65,481 matches
-
și să ții și mâinile, cuminte, la spate. Hăuri din loc în loc, cenușă în care ți se îngroapă picioarele, un gri intens până și în aerul pe care îl respiri și, în depărtare, vulcanul care dă semne că e cineva acasă. Încă un loc în care realizez, pe de o parte, că aparțin unui univers din care totdeauna va scăpa ceva înțelegerii mele, iar, pe de altă parte, că, în acest univers, nu sunt decât un fir de nisip. La întoarcere
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pot să le ating fără prea mare efort. Urma să plec a doua zi și, pe cât îmi plăcea să fac bagaje înainte s-o pornesc către Italia, pe atât n-aveam niciun chef să le fac la întoarcere, și ajungeam acasă cu un haos în valize, dar tocmai asta păstra, pentru ceva vreme, locul de unde veneam. Nu mă aștepta nimeni. Sau nu știam eu că mă așteaptă. Sau nu-mi mai doream să mă aștepte așa. sunt la Ialta de trei
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pas și Mitru era gata, gata să repeadă o înjurătură, dar își înfrâna limba, având în mintea lui chipul bancnotei de 100 de lei. Până seara au mai fost câteva prilejuri de înjurat, dar suta i-a închis gura. Ajunși acasă în ogradă, în timp ce deshămau caii, bunul vecin al lui Mitru îi zise: „Măi dragă Mitrule, de câte ori te-am rugat să nu în juri, tu mi-ai răspuns că nu te poți abține, că ești iute. Iată, astăzi te-ai abținut
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
meu, dar n-m mai putut scăpa. Ca să nu fiu sub ochii părinților am plecat din oraș în oraș, până am ajuns aici, trăind trei ani de viață păcătoasă, groaznică. Ieri, ce mi s-a întâmplat? Gândul mi-a zburat acasă, la ai mei, și mi-am adus aminte de parabola cu fiul cel pierdut pe care ne-o citise mama de câteva ori. Aseară am vorbit cu ei la telefon, mi-am cerut iertare și pentru că m-au iertat acum
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
rău, oricât ar fi ea de mică; ba mai mult, adeseori o minciună mică, are ca urmare un păcat mare. Iată o întâmplare reală: Doi tineri aveau o fetiță de 4 ani. Bărbatul lucra la fabrică și de câte ori pleca de acasă atrăgea atenția soției lui, să nu lase copilul nesupravegheat, ca nu cumva să cadă în fântâna din grădină unde adesea se juca. Toate au mers strună, până când într-o zi, pe când bărbatul se întorcea de la lucru, intrând pe portița grădinii
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
pe calea cea bună. În apropierea unei gări într-un canton de-al C.F.R.-ului trăia un acar cu soția și fetița lui, care împlinise 9 anișori. Acarul avea patima beției; nu rareori fetița îl văzuse pe tatăl ei venind acasă pe două cărări, ba mai mult, când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila care erau nevinovate. Într-o zi fetița întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cu soția și fetița lui, care împlinise 9 anișori. Acarul avea patima beției; nu rareori fetița îl văzuse pe tatăl ei venind acasă pe două cărări, ba mai mult, când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila care erau nevinovate. Într-o zi fetița întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l: „Tată, ce înseamnă asta?” El îi răspunse: „Când este pe linia
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
puișor? Din iad, fu răspunsul copilului. Atunci învățătorul, care nu întâlnise așa ceva în viața lui, cercetă amănunțit cazul copilului și ce credeți că a aflat? A aflat că tatăl și mama lui se certau foarte des. Când tatăl venea beat acasă, nevasta îi striga: „Piei, drace, din fața mea!” Atunci copilul se speria și voia să se ducă în brațele mamei, dar aceasta îl alunga, zicându-i: „Fugi, satano, nu mă mai necăji și tu, nu vezi ce iad e în casa
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mea!” Atunci copilul se speria și voia să se ducă în brațele mamei, dar aceasta îl alunga, zicându-i: „Fugi, satano, nu mă mai necăji și tu, nu vezi ce iad e în casa asta?” Și copilul a învățat de acasă, că tatăl său e „dracul”, că el e „satana”, iar casa lor este „iadul”. 34. Dragostea de mamă Odată, pe vreme grea de iarnă, o mamă trebui să plece la drum cu copilul ei cel mic. Neavând bani, făcea drumul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
pe a mea. Vreau cu prețul vieții mele să se întoarcă din nou la credință.” Atât de adânc a fost mișcat în suflet, băiatul la citirea acestor rânduri, încât nu mai duse scrisoarea la preot, ci întorcându-se în grabă acasă zise mamei: Mamă dragă, Dumnezeu nu ți-a primit jertfa vieții tale, fiindcă nu este nevoie... Și pe loc a rupt scrisoarea. Atunci mama, înțelegând tâlcul vorbelor băiatului, cu lacrimi de fericire, îl îmbrățișă cu dragostea ei de mamă. Iată
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să fac pentru a scăpa de ispitele care mi se așează în cale sau mă împresoară? Preotul se duse în bucătărie, luă un vas, îl umplu cu apă și zise: Ia acest vas plin cu apă, mergi cu el până acasă și vino înapoi, fără să verși vreo picătură din el și apoi vom sta de vorbă. Omul luă vasul și plecă. Ca să nu verse nicio picătură de apă din vas, el merse toată vremea cu ochii țintă la el. Când
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ce să facă pentru a se birui pe sine, căci iată, zise el, îmi asupresc femeia. Pe când ea este bună, eu sunt rău. Pe când ea se roagă, eu înjur. Pe când ea e cuminte, eu sunt un stricat. Pe când ea stă acasă, eu stau mai mult la cârciumă; eu sunt risipitor, ea-i strângătoare. Și tot ce fac ca să mă birui și să fiu ca ea nu pot să izbutesc. Preotul îl ascultă și apoi îi zise: Ferice de tine, omule că
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
suferințe și să-mi ajungă sufletul întinat și să merg în iad. Slavă Ție Doamne, zise omul necăjit, căci adevărate sunt cuvintele: „Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!” 74. Să nu îngropăm talantul! Fiul unui om avut, plecând de acasă spre a învăța într-un mare oraș la o școală superioară, primi de la tatăl său, pe lângă banii necesari călătoriei și celorlalte nevoi, suma de 2000 lei. Când îi dădu banii, tatăl îi zise: Fiul meu, vei folosi acești bani cum
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și apoi plecară, fără să mulțumească binefăcătorului lor. Dintre toți, numai Irina, o fetiță îmbrăcată în haine sărăcuțe, dar curate, stătu la o parte, luă pâinea cea mai mică, ce rămăsese în coș, apoi sărută mâna binefăcătorului și plecă bucuroasă acasă. A doua zi copiii veniră din nou și se purtară ca întâia oară. Biata Irina luă și de data aceasta o pâine abia pe jumătate decât a celorlalți. Când aduse pâinea acasă la mama ei, care era bolnavă, și când
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
coș, apoi sărută mâna binefăcătorului și plecă bucuroasă acasă. A doua zi copiii veniră din nou și se purtară ca întâia oară. Biata Irina luă și de data aceasta o pâine abia pe jumătate decât a celorlalți. Când aduse pâinea acasă la mama ei, care era bolnavă, și când aceasta o frânse în două, căzură din ea mai mulți bani de argint. Cei ai casei rămaseră uimiți. Du banii înapoi îi spuse mama, căci desigur din greșeală au căzut în aluat
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vrea să știe tot; de aceea întreabă mereu pe tatăl său ba de una, ba de alta: de ce răsare soarele, de ce ninge, de ce bate vântul și multe altele. Ieri, Petrică a fost cu părinții lui la circ. Cum au sosit acasă, Petrică a început cu întrebările. De multe lucruri s-a dumirit el, dar de una nu; așa că îl întrebă pe tăticul său cum de poate un om să ridice cu mâinile lui și să țină sus un bou mare și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mine pentru faptul că am îmbrățișat și am sărutat pe trimișii lui Dumnezeu, care mai vârtos decât glasul trâmbiței îmi vestesc mie moartea și înfricoșata Judecată a Stăpânului meu Dumnezeu Căruia multe și mari greșeli știu că am făcut? Mergi acasă liniștit, dar nu uita toată viața ta că după moarte ne va suna trâmbița Judecății lui Dumnezeu, Care ne va da nouă după faptele noastre. Iar pe slujitorii lui Dumnezeu să-i cinstim, ca pe unii ce se îngrijesc de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
undeva. Și nici păcatul nu e așa de mare, credea omul. Și omul acela cu gândul rău a intrat în biserică, a privit, s-a lămurit și a furat o pălărie. Mulțumit s-a strecurat pe ușă s-a dus acasă și a pus-o pe cap, potrivindu-se ca și cum ar fi fost a lui. Dar minune! cum a pus-o pe cap au început să-i sune în urechi fragmente din predica de la Biserică: „Ci mulți vor crede că dacă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
stăpâneau viața lor învolburată. Cu atât mai mult atunci se simțeau cei doi soți stăpâni pe viața lor. Într-o zi, însă, se petrecu ceva nespus de simplu și totuși ciudat. Fiind dus în oraș, soțul avu de telefonat ceva acasă. 88 Îi răspunse voios nevasta. Îi spuse ce avu de spus și, când să închidă telefonul, femeia îl întrebă ca de obicei de unde vorbește. Lui îi veni în gând să glumească și-i spuse alt loc decât acela de unde vorbea
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să ne oprim la Sfânta Liturghie ca să ne rugăm și să-i mulțumim Bunului Dumnezeu pentru binefacerile care le-a făcut cu noi. Ceilalți doi, însă, s-au împotrivit, zicând că trebuie să se grăbească pentru a ajunge mai devreme acasă, pentru a putea termina treburile, iar la biserică vor merge altădată. Așadar unul a intrat în biserică, iar ceilalți doi s-au grăbit spre casă. Dar aceștia n-au mers prea mult și când au ajuns la marginea unei păduri
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
-i să aibă totdeauna grijă de ea. Și acesta o iubea cu multă căldură, îngrijind-o cu toată dragostea. Dar într-o zi prietenul, luat de unele griji mărunte ale vieții, a uitat de ea, și seara, când a venit acasă, floarea era aplecată și plângea. Acela imediat, cu multă grijă, i-a dat un pahar de apă ca să bea. Atunci floarea și-a ridicat încet fruntea și-a revenit și i-a mulțumit. Dar prietenul, după câteva zile, a uitat
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
credința și evlavia cu care se adunau creștinii zilnic la Sfânta Liturghie în vremea aceea. Orice muncă era subordonată datoriei de a fi prezent la slujbele religioase, datorie pe care o îndeplineau cu nespusă plăcere. Nu putea să-i rețină acasă nici frigul, nici foamea, nici depărtarea, nici greutatea drumului, nici munca zilnică și nici alte pericole mai mari. Atât de puternică era evlavia lor, încât la sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul trebuia să strige cu glas puternic: Fraților, cu pace să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
lei. Asta-i al dumitale! Mi-a spus flocosul. Atunci eu m-am gândit să cinstim evenimentul și i-am invitat la restaurant. Nu putem, că suntem ocupați acum! Mi-a spus flocosul. Atunci, rămâneți cu bine, că eu plec acasă la Brusturi! Când or auzi că vreau să merg acasă, s-au speriat așa de tare, încât au lăsat tot lucru pe care l-or avut de făcut și s-or luat după mine la restaurantul Zărandul (Eu nu știam
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
eu m-am gândit să cinstim evenimentul și i-am invitat la restaurant. Nu putem, că suntem ocupați acum! Mi-a spus flocosul. Atunci, rămâneți cu bine, că eu plec acasă la Brusturi! Când or auzi că vreau să merg acasă, s-au speriat așa de tare, încât au lăsat tot lucru pe care l-or avut de făcut și s-or luat după mine la restaurantul Zărandul (Eu nu știam de ce s-or speriat când le-am spus că mă
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
la New York și Veneția), surprind printr-o fermecătoare dezinvoltură narativă. Multe scene sunt parcă ‚rupte” din satul „adus” în literatură de Marin Sorescu, ori ivesc personaje aievea din lumea povestirilor lui Amza Pellea .Histrionismul, ironia, umorul popular sunt la ele acasă! Și peste toate acestea, vegheată parcă de icoane, o nostalgică tresărire de tandrețe, la despărțirea de intimitatea și franchețea vieții rurale, cu amestecul ei de culori, de întâmplări, de mici „evenimente”.”(Ion Parhon, Panoramic, 9/1996) Ciobanu Dumitru Pictor Localitatea
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]