52,615 matches
-
arma în dulapul fermei în timp ce pe fundal se aud știrile la radio poate fi auzită într-o variantă mai lungă și mai completă la începutul filmului "The Fugitive", care fusese difuzat cu un an înainte. Potrivit lui Hardman, „Am făcut o selecție pentru mai multe scene, apoi George a făcut alegerile finale. Am luat apoi selecțiile lui și le-am modificat electronic”. Alegerile lui Hardman au fost făcute bine, istoricul de film Sumiko Higashi fiind de părere că „se apropie de natura
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]
-
auzită într-o variantă mai lungă și mai completă la începutul filmului "The Fugitive", care fusese difuzat cu un an înainte. Potrivit lui Hardman, „Am făcut o selecție pentru mai multe scene, apoi George a făcut alegerile finale. Am luat apoi selecțiile lui și le-am modificat electronic”. Alegerile lui Hardman au fost făcute bine, istoricul de film Sumiko Higashi fiind de părere că „se apropie de natura evenimentelor care urmează să se întâmple”. "Noaptea morților vii" a avut premiera pe 1
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]
-
de finală ale competiției și încheiată cu scorul de 4:0, a strălucit din nou și a fost desemnat „omul meciului”. Înainte de startul EURO 2012 din Polonia și Ucraina, Bastian Schweinsteiger - devenit, între timp, „lider emoțional” - a adunat 90 de selecții la reprezentativa Germaniei, pentru care a înscris 23 de goluri, cota sa de piață fiind estimată la aproximativ 38 de milioane EUR. Pe 15 octombrie 2013 Bastian a bifat cel de-al 100-lea meci în tricoul naționalei germane, de la
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
Miron). De asemenea organizatorii de evenimente speciale nu au trecut-o cu vederea și astfel se regăsește din nou în postura de prezentator la: "Revelion 2003", Cerbul de Aur - 2003, 2008, Mamaia Copiilor - 2004, 2007, "Superlativele Tinereții" - 2003, 2004, 2005, Selecția Națională Eurovision - 2003, 2008 (alături de Iulian Vrabete), Callatis - 2004, 2008 (cu Gabriel Cotabiță), "Festivalul Internațional Golden Star" - 2003, 2004, Selecția Națională Eurovision Junior - 2004, 2005, 2006, 2008, Magia Iernii - 2007, Dinamo 60 de ani - 2008, anunțarea voturilor publicului din România
Alina Sorescu () [Corola-website/Science/313204_a_314533]
-
postura de prezentator la: "Revelion 2003", Cerbul de Aur - 2003, 2008, Mamaia Copiilor - 2004, 2007, "Superlativele Tinereții" - 2003, 2004, 2005, Selecția Națională Eurovision - 2003, 2008 (alături de Iulian Vrabete), Callatis - 2004, 2008 (cu Gabriel Cotabiță), "Festivalul Internațional Golden Star" - 2003, 2004, Selecția Națională Eurovision Junior - 2004, 2005, 2006, 2008, Magia Iernii - 2007, Dinamo 60 de ani - 2008, anunțarea voturilor publicului din România la Finala Internațională Eurovision - 2008. În 2007 a prezentat emisiunea "Imprevizibilii" de la postul de televizune Kanal D alături de actorul Marius
Alina Sorescu () [Corola-website/Science/313204_a_314533]
-
au elaborat și publicat o noua formă a teoriei evoluționiste, explicată mai detaliat în lucrarea lui Darwin, "Originea speciilor" (1859). Diferit față de Lamarck, Darwin propune conceptul de origine comună și un arbore filogenetic foarte ramificat. Teoria era bazată pe ideea selecției naturale și avea ca punct de plecare o gamă largă de dovezi și fapte din domenii precum: creșterea animalelor, biogeografie, geologie, morfologie și embriologie. Opera lui Darwin a condus la o acceptare mai rapidă a evoluționismului, dar mecanismul propus de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
ca punct de plecare o gamă largă de dovezi și fapte din domenii precum: creșterea animalelor, biogeografie, geologie, morfologie și embriologie. Opera lui Darwin a condus la o acceptare mai rapidă a evoluționismului, dar mecanismul propus de marele savant englez, selecția naturală,nu a fost larg acceptat până prin anii 1940'. Filozofia greacă ajunsese la unele concepte și teorii referitoare la apariția și evoluția organicului. Anaximandru (c. 610 - 546 i.Hr.) susținea faptul că viața a apărut în mare ca apoi să se
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
610 - 546 i.Hr.) susținea faptul că viața a apărut în mare ca apoi să se extindă și pe uscat. Empedocle (c. 490 - 430 i.Hr.) scrie despre originea nesupranaturală a ființelor vii. Mai mult, Empedocle sugerează chiar și o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se exprimă biologul și istoricul Ernst Mayr, "cel mai mare antierou al evoluționismului", deoarece marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
noile specii: din materie în vapori, apoi în apă, cum mineralele devin plante și apoi animale, ajungând la maimuțe și, în final, la oameni. Savantul Alhazen a scris o carte în care aduce argumente evoluționiste, fără a face apel la selecția naturală. Și alți oameni de știință islamici, Al-Biruni, Nasir al-Din al-Tusi, Ibn Khaldun, au discutat și dezvoltat aceste idei. Traduse în latină, toate aceste lucrări au început să apară și în vestul Europei, având un puternic impact în perioada renascentistă
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
1751, Pierre Louis Maupertuis se îndreaptă către o explicație materialistă. În scrierile sale despre modificările naturale care apar în cadrul reproducerii și se acumulează de-a lungul generațiilor, demonstrează că astfel se creează noi rase și chiar noi specii, anticipând ideea selecției naturale. Mai târziu, prin secolul al XVIII-lea, filozoful și naturalistul francez Buffon susține că acele specii, la care se referă majoritatea oamenilor de știință, nu sunt altceva decât varietăți clar conturate și obținute prin modificarea originalului datorită influenței mediului
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Originii speciilor" într-o anexă aflată la introducere, pe care a extins-o în edițiile ulterioare. În 1813, medicul William Charles Wells (1757 - 1817) susține o prelegere în cadrul Societății Regale conform căreia există o evoluție a speciei umane, recunoscând principiul selecției naturale. Charles Darwin și Alfred Russel Wallace nu aflaseră de această lucrare când, în 1858 au publicat celebra teorie. Ulterior Darwin menționează faptul că Wells deja descoperise acest principiu pe care îl și prefigurase în lucrarea "O relatare despre o
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
a treia ediții, marele naturalist precizează: "Acest punct de vedere a mai fost indicat, dar pe scurt, și de Dl. Matthew într-o lucrare a sa asupra unui alt subiect...Totuși acesta a înteles forța pe care o are principiul selecției naturale". Dacă studiem mai atent istoria biologiei, este posibil să găsim unele anticipări ale teoriei lui Darwin chiar în cadrul antichității greci. Dar, așa cum sublinia Peter J. Bowler, istoric al științei, "prin combinarea unor evaluări teoretizante îndrăznețe și capabile să estimeze
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Thomas Malthus. Ideea acestei cărți privind lupta pentru existență determinată de creșterea populației precum și modul în care crescătorii de animale urmăresc obținerea anumitor caractere, toate acestea l-au determinat pe Darwin să-și formuleze teoria, teorie care are la bază selecția naturală. Totuși timp de 20 de ani, marele naturalist nu și-a publicat teoria, dar a discutat-o cu alți naturaliști și cu prieteni ca Joseph Hooker. Conștient de controversa pe care o poate genera, în toata această perioadă a
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
să știe că Darwin își publicase deja ideile sale evoluționiste, în februarie 1858, Wallace îi expune acestuia, printr-o scrisoare, ideile sale. În iulie, același an, apare lucrarea "Asupra tendinței speciilor de a forma varietăți și perpetuarea varietăților pe calea selecției naturale" ("On the Tendency of Species to form Varieties; and on the Perpetuation of Varieties and Species by Natural Means of Selection"). Darwin începe să lucreze temeinic și, în 1859, publică "Originea speciilor". Adunând o serie de date în călătoria
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
cazul sturzilor din Galapagos, ajunge la ideea că teoria creaționistă, susținută în special de religie, nu este valabilă. Pe scurt, teoria lui Darwin susținea următoarele: speciile evolueaza nu atât datorită mutațiilor, cât datorită adaptării la mediu. Presiunea mediului duce la selecția naturală. Meritul lui Darwin este de a pune în evidență importanța acestui factor extern și a relației dintre acesta și specii. Inițial teoria nu se aplica oamenilor, contemporanii find cei care au adus teoria sa în centrul dezbaterilor. În cazul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
ca: August Weismann, Theodosius Dobjanski, Ernst Mayr, George Gaylord Simpson insistă pe rolul mutațiilor genetice și au ca temă centrală preadaptarea genetică (existența latentă a unor schimbări) și polimorfismul genetic (menținerea unor mutații defavorabile), care conduc la concluzia că scopul selecției este de a transmite un set de posibilități. Mai mult, specialiști ca: Albert Vandel, Jacques Ruffié sau Emile Zuckerkandl au arătat că evoluția reprezintă și o creștere a cantității informaționale. Alte teorii care susțin localizarea în Africa a centrului de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
extincție) a speciilor și de mutabilitate a acestora. Teoria celulară deschide o nouă perspectivă înțelegerii fundamentelor vieții. Toate aceste progrese, ca și rezultatele din embriologie și paleontologie, au fost sintetizate prin teoria evoluționistă a lui Charles Darwin și prin mecanismul selecției naturale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, asistăm la decăderea teoriei generației spontane, o dată cu descoperirea germenilor ca agenți patogeni. Dar mecanismul eredității rămâne încă un mister. La începutul secolului al XX-lea, redescoperirea operelor lui Gregor Mendel conduce la o
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
lui Gregor Mendel conduce la o rapidă dezvoltare a geneticii, la care se remarcă aportul lui Thomas H. Morgan și a discipolilor săi. Teoria sintetică a evoluției apare prin anii 1930 prin asimilarea rezultatelor din genetica populațiilor și a teoriei selecției naturale, reconsolidând teoria evoluționistă. Se dezvoltă rapid noi discipline biologice, mai ales după ce James D. Watson și Francis Crick propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentale a biologiei moleculare și descoperirea codului genetic, biologia se ramifică în două mari
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Combinând abordarea biogeografică a lui Humboldt, geologia uniformitarianistă a lui Lyell, concepțiile lui Thomas Malthus privind creșterea populației, naturalistul britanic Charles Darwin, în urma cercetărilor efectuate de-a lungul a zeci de ani, elaborează celebra sa teorie evoluționistă. Bazată pe ipoteza selecției naturale, această teorie a avut un succes răsunător, stârnind dispute încă de la început, printre care controversa creație-evoluție. La o concluzie similară privind evoluția ajunsese și Alfred Russel Wallace. Publicarea, în 1859, a teoriei lui Darwin, în lucrarea "Originea speciilor prin
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
naturale, această teorie a avut un succes răsunător, stârnind dispute încă de la început, printre care controversa creație-evoluție. La o concluzie similară privind evoluția ajunsese și Alfred Russel Wallace. Publicarea, în 1859, a teoriei lui Darwin, în lucrarea "Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență", poate fi considerată un moment epocal în istoria biologiei. Totuși, selecția naturală a fost acceptată ca principal mecanism al evoluției abia un secol mai târziu, o dată cu apariția geneticii și cu explicarea
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
similară privind evoluția ajunsese și Alfred Russel Wallace. Publicarea, în 1859, a teoriei lui Darwin, în lucrarea "Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență", poate fi considerată un moment epocal în istoria biologiei. Totuși, selecția naturală a fost acceptată ca principal mecanism al evoluției abia un secol mai târziu, o dată cu apariția geneticii și cu explicarea modalităților prin care operează ereditatea. De-a lungul secolului al XIX-lea, aria fiziologiei s-a extins înafara domeniului strict
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
în masă, individul cunoaște noi elemente culturale (valori, interpretări, feluri de a face, obiceiuri comportamentale, alimentare etc.) pe care le alege sau le respinge, însă individul nu alege doar particularitățile culturale ale indivizilor din propriul său grup etnic. Făcând o selecție voluntară din totalitatea de lucruri, comportamente, valori etc. de care are cunoștință, individul își formează propriul lui stil de viață, și propriul habitus. Manifestarea voinței individuale la nivelul vieții cotidiene (individul alege ce limbă să vorbească, ce să mănânce, cum
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
capturarea clanului Clămparu în colaborare cu alte unități din UE(descinderile au avut loc în mai multe state), precum și la securizarea anumitor obiective pe timpul Summit-ului NATO 2008 desfășurat în București. Recrutare Recrutarea viitoarelor cadre GSPI "Acvila" se realizează prin selecția personalului din unități precum SSPIR/DPIR, BSIJ, SIIAS, constând în teste psihologice, teste fizice, teste de tragere etc. Interviuri
Grupul Special de Protecție și Intervenție () [Corola-website/Science/314567_a_315896]
-
la dezbaterile publice care au avut loc, dar le-a urmărit și le-a susținut prin intermediul corespondenței. La aceste dezbateri au fost implicate și persoane religioase. Biserica Anglicană a protestat vehement împotriva acestei cărți, în timp ce creștinii liberali au susținut teoria selecției naturale, dar considerând-o o manifestare a "voinței divine". Anglia victoriană a secolului al XIX-lea era marcată de o revigorare a activității religioase, nemaiîntâlnită de la perioada puritanilor, marcată mai ales de disputa dintre vederile radicale, ateiste și cele conservatoare
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
un val de proteste din partea clericilor conservatori. Subliniind faptul că speciile evoluează, se schimbă, Darwin zdruncină din temelii vechi concepte ca "Marele lanț al existenței", în cadrul căruia fiecare ființă vie își avea propriul loc, într-o ordine prestabilită de către divinitate. "Selecția naturală", teoria propusă de Darwin, în 1842 și enunțată în "Originea speciilor", nu lasă loc existenței vreunei divinități. Conform acestei teorii, speciile înregistrează, în mod aleator, o serie de variații; supraviețuiesc numai indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]