53,076 matches
-
volum, micșorarea volumului ocupat de gaz până la valoarea corespunzatoare a presiunii și evacuarea gazului la această presiune. Compresoarele volumice realizează presiuni până la 1000 bar, cu debite sub 500 m/min. Compresoarele volumice pot fi: Compresoarele cu piston sunt indicate pentru debite mici și presiuni mari. Raportul de comprimare pentru un cilindru variază între 3,5 și 6, raportul de comprimare total realizându-se prin comprimarea succesivă în mai multe trepte. Compresoarele cu piston de capacități mici se construiesc cu unul sau
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
2 mm. Antrenarea sincronă a rotoarelor se face cu un angrenaj cu roți dințate. Când se rotesc, rotoarele profilate formează împreună cu statorul o cameră în care are loc aspirația și comprimarea gazului. Construcția elicoidală a rotoarelor contribuie atât la uniformizarea debitului, cât și la micșorarea zgomotului produs în timpul funcționării. În cazul compresoarelor dinamice compresia este obținută prin transformarea vitezei aerului aspirat prin intermediul unui rotor paletat. Compresoarele dinamice furnizează presiuni până la 25 bar la debite foarte mari. Se împart în compresoare centrifuge
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
elicoidală a rotoarelor contribuie atât la uniformizarea debitului, cât și la micșorarea zgomotului produs în timpul funcționării. În cazul compresoarelor dinamice compresia este obținută prin transformarea vitezei aerului aspirat prin intermediul unui rotor paletat. Compresoarele dinamice furnizează presiuni până la 25 bar la debite foarte mari. Se împart în compresoare centrifuge și compresoare axiale. Într-un compresor centrifug comprimarea gazelor se realizează prin acțiunea forței centrifuge asupra gazului la trecerea printr-un rotor. După presiunea la sfârșitul comprimării, se deosebesc: Sunt obținute debite de
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
la debite foarte mari. Se împart în compresoare centrifuge și compresoare axiale. Într-un compresor centrifug comprimarea gazelor se realizează prin acțiunea forței centrifuge asupra gazului la trecerea printr-un rotor. După presiunea la sfârșitul comprimării, se deosebesc: Sunt obținute debite de până la 2500 m/min. Un compresor axial este constituit din mai multe coroane de palete mobile montate fie pe niște discuri, fie pe un tambur și din coroane de palete directoare fixate de carcasă. Ansamblul format dintr-o coroană
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
montate fie pe niște discuri, fie pe un tambur și din coroane de palete directoare fixate de carcasă. Ansamblul format dintr-o coroană de palete mobile și o coroană de palete directoare formează o treaptă de comprimare. Compresoarele axiale produc debite ce pot depăși 10 000 m/min. Derivat din compresorul axial este ventilatorul axial compus numai dintr-un rotor și o carcasă cilindrică. Rotorul se învârtește în carcasă care este prevăzută cu un colector de aspirație. Datorită acțiunii paletelor are
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
Fluviul Congo are lungimea de 4.400 km, el este al doilea fluviu că lungime din Africa și pe locul doi în lume după debitul de apă. Impunătorul fluviu Congo, numit înainte Zair, străbate centrul Africii până la Atlantic. Nenumărați afluenți alimentează apele fluviului Congo de-a lungul arcului de cerc pe care-l parcurge de la izvoarele sale, la granița dintre Zambia și Republică Democrată Congo
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
tropicală și savana aproape de marimea Indiei. În drumul său de 4700km, fluviul șerpuiește printre păduri de mangrove și junglă deasa, se prăvălește în torente și cataracte, acumulând atâta forță, încât varsă în mare 41700 de tone de apă pe secundă, debitul său fiind depășit doar de Amazon. Când a descoperit estuarul fluviului în 1482, exploratorul potrtughez Diogo Cao nu a putut străbate cataractele din amonte de gură de vărsare, numite astăzi Cascadă Livingstone, așa încât fluviul a rămas neexplorat timp de aproape
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
500 m pe o distanță de numai 90 km. Oamenii săi au avut nevoie de aproape o lună pentru a le ocoli. Stanley a botezat cascadele cu numele său, dar astăzi ele se numesc Boyoma. Cascadele au cel mai mare debit de apă din lume, aproximativ 166850 de tone pe secundă. Dincolo de ele se află o așezare pe care Stanley a numit-o Stanleyville. Pescarii de acolo prindeau cantități mari de pește folosind prăjini și coșuri conice de nuiele. Tradiția se
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
Corbeni și seria de derivații atât din afluenți ai Argeșului (Vâlsan, Râul Doamnei și alții) precum și din râul Topolog din bazinul Oltului. Din punctul de vedere al gospodăririi apelor, aceste derivații permiteau sporirea efectului regularizator al lacului Vidraru, prin mărirea debitului controlat. Barajul Vidraru era prima lucrare dintr-un ansamblu de lucrări de amenajare a Argeșului, care au continuat în anii următori prin realizarea succesiunii de lacuri de acumulare și centrale hidroelectrice de pe cursul Argeșului, în aval de Vidraru. Amenajările din
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
prin realizarea succesiunii de lacuri de acumulare și centrale hidroelectrice de pe cursul Argeșului, în aval de Vidraru. Amenajările din amonte de Pitești aveau în principal folosință hidroenergetică, barajele realizând doar mici lacuri de acumulare cu rol de regularizare zilnică a debitelor, conform cerințelor producției de energie electrică. Ele au fost executate de Ministerul Energiei Electrice, respectându-se cerințele funcționale stabilite prin planul de amenajare al bazinului Argeș. În zona Pitești însă, datorită dezvoltării municipiului cât și a zonei industriale învecinate, amenajarea
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
beton, digul de pe malul drept având o lungime de 2811 m, iar cel de pe malul stâng de 760 m. Lacul de acumulare avea un volum inițial de 5,25 milioane m³. Din cauza lipsei de lucrări antierozionale în bazinul de recepție, debitele solide ale râului, în special în perioadele de viitură, erau importante, iar în decursul timpului o parte din volum a fost colmatată, ceea ce a redus volumul util la 2.4 milioane m³. Priza principală este amplasată în culeea de pe malul
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
perioadele de viitură, erau importante, iar în decursul timpului o parte din volum a fost colmatată, ceea ce a redus volumul util la 2.4 milioane m³. Priza principală este amplasată în culeea de pe malul stâng al barajului. Dimensionată pentru un debit de 3,00 m³/s, ea alimentează stația de tratare Bascov, de unde apa este condusă printr-o aducțiune, cu două conducte de 1,00 m diametru, până la uzina de apă Budeasa pentru alimentarea cu apă a potabilă a municipiului Pitești
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
lungime la coronament de 72 m. Pe lângă deversorul peste baraj, controlat de 4 stavile segment de 16 m deschidere, asemănătoare cu cele de la Bascov, pentru descărcarea apelor mari extraordinare a fost prevăzută, pe malul stâng, o breșă de descărcare a debitelor care depășesc 2300 m³/s. Ca și la acumularea precedentă, suprafața inundată de lacul de acumulare este limitată de diguri longitudinale, cel de pe malul stâng având o lungime de 2390 m, iar cel de pe malul drept, care protejează orașul, de
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
au și funcțiunea de a proteja suprafețele din spatele lor împotriva inundațiilor. Lacul de acumulare, cu un volum inițial de 4,5 milioane m³, este în prezent 75% colmatat. Priza de apă principală este instalată în culeea dreaptă și are un debit instalat de 6,00 m³/s, servind inițial pentru alimentarea cu apă industrială (prin pompare) a Platformei Petrochimice Pitești, prin patru conducte de 1,00 m diametru, iar în prezent pentru alimentarea cu apă industrială a rafinăriei Arpechim. Există și
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
rafinăriei Arpechim. Există și o priză secundară de tip tirolez care servește ca sursă de rezervă pentru alimentarea cu apă a municipiului Pitești. În digul de pe malul stâng, la 740 m amonte de baraj, este executată o priză cu un debit de 2,1 m³/s pentru alimentarea sistemului de irigații Ștefănești. De asemenea, a fost execută o centrală hidroelectrică cu o putere de 7,7 MW, echipată cu două turbine Kaplan. O problemă aparte o constituia rezolvarea problemei evacuării apelor
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
zonă definindu-le atât funcțiunile cât și parametri funcționali și regulamentele de exploatare în scopuri multiple. Dintre aceste amenajări trebuie menționate în special: Ansamblul acestor lucrări avea drept scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului București cu un debit de 23 m³/s, asigurarea cerințelor de apă ale irigațiilor și a debitelor de primenire a lacurilor de pe valea Colentina, producerea de energie electrică și combaterea inundațiilor. În perioada 1930-1940 cerințele de apă ale Bucureștilor nu mai puteau fi satisfăcute
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
în scopuri multiple. Dintre aceste amenajări trebuie menționate în special: Ansamblul acestor lucrări avea drept scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului București cu un debit de 23 m³/s, asigurarea cerințelor de apă ale irigațiilor și a debitelor de primenire a lacurilor de pe valea Colentina, producerea de energie electrică și combaterea inundațiilor. În perioada 1930-1940 cerințele de apă ale Bucureștilor nu mai puteau fi satisfăcute din captarea de la Arcuda de pe râul Dâmbovița și din sursele subterane. Pentru rezolvarea
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
de proiect pe Paul Solacolu, comportând ca lucrări hidrotehnice: Astfel, din aducțiunea Ogrezeni - Roșu a fost derivat un canal care trece valea Dâmboviței în rambleu printr-un pod canal, în apropiere de Dragomirești-Deal și care debușează în Lacul Străulești asigurând debitele necesare pentru realizarea unei scurgeri salubre prin salba de lacuri de pe râul Colentina. Pe sectorul aval al acestei văi a fost realizat Lacul Pantelimon, cu un volum de 11,7 milioane m³, utilizat ca rezervă pentru captarea de apă industrială
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
stației de tratare a apei de la Roșu și a noii stații de tratare Ogrezeni pe o perioadă de 3-5 zile în cazul unor poluări accidentale pe Argeș, al turbidității crescute la viituri mari sau a altor fenomene care împiedică prelevarea debitelor din Argeș. Acumularea laterală, nu sporește capacitatea sistemului de alimentare cu apă a municipiului București, având în special scopul de ridicare a siguranței de exploatare a sistemului. Tot în conformitate cu schemele de amenajare elaborate de Paul Solacolu s-au executat lucrările
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
a apelor. Pentru suplimentarea disponibilului de apă din bazinul Dâmboviței, schema de amenajare elaborată de Paul Solacolu cuprindea și captarea micilor cursuri de apă de pe versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu în râul Sebeș din zona Făgăraș. Lucrările de derivație
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu în râul Sebeș din zona Făgăraș. Lucrările de derivație au fost începute în 1984 dar după excavarea a 12,3 km de aducțiune, au fost sistate în 1992. Noi studii elaborate de Paul Solacolu asupra efectului acestor
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
și-a pierdut viața într-un accident în timpul recepției lucrărilor. În aval de acumulare s-a executat o succesiune de centrale hidroelectrice cu lacuri de acumulare mai mici, valorificând potențialul hidroenergetic al sectorului dintre barajul Pecineagu și Dragoslavele. Pentru regularizarea debitelor în zona de șes a fost realizat lacul de acumulare Văcărești, situat aval de Târgoviște. Lacul este constituit dintr-un compartiment cu reținere permanentă și un compartiment lateral pentru atenuarea viiturilor. Lacul are un volum maxim de 54,1 milioane
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
căpitanul austriac Franz Josef Sulzer, să realizeze lucrări de apărare a orașului. Acesta a realizat un baraj de lemn pe Dâmbovița la Lungulețu și un canal de derivare a Dâmboviței spre râul Ciorogârla. Ca urmare a acestui derivații, erau controlate debitele provenind de pe Dâmbovița superioară, dar mai rămânea riscul unor inundații prin viituri provocate fie din ploi torențiale pe bazinul inferior al Dâmboviței fie fie prin depășirea capacității derivației. Inundații deosebit de grave s-au produs în București în 1837, provocate de
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
Națiunilor Unite) și Piața Unirii. Pe lângă regularizarea cursului Dâmboviței în capitală, în 1885 fusese dat în funcțiune nodul hidrotehnic de la Brezoaiele situat pe canalul de derivație al lui Ipsilanti pe care fusese mutat cursul râului Dâmbovița. Nodul de la Brezoaiele deriva debitele de viitură ale Dâmboviței în râul Ciorogârla, pe când debitele mici și mijlocii erau lăsate să se scurgă pe un canal cu o capacitate de 10 m³/s până la Arcuda unde erau captate, desnisipate și tratate, fiind și apoi conduse până la
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
în capitală, în 1885 fusese dat în funcțiune nodul hidrotehnic de la Brezoaiele situat pe canalul de derivație al lui Ipsilanti pe care fusese mutat cursul râului Dâmbovița. Nodul de la Brezoaiele deriva debitele de viitură ale Dâmboviței în râul Ciorogârla, pe când debitele mici și mijlocii erau lăsate să se scurgă pe un canal cu o capacitate de 10 m³/s până la Arcuda unde erau captate, desnisipate și tratate, fiind și apoi conduse până la stația de pompare a apei potabile a Bucureștilor de la
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]