KorAP: Find »[drukola/base=călătorie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2041 2042 2043 ...2302 >

57,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua zi, vasul porni din nou spre miazăzi. Cu noi provizii de apă și de legume, toți cei de la bordul vasului se înzdrăveniră de parcă ar fi reînviat. Puteau să se bucure de călătoria lor pe marea liniștită, așa cum nu o mai făcuseră de mult. În dimineața celei de-a zecea zile de când trecuseră de capul Mendocino, au zărit în depărtare linia unui țărm împădurit. Era prima fâșie de pământ din Nueva España pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España aflat în orașul Mexico. Glasuri de nemulțumire se ridicară la unison. În timpul călătoriei, solii și negustorii deopotrivă ajunseseră încetul că încetul să creadă că o dată ajunși în această țară totul avea să fie pregătit pentru ei, că aveau să fie primiți cu bucurie și că toate aveau să meargă ca pe roate. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să vreau. Se duc războaie mari înăuntrul țării. Clanul conducătorului care a ajuns până în Coreea a pierdut puterea, iar acum un nou shōgun începe să-și întindă stăpânirea. Însă, fără sprijinul shōgunului n-am fi putut să facem o asemenea călătorie și să ajungem până aici, în Mexico. Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să rămânem aici un an de zile. Sfatul Bătrânilor ne-a poruncit să ne întoarcem până la iarnă. Am să-i tălmăcesc guvernatorului. Firește că nu i-am tălmăcit guvernatorului cuvintele lui Tanaka. M-am gândit repede: țelul meu în această călătorie este ca ordinul nostru, și nu cel al iezuiților, să obțină toate drepturile de propovăduire în Japonia și ca eu să fiu numit episcop al Japoniei. Pentru asta trebuie să ajung până în Spania, oricâte primejdii va fi nevoie să înfrunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne îndeplini însărcinarea! De ce? Tu nu știi nimic. Matsuki îl țintui cu privirea pe Nishi de parcă i-ar fi fost milă de el. — Nu știi nimic despre luptele care se dau înlăuntrul Sfatului. Nu te-ai gândit niciodată de ce pentru călătoria asta au fost aleși drept soli niște ostași ca noi. Nu m-am gândit. Dumneavoastră v-ați gândit, senior Matsuki? Nishi și Tanaka se uitau cu luare aminte la Matsuki așteptând răspunsul său. Numai la asta m-am gândit cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
asta m-am gândit cât am călătorit pe corabie. Și am descoperit câteva pricini. Ce pricini? — În primul rând Sfatul vrea să pună capăt petițiilor prin care ostașii cer să li se dea înapoi pământurile de odinioară. Au trimis în călătoria asta anevoioasă câțiva ostași. Dacă pe drum o să sfârșim pe fundul vreunui ocean laolaltă cu ierburile de mare, cu atât mai bine. Dacă n-o să ne îndeplinim cum trebuie însărcinarea asta grea, ne vor pedepsi, chipurile, pentru nesupunere, ca să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe Velasco. Încă de la început s-a împotrivit ca Velasco să fie tălmaciul nostru. Seniorul Ayugai socotește că răspândirea credinței creștine ne va aduce numai rele. Atunci de ce chiar și Măriile Lor naifu și shōgun și-au dat încuviințarea pentru călătoria noastră? — Seniorul Ayugai crede că e vorba de o capcană pentru Stăpânul nostru pusă la cale de către clanul shōgunului. Cum Stăpânul, la fel ca și alți mari seniori, are o putere greu de nimicit, Edo i-a întins această capcană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
până la întoarcerea noastră seniorul Shiraishi o să-și piardă puterea în Sfatul Bătrânilor și dacă seniorul Ayugai și ai lui or să ajungă să țină frâiele în locul său, n-or să se mai poarte la fel nici cu noi. În timpul acestei călătorii trebuie să ne pregătim pentru orice schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
petec de pământ o lume întreagă, nu înțelegea nimic din treburile politice ale țării despre care vorbea Matsuki. Nici nu-i trecuse vreodată prin cap că înăuntrul Sfatului se duc lupte tainice și complicate, necunoscute lui. El venise în această călătorie răspunzând cu toată inima la porunca seniorului Shiraishi. Însă Matsuki zicea că niște ostași ca ei fuseseră aleși drept soli pe de o parte pentru ca Sfatul să îngroape nemulțumirea ostașilor care doreau să-și schimbe domeniile, iar pe de altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
răzbatem dacă nu ne îndeplinim îndatorirea, nu-i așa? Eu unul nu înțeleg o iotă din dedesubturile Sfatului, dar... ca să-mi primesc înapoi pământurile de odinioară, cu rangul meu de ostaș... n-am avut altă cale decât să pornesc în călătoria asta. Chipul plecat al lui Tanaka era înnegurat de tristețe, iar glasul îi tremura de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și de a da apoi de seamă despre faptele mele. Japonezii folosesc mereu asemenea șiretlicuri. Cu toate acestea, dacă privesc lucrurile dintr-un alt unghi, lipsa lui Matsuki este, de asemenea, binevenită pentru mine. O să-mi fie mai ușor în călătoria ce va urma să fac totul după bunul meu plac, doar cu tânărul Nishi Kyūsuke, cu Hasekura Rokuemon care este întruchiparea devotamentului și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tăcerea. Dacă solii ar da cumva înapoi aflând despre răzmerițe, planurile mele s-ar da și ele peste cap. De câteva zile, am citit din „Corinteni” și m-am tot gândit la primejdiile prin care a trecut Sfântul Pavel în călătoriile sale de propovăduire. „Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare” scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
despre răzmerițe, planurile mele s-ar da și ele peste cap. De câteva zile, am citit din „Corinteni” și m-am tot gândit la primejdiile prin care a trecut Sfântul Pavel în călătoriile sale de propovăduire. „Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare” scrie apostolul. Toate acestea pentru a răspândi învățăturile Domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și se depărtă. Am avut sentimentul că nu aveam să-l mai văd a doua oară, întocmai după cum spusese și el. În ziua plecării vremea era frumoasă. Adunați la ieșirea mănăstirii, negustorii le urau într-un glas rămas bun și călătorie ușoară. Cei trei soli le încredințară scrisori și daruri pentru familiile lor, căci negustorii aveau să ajungă acasă înaintea lor. Samuraiul scrisese și el seara trecută, două scrisori, una pentru unchiul și alta pentru fiul cel mare. „Îți scriu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
față de oamenii bisericii. La chemarea unui matelot pe care-l cunoscuse acolo, se îmbarcase pe un vas către Nueva España. Crezuse că Nueva España avea să fie pentru el o lume cu totul nouă. Ajuns în Mexico la capătul unei călătorii lungi și chinuitoare, a intrat pentru o vreme la o mănăstire unde a făcut de toate, dar nici aici nu s-a putut simți în largul său alături de preoți și s-a lepădat de toate. Fugise într-o ceată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe Velasco, se ridică el punându-și sabia la loc. — Nu te duce, clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el, noi trebuie să mergem în călătoria asta. Ca și mai înainte, samuraiul simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
te duce, clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el, noi trebuie să mergem în călătoria asta. Ca și mai înainte, samuraiul simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și văicărelile lui sâcâitoare, poruncile din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
răscoală de-a țăranilor, nu-i așa? Ce-ai văzut? — Moșiile ard. Ca să ajungă la Veracruz, nu aveau altă cale decât să-o ia de-a dreptul peste această câmpie bătută de soare. Dacă ar fi ocolit șirul de munți, călătoria le-ar fi luat mult mai multă vreme. Velasco stăruia să înnopteze pe câmp și să pornească din nou la drum a doua zi, dar Tanaka scutură din cap și mai înverșunat. — Indienii n-au de ce să poarte pică unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată nu putea spune, oricât s-ar fi străduit, dar de un lucru era sigur: el, cel de acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nishi și am mers la comandantul fortăreței San Juan de Ulúa aflată în portul din afara orașului. Voiam să cerem încuviințare ca să ne îmbarcăm pe unul dintre vasele flotei spaniole care lasă ancora aici din când în când pregătindu-se pentru călătoria peste ocean și voiam să rugăm un doctor de război priceput să-i îngrijească pe Tanaka și pe însoțitorul lui. În ce privește prima chestiune, n-au fost neajunsuri, căci aveam cu mine poruncă scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la îndoielile cu care mă va lovi, la întrebările pe care le va ținti înspre mine. În întuneric am adormit cu capul pe masă fără să bag de seamă... CAPITOLUL VI Vasul nostru înaintează acum în susul râului Guadalquivir către Coria. Călătoria peste Oceanul Atlantic ne-a luat atât de multă vreme fiindcă Santa Veronica noastră a fost lovită de vânturi puternice și a suferit pagube destul de mari, așa că am rămas mai bine de șase luni în Havana pentru reparații. Aici, însoțitorul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pierdut propriul frate. După aceea ne-au lovit încă două furtuni stârnite de vânturile sezoniere. Când în cele din urmă am zărit în depărtare portul San Lucar din Spania mea natală trecuseră zece luni de la plecarea noastră din Veracruz. În timpul călătoriei noastre pe vas nu mi-a ieșit nici o clipă din minte sfatul unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]