511,642 matches
-
aștepta. Ea nu a avut realizări intelectuale sau artistice; chiar mai rău, nu era interesată de nimic. În ciuda acestui fapt, Georg a încercat să o educe; el era un mare iubitor al artelor, mai ales a teatrului. Mama ei a aprobat, declarând că a fost "foarte sensibil din partea lui să aranjeze ca mireasa să fie foarte ocupată cu lecțiile, să ia lecții de desen și să aude prelegeri de istorie". Totuși, Georg și-a dat seama repede că ea nu va
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
Anul Sfânt 1975", abia în ianuarie 1991, Papa Ioan Paul al II-lea a decretat virtuțile eroice ale lui John Henry Newman, când acesta a fost proclamat Venerabil. În data de 3 iulie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a aprobat documentul prin care se recunoaște mijlocirea lui Newman la vindecarea diaconului permanent "Jack Sullivan" în anul 2001, vindecat de o vătămare gravă a măduvei spinării, în urma rugăciunilor acestuia adresate Cardinalului Newman, în timp ce era în spital. În aceeași zi, Papa l-
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
domeniul concurenței și ale legislației privind protecția datelor cu caracter personal. Colaborarea dintre Agenție și autoritățile menționate se efectuează conform delimitării de funcții și atribuții prevăzute de lege. Agenția, în limitele competențelor sale, are dreptul: a) să elaboreze și să aprobe reglementări în condițiile legii și conform strategiei de dezvoltare a comunicațiilor electronice; b) să exercite controlul asupra activității participanților la piața serviciilor de comunicații electronice și asupra modului de satisfacere a cerințelor utilizatorilor; c) să elibereze, să suspende ori să
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației () [Corola-website/Science/320331_a_321660]
-
și informația acestora, și au dreptul să întreprindă măsuri de conservare a documentației și informației în modul și în condițiile stabilite de lege. Procedura de control și alte acțiuni ce țin de aceasta sînt stabilite într-un regulament elaborat și aprobat de Agenție și publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. În caz de necesitate, organele afacerilor interne acordă specialiștilor agenției asistența necesară în exercitarea atribuțiilor ce le revin. Agenția participă la lucrările organismelor internaționale de specialitate și de reglementare, colaborează și
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației () [Corola-website/Science/320331_a_321660]
-
de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
de arhitectură și proiectări în construcții din România. Compania a fost înființată în 1965, sub numele ICPROM. Până în 1990, ICPROM s-a aflat în subordinea fostului Consiliu Popular Județean, ca instituție cu autofinanțare. În anul 1991, prefectul Dan Gilea a aprobat, cererea conducerii ICPROM de a transforma institutul în societate comercială. În 1997, a fost acționat în instanță de Consiliul Județean Iași, acesta cerând declararea nulității deciziei lui Gilea. În decembrie 2000, Curtea de Apel a constatat nulitatea absolută a deciziei
Habitat Proiect () [Corola-website/Science/321009_a_322338]
-
în instanță de Consiliul Județean Iași, acesta cerând declararea nulității deciziei lui Gilea. În decembrie 2000, Curtea de Apel a constatat nulitatea absolută a deciziei din 1991 a prefectului Dan Gilea, considerând că Prefectura și-a depășit atribuțiile atunci când a aprobat înființarea SC Habitat Proiect. În anul 1995, în ciuda împotrivirii FPS, Agenția Națională de Privatizare a trecut Habitat Proiect pe lista privatizării în masă, 60 la sută din acțiunile sale fiind distribuite gratuit persoanelor fizice. Restul acțiunilor au rămas în posesia
Habitat Proiect () [Corola-website/Science/321009_a_322338]
-
rar decât cea al lui Șerban vodă, fiind întâlnită îndeosebi în Oltenia. "Palma lui Știrbei vodă" a fost stabilită în timpul domniei lui Barbu Știrbei (1849-1853 și 1854-1856). În septembrie 1855 Vornicia din Lăuntru a propus și domnul Barbu Știrbei a aprobat ca stânjenul folosit în țară "„să se determineze după sistemul metric, hotărându-se a fi pe viitor de o lungime de 2000 de milimetre sau de 2 metre și aceasta să serve de bază de acum înainte la toate măsurătorile
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
de Camera Deputaților, apoi promulgată de președintele României și publicată în Monitorul Oficial, devenind Legea nr.170/2008 privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în București, zona "Parcul Bordei". În martie 2008, consilierii generali ai Primăriei Capitalei au aprobat proiectul de hotărâre care prevede trecerea terenului în suprafață de 2,8 hectare din domeniul privat în cel public și intrarea sa în administrarea Direcției Lacuri, Parcuri și Agrement.
Parcul Bordei () [Corola-website/Science/321061_a_322390]
-
Beneš a acceptat. Britanicii l-au numit pe Lord Runciman pe care l-au instruit să îl convingă pe Beneš să fie de acod cu un plan acceptabil pentru germanii sudeți. Pe 2 septembrie, Beneš a trimis "Al patrulea plan", aprobând aproape toate cererile din Acordul de la Munchen. Cu scopul de a împiedica ajungerea la un acord, pe 7 septembrie, Partidul German al Sudeților a organizat demonstrații care au provocat intervenția forțelor de poliție în Ostrava. Partidul German al Sudeților a
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
reducerea violențelor din perioada denimită The Troubles. El a fost semnat la Belfast la 10 aprilie 1998 (în Vinerea Mare) de către guvernele britanic și irlandez și a fost susținut de majoritatea partidelor politice nord-irlandeze. La 23 mai 1998, acordul a fost aprobat de alegătorii nord-irlandezi prin referendum. În aceeași zi, alegătorii din Republică Irlanda au votat într-un referendum separat pentru modificarea constituției în conformitate cu acest acord. Partidul Democrat Unionist (DUP) a fost singurul mare partid care s-a opus acordului, care a
Acordul de la Belfast () [Corola-website/Science/321100_a_322429]
-
a anunțat populația că în timpul vizitelor sale în occident va cere marilor puteri să accepte unirea insulei cu Grecia, și că relațiile familiei sale îi vor fi de ajutor. Această declarație a fost făcută publică fără ca membrii Comitetului să o aprobe. Prințul nici măcar nu a avut precauția să-i prevină cu privire la această declarație. Venizelos i-a atras atenți prințului că este nimerit să dea speranțe populație pentru ceva care nu este realizabil în acel moment. Așa cum se așteptase Venizelos, marile puteri
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
făcut în folosul lui Dan Voiculescu și s-a realizat prin subevaluarea bunurilor Institutului cu suma de 7,7 milioane de euro. Potrivit DNA, Corneliu Popa, în calitatea sa de președinte al Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului, a aprobat declanșarea, fără mandat din partea statului român, a procesului de privatizare al Institutului de Cercetări Alimentare. De asemenea nu a fost îndeplinită condiția publicității intenției de privatizare; în plus, s-au întocmit acte false care au atestat nereal faptul că societatea
Institutul de Cercetări Alimentare () [Corola-website/Science/321110_a_322439]
-
al AE. În noiembrie 2000, Mihai Stolojanu, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, Susanu Nicu-Romeo, expert în cadrul Sucursalei Teritoriale București a FPS și George Vodislav, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, au aprobat o notă prin care creanțele fictive ale Ana Electronic au fi fost transformate în acțiuni la FSE. Având concursul fraudulos al expertului evaluator Precup Ilie, care a indicat cu intenție o valoare a acțiunilor societății diminuată de 6,8 ori
Dosarul „Loteria II” () [Corola-website/Science/321113_a_322442]
-
, sau Mandatul Palestinei, a fost o împuternicire legală pentru administrarea Palestinei, care a fost aprobată oficial de Consiliul Ligii Națiunilor pe 24 iulie 1922 și care a intrat în vigoare pe 26 septembrie 1923. Documentul se baza pe principiile conținute în Articolul 22 al Convenției Ligii Națiunilor și în rezoluția Conferinței de la San Remo din
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Alexandria a acestui detașament, care a fost trimis să participe la sprijinirea ofensivei de la Gallipoli. După numirea lui Lloyd George ca premier, armata britanică a pornit Campania din Sinai și Palestina sub comanda generalului Edmund Allenby. În acest moment, britanicii aprobaseră deja formarea Legiunii Evreiești, care a participat în mod nemijlocit la aceste operații militare. Britanicii consideraseră că prin formarea acestei formațiuni militare vor încuraja evreii din alte țări, inclusiv pe cei din Rusia, să se implice direct în lupte de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sau să anuleze pentru totdeauna toate prevederile legate de „căminul național evreiesc” în teritoriile aflate la răsărit de râul Iordan.. La începutul lunii septembrie 1922, guvernul britanic a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor cu detaliile acestei clauze. Memorandumul a fost aprobat pe 23 septembrie. După această dată, britanicii au administrat regiunea aflată la vest de Iordan, adică 23% din întregul teritoriu al mandatului, ca „Palestina”, iar restul de 77% ca „Transiordania”. Cele două teritorii sub mandat au fost administrate de un
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
plasat Înălțimile Golan în zona de influență franceză. De asemenea, tratatul a dus la înființarea unei comisii mixte pentru stabilirea și marcarea pe teren a frontierelor exacte. Comisia și-a prezentat raportul final pe 3 februarie 1922 și a fost aprobat cu unele modificări pe 7 martie 1923, cu câteva săptămâni mai înainte ca cele două puteri să-și asume responsabilitatea pentru mandate pe 29 septembrie 1923. Tratatul prevedea ca rezidenții sirieni și libanezi să aibă aceleași drepturi de pescuit și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a atribuit mandatul Palestinei Regatului Unit prin articolul 22 al Convenției Societății Națiunilor Unite. Aliații au decis de asemenea ca Regatul Unit să fie responsabil pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 1917. În iunie 1922, Liga Națiunilor a aprobat termenii mandatului, stipulând că acesta nu va intra în vigoare decât după rezolvarea disputei dintre Franța și Italia asupra Mandatului Siriei. Acest diferend a fost rezolvat în septembrie 1923. Consiliul Ligii Națiunilor a hotărât în ședința din 29 septembrie ca
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Mondial. Britanicii și americanii au încercat prin înființarea în 1946 a Comitetului anglo-american de anchetă să găsească o soluție problemei emigrației evreiești în Palestina. Comitetul a raportat în aprilie că membrii ei au ajuns la o decizie unanimă. Comitetul a aprobat recomandările americane cu privirea la acceptarea imediată în Palestina a 100.000 de refugiați din Europa. De asemenea, comisia a recomandat să nu se înființeze un stat arab și unul evreiesc. Comitetul a afirmat că, pentru respingerea odată pentru totdeauna
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a luat poziție împotriva recunoașterii premature a Transiordaniei și a adăugat că cererea Transiordaniei nu ar trebui luată în considerație până când nu se rezolvă problema Palestinei ca un tot. Cererea Transiordaniei pentru calitatea de membru al ONU nu a fost aprobată. La conferința pentapartită din 1947, SUA a comunicat Regatului Unit că amână recunoașterea Trasiordaniei funcție de o decizie a ONU în problema Palestinei. În timpul dezbaterilor din Adunarea Generală ONU în chestiunea Palestiniană, s-au auzit voci care au propus ca teritoriul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Regatul Unit abia în decembrie 1919. La cartierul general, generalul Dyer a raportat superiorilor că s-a „confruntat cu o armată revoluționară”. Într-o telegramă trimisă lui Dyer, guvernatorul Punjabului, Sir Michael O'Dwyer scria: "„Acțiunea dumneavoastră este corectă. Guvernatorul aprobă.”" O'Dwyer a cerut după masacru impunerea legii marțiale în Amritsar și în alte zone, iar viceregele Lord Chelmsford a acceptat. Dyer a fost chemat să apară înaintea Comisiei Hunter, o comisie de anchetă a masacrului convocată de Secretarul de
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]