preferință socială. Nu vom avea, așadar, o preferință socială între x și z. footnote>. Cum acestea sunt consistente din premise (vezi Suzumura (1978), (1979) și Sen (1976
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferat strict lui y. [t.5.4.1*]: Există o FSS care îndeplinește condițiile U, L și rlP . Demonstrație [t.5.4.1*]. Este trivială, de vreme ce, ori de câte ori condiția libertariană, împreună cu principiul Pareto, generează un ciclu, condiția Pareto este lăsată fără voce în ceea ce privește generarea preferinței sociale. Indiferent câți indivizi și câte strategii ar exista, aciclicitatea se păstrează. Capitolul 6 Soluții alternative și criterii de selecție a soluțiilor 6.1. Restricții alternative ale condițiilor U, P și L În această secțiune introduc cinci
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o soluție
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o soluție a paradoxului lui Sen ar trebui să le aibă; b) analiza
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
eliminarea falselor probleme"3 din antropologia socială și culturală. Remarc aici deplina reușită a lui Marc Augé si Jean-Paul Colleyn în realizarea obiectivului anunțat, dar și eleganța academică tipic franceză ca, pe lângă inevitabile preferințe bibliografice, ,,să se audă și alte voci"4. O altă contribuție remarcabilă a acestei cărți este (și) cea referitoare la clasificarea și interpretarea unor idei și concepte esențiale în domeniul științelor sociale și umaniste. Referințele precise sunt la ,,etnografie" și ,,etnologie"; ,,antropologie" și ,,sociologie" etc. (a se
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
în Descartes. Înclinat spre ateism, se reconsideră, sub influența unor filosofi precum Martin Buber și Emmanuel Levinas, îmbrățișând creștinismul, argumentat și prin Toma d’Aquino. În 1978 își publică prima scriere în românește, eseul Sarea pământului. Subintitulată Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată sub forma unui dialog, în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr. Mona Antohi și Sorin Antohi, postfață Virgil Nemoianu, București, 1995; Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, București, 1978; A fi, a face, a avea, București, 1985; Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat, București, 1990; Firul ierbii, Craiova, 1998; Câteva crochiuri și evocări, Craiova, 2000; Filosoficale. Filosofia ca viață, București, 2000; Mai avem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
vă îmbogățiți cu toții. Românii cred că jefuiți bogăția țării lor și nu dați nimic în schimb". Harriet adusese acest aspect în discuție doar ca un subiect de conversație. Așa că o ului reacția violentă a celorlalți. Într-o adevărată cacofonie de voci, toți îi acuzau pe români de rasism, lăcomie, puturoșenie etc. Drucker (atunci cînd reuși să se facă auzit) spuse: Există loc pentru toți aici, există mîncare și de lucru pentru toți. Românii se mulțumesc să nu facă nimic altceva decît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl numea pe drept cuvînt pe tatăl lui Brătianu un "vizir tiranic". Aroganța aceasta era evidentă în comportamentul lui Brătianu, chiar și în vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită (de generații) să i se răspundă prin supunere. Brătianu nu prea avea conștiință socială, considerînd că are prin naștere dreptul asupra trudei, sudorii și chiar a vieții țăranilor. Și, aidoma despoților orientali
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i se deschideau în față posibilități mult mai mari decît confruntările cu Cuza sau luptele mărunte în privința antisemitismului sau a ego-urilor. Aceste oportunități mai mari și cerințe mai înalte reclamau întoarcerea lui Iorga, în favoarea căreia se ridicau tot mai multe voci. Alții, cu mult mai puține merite în realizarea unirii decît Iorga, își croiau drum spre averea publică. Chiar dacă pe Iorga îl revolta, cu aceasta se ocupa și se ocupă politica. În cele din urmă, la sfîrșitul lui decembrie, Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Liberal. De ceea ce avea nevoie țara era un expert în finanțe de înaltă clasă, un tehnocrat. Ceea ce Vlad nu era. Personalitatea lui era incontrolabilă, gesturile lui atunci cînd lua cuvîntul în Adunare frizau ridicolul în loc să inspire respect. Cea mai puternică voce din Adunarea Națională aparținea deputaților noului fondat Partid Țărănesc, constituit în 1919, și liderului acestuia, profesorul de liceu și fostul student al lui Iorga, Ion Mihalache. Regele și regimul liberal nu aveau încredere nici în Partidul Țărănesc, nici în Mihalache
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceva total nou în România Mare. Să ne amintim de vizita făcută în 1917 de Șeicaru acasă la Iorga, ocazie cu care a exprimat speranțele acestei generații. Și de scrisorile pe care mulți i le scriau lui Iorga din tranșee. Vocile acestea erau pline de speranță; poate că datorită faptului că războiul durase în România mai puțin decît în Apus, oamenii aceștia trăiau mai puțin în atmosfera deprimantă a tranșeelor decît cei de pe Frontul de Vest. România era de partea învingătorilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
insolență". Iorga a pășit în mijlocul mulțimii amenințătoare și a spus: "Ferice de părinții care v-au dat naștere!" Dr. Angelescu a încercat să-i facă pe studenți să judece rațional. În cele din urmă (ca și Iorga puțin mai înainte) vocea i-a fost înecată de țipete și reacții necontrolate. Iorga nu și-a mai ținut cursurile la universitate. A revenit abia în iunie pentru examene 124. Începînd din decembrie 1922, universitățile din România celebrau în fiecare an (în decembrie) o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era interesat și de soarta negrilor americani. Iorga nu a vizitat niciodată așa-numitul Deep South; cu toate acestea, era la curent cu umilințele și suferințele negrilor de acolo. A ascultat Negro Spiritualis și a simțit în ele înălțîndu-se vocea durerii omenești. Este interesant faptul că, atunci cînd Iorga l-a întrebat pe un intelectual american care ar putea fi soluția, răspunsul a fost: "Poate prin anul 2000 ..." După Chicago, Iorga i-a vizitat pe româno-americanii din centrele industriale vitale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reînarmarea, a reintrodus serviciul militar și a alocat 90 de miliarde de mărci în scopul reînarmării Germaniei. O altă victorie a lui Hitler a fost referendumul organizat în regiunea Saar în 1935. Nemulțumit de rezultatul acestuia, Iorga a sesizat că "vocea sîngelui este mai puternică decît orice considerație, acest element moral intim depășește orice avantaj material". Dar el era îngrijorat și de ceea ce se petrecea "la doi pași de Metz"114. Apoi, în martie 1936, Hitler a făcut mișcarea principală: ocuparea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar n-a fost să fie așa. Următoarele evenimente din 1936 vor deschide drumul Conferinței de la Hossbach. În timpul alegerilor din Franța (căștigate de Frontul Popular), Iorga era îngrijorat. După ce Leon Blum a devenit prim-ministru, Iorga comenta cu satisfacție că vocea acestuia răsuna la Geneva așa cum răsunase mai înainte și cea a lui Laval. Blum vorbea despre pace, despre inviolabilitatea frontierelor și despre respectarea tratatelor. "Nici nu-ți poți imagina cît de mult te transformă puterea", adăuga Iorga. Cu toate acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Călinescu, asupra planurilor sale. Moment în care Călinescu a părăsit rîndurile Partidului Național Țărănesc, împroșcat cu insulte de către Mihalache. Iorga a fost și el inițiat pe 8 februarie. Iar la 10 februarie 1938, regele a anunțat la "Radio România" cu vocea sa plăcută, că: "În timpuri grele, doar metodele eroice pot întări România, a cărei salvare constituie legea noastră supremă și căreia mă voi supune fără ezitare"54. Goga, care se simțea pe drept cuvînt manipulat, a ieșit din formație, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
21 septembrie 1939, ea a prins la București, într-o ambuscadă, mașina lui Călinescu și l-a împușcat mortal pe neînduplecatul ei vrăjmaș. Gardiștii s-au dus la sediul postului Radio România, au năvălit în studiou și au anunțat cu voci tremurînde și triumfătoare: "Garda de Fier l-a ucis pe Călinescu! Asasinarea "Căpitanului" a fost răzbunată!" După care, conform bunei tradiții legionare, s-au predat ca să-și ispășească fapta. "Neamul românesc" a apărut cu chenar negru. "Un om care a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]