KorAP: Find »[drukola/base=călătorie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2042 2043 2044 ...2302 >

57,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

întreaga Sevilie din vârful unei catedrale uriașe. Velasco le-a arătat atunci una câte una nenumăratele turle de biserici: aceea era biserica San Stefano, cealaltă, catedrala San Pedro. Apoi a râs, zicând: — Aceasta este Spania despre care vorbesc japonezii. În timpul călătoriei noastre, v-ați dat seama cu toții că lumea este largă și nu greșesc când spun că în lumea asta largă Spania este o țară deosebit de bogată... Iar acum vă aflați cu toții în această țară. Sunteți în țara străinilor. Cu brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cunoșteai limpede acest lucru. — Să fiu cinstit, nu mi-am dat seama că defăimările sunt atât de răspândite. De fapt, cât am stat noi în Nueva España, defăimătorii au tot trimis scrisori din Japonia în Spania încercând să ne împiedice călătoria. — Eu... răspunse samuraiul parcă gemând, nu mă fac creștin. — De ce? Nu-mi place credința creștină. Fără să cunoști învățătura creștină, nu poți să spui nici că-ți place, nici că nu-ți place. — Chiar dacă aș învăța, n-am inimă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lucrurile astfel, va înțelege, fără îndoială, că noi ne-am creștinat doar pentru a ne îndeplini însărcinarea. — Tu ai de gând să te faci creștin? îl întrerupse Tanaka. — Nu știu. O să mă gândesc bine în drum spre Madrid. Însă, în timpul călătoriei noastre, mi-am dat seama cât de largă este lumea. Am mai aflat, de asemenea, că țările Europei sunt mai bogate și mai înfloritoare decât Japonia. Așa stând lucrurile, eu vreau să învăț limba lor. Am ajuns să cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
un oftat înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că așa mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca răsplată pentru călătoria asta grea. Dacă n-o să-mi primesc pământurile înapoi, murmură Tanaka parcă plângând, am să-mi pierd onoarea în fața înaintașilor mei și în fața familiei mele. N-o să mai pot da ochii cu ei. Nu-mi plac creștinii. Însă ca să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
spună. — O facem de dragul însărcinării, zise și Nishi de alături. — Matsuki zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau dealuri cărămizii și livezi de măslini. Nu semănau deloc cu câmpurile sălbatice, arse de soarele dogoritor din Nueva España

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră și ei aceste case străine colorate în trandafiriu de lumina amurgului. Niște copii de paisprezece-cincisprezece ani...! murmură Tanaka. Gândindu-se la călătoria lor lungă și istovitoare de până atunci, nu numai el, ci și ceilalți doi japonezi găseau greu de crezut că niște tineri făcuseră o asemenea călătorie. Și după aceea, copiii japonezi, îl întrebă Nishi pe Velasco, s-au întors cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trandafiriu de lumina amurgului. Niște copii de paisprezece-cincisprezece ani...! murmură Tanaka. Gândindu-se la călătoria lor lungă și istovitoare de până atunci, nu numai el, ci și ceilalți doi japonezi găseau greu de crezut că niște tineri făcuseră o asemenea călătorie. Și după aceea, copiii japonezi, îl întrebă Nishi pe Velasco, s-au întors cu bine în Japonia? — Da, s-au întors, încuviință Velasco adânc. La fel cum și voi o să vă întoarceți în Japonia cu bine într-o bună zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în Spania ieșise, pentru o clipă, la iveală. Călugării de la mănăstire, dându-și și ei seama de acest lucru, nu s-au apropiat de odăile lor și nici n-au sunat clopotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vale ca să-l petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La gândul că trebuia să mai ia încă o dată de la capăt călătoria aceasta cumplită, samuraiul rămase fără aer. Dar își zise că asta era soarta lui, n-avea încotro, trebuia să i se supună. Ca și țăranii din vale era obișnuit de multă vreme să rabde și să se supună... După ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
un episcop ca un vultur pleșuv negru, sprijinindu-și bărbia cu mâna. Ce urmăresc japonezii în afară de negoțul cu Nueva España? — Vor să ne fure iscusința și drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi se răspândi rumoare. După ce se liniștiră, privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pleci capul în fața dușmanului ca să-l păcălești. Însă n-o faci din suflet. Așa m-am gândit eu azi-noapte. — Matsuki Chūsaku spunea... — La ce bun să crezi ce zicea Matsuki? El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii seniorului Shiraishi din Sfatul Bătrânilor... Ia spune, Hasekura, tu ce crezi? — Dacă o să mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării noastre... mi se pare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede Ne-am schimbat pasul cântecului.” Tanaka, samuraiul și Nishi erau cu toții așezați pe scaune și ascultau cântecul unuia dintre însoțitorii lor. Din ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le erau luminate de o bucurie fără margini. În dimineața aceea, înainte de a se urca în trăsura care urma să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acasă. A întoarcerii în vale. Însă acum totul se schimbase din temelii. Japonia oprise propovăduirea credinței creștine. Iar asta însemna, de asemenea, și renunțarea la negoțul cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
propovăduirea credinței creștine. Iar asta însemna, de asemenea, și renunțarea la negoțul cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu pot să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Dacă aș fi vrut doar să mă întorc, m-aș fi suit pe corabie o dată cu Matsuki și m-aș fi întors acasă! Glasul lui Tanaka semăna cu un geamăt. Iar călătoria până aici în Spania am îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Sunt gata să merg... chiar și până la capătul pământului. Samuraiul era de-a dreptul uluit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se pare! Înainte de călătorie și în timpul călătoriei, am avut mereu sentimentul că eu merg pe o cale diferită de a voastră. Ca să fiu cinstit, am simțit tot timpul că inimile noastre nu reușesc să se-nțeleagă. Însă în această seară, nu știu de ce, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se pare! Înainte de călătorie și în timpul călătoriei, am avut mereu sentimentul că eu merg pe o cale diferită de a voastră. Ca să fiu cinstit, am simțit tot timpul că inimile noastre nu reușesc să se-nțeleagă. Însă în această seară, nu știu de ce, dar pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
asemenea, ducele a cerut pentru noi ajutorul cardinalului Borghese, un om cu mare trecere la Roma. Astfel, vrând-nevrând, unchiul ne-a pregătit o luntre cu pânze care să ne ducă de la Barcelona în Italia și două mii de ducați - cheltuieli de călătorie, însă, a pus condiția ca, în cazul în care Sfântul Scaun nu va da curs rugăminților japonezilor, să mă las păgubaș și să mă retrag într-o mănăstire din Nueva España sau din Filipine. Am pornit din Madrid în plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de nespus în care se amestecau vinovăția și remușcarea îmi chinuia sufletul. Chipurile lor de nepătruns mă mâhneau și mai tare. Mi se părea chiar că eram unul dintre profeții mincinoși ai lui Israel care-și purta poporul într-o călătorie fără de țintă și fără de sfârșit. Chiar dacă ajungeam la Roma, nu eram încredințat că Sfântul Scaun avea într-adevăr să ne primească sau că rugămințile noastre aveau să fie ascultate. Și eu, și japonezii mergeam înainte sperând într-o minune. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Iisus mă părăsise oare cu adevărat? Privind cerul care se întindea deasupra noastră cenușiu, m-am gândit că și Domnul Însuși cunoscuse gustul amar al singurătății când fusese părăsit de Tatăl. Într-adevăr, viața Domnului Iisus nu fusese nicidecum o călătorie plină de slavă și fericire. Domnul a îndurat neînțelegerea și ocările oamenilor străbătând ca un proscris Iudeea și trecând prin cetățile Tir și Sidon. „Cu toate astea, trebuie să merg mai departe.”, a murmurat Domnul atunci cu tristețe. „Și azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se întindă iarăși în fața ochilor noștri, pe chipurile japonezilor ghemuiți pe punte s-a așternut din nou întristarea. Mai cu seamă Hasekura stătea singur deoparte și privea marea. Uitându-mă la chipul lui, mi-am dat seama că își urma călătoria fără pic de speranță. Pe chip i se citea acea resemnare și supunere în fața sorții specifică japonezilor. — Nimeni nu știe ce va fi mâine, am început eu să-i vorbesc. Cine știe, poate că ajunși la Roma, toate se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de rușine pentru că și-ar pierde onoarea și n-ar mai putea să dea ochii cu rudele și cu apropiații săi. — Ce înseamnă rușinea și onoarea? Eu știu bine ce mult ați suferit cu toții pentru însărcinarea dumneavoastră. Ca martor la călătoria voastră am să le povestesc toate acestea celor din Sfatul Bătrânilor și seniorului Shiraishi. — Senior Velasco, oftă Hasekura, dumneavoastră nu-i înțelegeți pe japonezi. După plecare lui Hasekura, am rămas pe punte cuprins de sentimente mai întunecate chiar și decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și spre iazul unde înotau păsări de apă, cardinalul îmbrăcat cu manta și purtând pe cap mitra roșie, mă întâmpină așezat pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]