KorAP: Find »[drukola/base=călătorie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2040 2041 2042 ...2302 >

57,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

totul nu i se părea decât un vis. Își dusese viața în această vale mică și îngustă și avea de gând să moară tot aici. Nu-i trecuse niciodată prin cap că o să se îmbarce pe o corabie pentru o călătorie lungă și că o să se ducă într-o țară străină. Nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că totul era aievea. Într-un târziu, seniorul Ishida se ridică să plece. Însoțitorii săi aduseră degrabă caii. În timp ce-l însoțeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii și soția îi întunecă sufletul. Apele liniștite ale golfului pe care pluteau puzderie de luntre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor trece cei trei bărbați care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la război. În joc sunt pământurile de la Kurokawa. De azi, și lui Riku o să-i fie greu cu pregătirile pentru călătorie și cu desagii. Când vă strângeți toți trimișii la castelul Stăpânului? — După zece ale lunii. O să primim fel de fel de îndrumări. — Ei, Roku. Glasul unchiului deveni dintr-o dată duios. — Să ai grijă de tine în călătoria asta! Samuraiul își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu pregătirile pentru călătorie și cu desagii. Când vă strângeți toți trimișii la castelul Stăpânului? — După zece ale lunii. O să primim fel de fel de îndrumări. — Ei, Roku. Glasul unchiului deveni dintr-o dată duios. — Să ai grijă de tine în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar cu oarecare amărăciune. Unchiul său nu se gândea decât la moștenirea pierdută a strămoșilor lui. Singurul țel al vieții sale era să redobândească pământurile pierdute cât timp mai era în viață. Dar samuraiul, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am alături. Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și teama de călătorie. Zece zile mai târziu, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și se duse călare la castelul Stăpânului pentru că seniorul Shiraishi avea să le dea porunci tuturor celor aleși să fie soli. Din vale până la castel era cale de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el, ca și pentru țăranii din aceste locuri, cel mai dureros lucru dintre toate era să trăiască departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
săgetează valurile și poposesc pe catarge. Corabia înaintează către paralela de patruzeci de grade latitudine nordică, dar pesemne că acum n-am ajuns cu mult mai departe de insula japoneză Ezo. Vântul ne este prielnic, iar curenții ne ajută în călătoria noastră pe San Juan Baptista. Când am ieșit în larg, oceanul a devenit oarecum agitat. Totuși, aceasta nu e nimic pe lângă furia Oceanului Indian și furtunile care s-au abătut asupra noastră când am venit în Asia acum treisprezece ani. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nici unul n-a încercat să mă cunoască de când am plecat. Poate că de vină e firea prevăzătoare și rușinoasă a japonezilor față de străini. Doar tânărul Nishi, arătând o curiozitate aproape copilărească și însuflețit de faptul că este la prima lui călătorie pe mare, mi-a pus întrebări despre construcția corăbiei ori despre cum funcționează busola și m-a rugat să-l învăț spaniola. Tanaka Tarozaemon, cel mai vârstnic dintre toți solii, privește cu ochi disprețuitori felul deschis al tânărului Nishi. Acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
La care ei zâmbiră mânzește, așa cum fac adesea japonezii când sunt încurcați. Zilele se scurg una la fel de plictisitoare ca și cea de dinainte. Oceanul, norii care plutesc în zare și scârțâitul parâmelor sunt neschimbate. San Juan Baptista își continuă liniștit călătoria. De fiecare dată când țin slujba îmi dau seama că Domnul ne-a dat ca prin minune o asemenea călătorie lină ca să mă ajute pe mine să-mi îndeplinesc menirea. Voința Domnului e greu de aflat, dar cred că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cea de dinainte. Oceanul, norii care plutesc în zare și scârțâitul parâmelor sunt neschimbate. San Juan Baptista își continuă liniștit călătoria. De fiecare dată când țin slujba îmi dau seama că Domnul ne-a dat ca prin minune o asemenea călătorie lină ca să mă ajute pe mine să-mi îndeplinesc menirea. Voința Domnului e greu de aflat, dar cred că și El, la fel ca și mine, voiește să facă din Japonia, unde propovăduirea e atât de anevoioasă, un pământ al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fățiș disprețuitoare și i-am spus limpede că nu sunt numai un tălmaci, ci și un padre care s-a lepădat de lumea asta. După asta, l-am trimis înapoi în cabina lui. Mi-e teamă că voi petrece această călătorie ce va ține două luni de acum înainte fără vreun folos duhovnicesc. În fiecare zi țin slujbă în sala de mese pentru marinarii spanioli, dar japonezii nu vin nici măcar să arunce o privire. Pentru ei fericirea înseamnă doar câștigul dobândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
biruință în bătălii, leacuri pentru boli - în vreme ce se arată întru totul nepăsători față de cele veșnice și suprafirești. Cu toate acestea, aș fi delăsător dacă nu le-aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și acum îi consola pe samurai și pe Tanaka. Când Velasco s-a apropiat de ei, au simțit mirosul puternic al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile, nu veți mai simți nimic nici măcar pe timp de valuri mari sau de furtună. Samuraiul nu putea da crezare cuvintelor lui Velasco. Însă, îl fericea pe tânărul Nishi Kyūsuke care se plimba pe corabie împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
simpli ostași, să îndeplinim o sarcină așa de însemnată ca asta? Eu numai la asta mă gândesc de când am pornit din Japonia. Samuraiul tăcu. De la plecare și el era măcinat de aceleași întrebări. Curios era și faptul că în această călătorie nu-i însoțea ca supraveghetor nici unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului, ca să nu mai vorbim de generali. Dumneata ce crezi, senior Matsuki? Suntem carne de tun, asta suntem, zise Matsuki auto-ironic, cu privirea îndreptată spre ocean. Sfatul Bătrânilor ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales pe noi patru și ne-au poruncit să plecăm în călătoria asta grea. Dacă o să pierim pe drum, atunci familiile noastre vor fi dezmoștenite, iar dacă n-o să ne ducem la capăt îndatorirea de soli, atunci or să ne pedepsească și or să le dea astfel o pildă tuturor ostașilor nemulțumiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
halul în care arătau cu toții din pricina răului de mare, ceea ce aduse un prim zâmbet pe chipul însoțitorilor săi. Uitându-se la fețele lor trase, samuraiul își dădu seama că acești patru oameni vor fi singurii săi prieteni de neprețuit în călătoria lungă și grea pe care o aveau de făcut. Întors acasă, pe el îl aștepta o oarecare răsplată. Dar acestor oameni nu le rămânea decât să se întoarcă la aceeași viață istovitoare de muncă. Acum pesemne că la noi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă ca să înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne-a lovit vreo furtună. Pe drumul acesta nordic, răstimpurile de acalmie sunt mult mai rare decât în apropierea ecuatorului, dar furtunile dau adesea târcoale. Căpitanul Montaño zice că suntem din cale-afară de norocoși că avem parte de o asemenea călătorie liniștită pe mare. Că veni vorba, îmi aduc aminte că atunci când am traversat prima dată oceanul către Japonia, marinarii nu-i suportau deloc pe cei care fluierau pe timp de acalmie. Aveau o superstiție care zicea că fluieratul face acalmia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu zâmbetul plin de sine al omului în toată firea care privește la ogloată de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată, dar însuflețită, continuă vreme de un ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă încărcătura în dreptul căreia stătuse Velasco. Pe timpul călătoriei noastre am de gând să învăț cât mai multă spaniolă. Pe când ieșea din cabina cea mare alături de samurai, Nishi vorbea despre speranțele sale tinerești, cu toate că nu-l întrebase nimeni nimic. — Când vasele străine vor veni în cele din urmă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nimeni nimic. — Când vasele străine vor veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să am o asemenea îndeletnicire. Sper să-nvăț destulă spaniolă în timpul călătoriei. Ca de obicei, samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat la minte ca să învețe o limbă străină. În timp ce solii își luau masa adusă de însoțitorii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit de jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De câteva zile s-a micșorat rația zilnică de apă. Cei patru soli cărora li se dădeau înainte două căușe dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]