57,527 matches
-
de domeniul lor, domeniul lor încercase să se folosească de Velasco, Velasco încercase și el să înșele domeniul, în vreme ce iezuiții duceau cu franciscanii o luptă rușinoasă. În mijlocul acestor dezamăgiri și bătălii, ei doi își văzuseră mai departe de lunga lor călătorie. — Oare seniorul Ishida... murmură unchiul cu glas vlăguit, s-a lepădat și el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În seara aceea după ce ajunse înapoi în vale nu-i spuse unchiului decât că vorbise cu seniorul Ishida despre meleagurile străine. Unchiul încă nu știa nimic. De fapt, seniorul Ishida nu-l întrebase nici măcar o dată despre țările străine sau despre călătorie. Nu numai seniorul Ishida, ci toți ceilalți de pe domeniul lor își pierduseră interesul pentru țările îndepărtate. — Lăsând la o parte pământurile din Kurokawa, zise unchiul său închizându-și ochii, poate pentru că se aștepta la acest lucru, n-a spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvinte cu un glas nepăsător. În astfel de momente îi prindea bine chipul acela pe care nu se citeau nici bucuria, nici tristețea. Când toți ceilalți adormiră lângă vatră, samuraiul deschise cutia de scrisori pe care o adusese înapoi din călătorie. Cutia aceea fusese de câteva ori muiată de apa mării și arsă de soarele dogoritor din Nueva España. Urmând porunca seniorului Ishida, trebuia să ardă tot ce purta mirosul credinței creștine. În cutia de scrisori se găseau foi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuia să ardă tot ce purta mirosul credinței creștine. În cutia de scrisori se găseau foi pe care preoții și călugării din mănăstirile pe unde trecuseră le scriseseră ca amintire numele lor precum și cuvinte prin care se rugau pentru o călătorie fără necazuri. Se mai găseau și niște iconițe pe care ei le țineau în cărțile lor de rugăciune. Nu le aruncase, ci le luase cu el gândindu-se că femeile și copiii vor fi uimiți și bucuroși chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici Yozō nu întrebase nimic. Totuși samuraiul simțea că el îi cunoștea amărăciunea mai bine decât oricine, mai bine chiar și decât soția sa, Riku. Doar pentru simplul fapt că îl avea alături pe Yozō cu care împărtășise chinurile îndelungatei călătorii, inima lui își găsea o alinare, oricât de firavă. În vale era vremea la care terminaseră și de strâns meiul, și de cules ridichile japoneze. Pe ogoarele pustii se ridicau ca niște paparude clăile de fân ce urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
una din zilele numite capăt de iarnă, când isprăviseră de făcut și aceste din urmă treburi, samuraiul văzu plutind pe cerul văii niște umbre albe. Fiul său cel mic, Gonshirō, strigă de lângă el: — Lebede albe! — Așa e, încuviință samuraiul. În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
argintiu. Când oboseau să înoate, își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei unele dintre ele muriseră sleite de foame și rămase fără puteri. Păsările acestea, murmură samuraiul clipind din ochi, vor fi străbătut și ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe țări. Cu mâinile împreunate pe genunchi, Yozō se uita lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Păsările acestea, murmură samuraiul clipind din ochi, vor fi străbătut și ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe țări. Cu mâinile împreunate pe genunchi, Yozō se uita lung la suprafața apei. — Dacă stau să mă gândesc... a fost o călătorie lungă. Cu acestea, discuția se întrerupse. După ce murmurase acele vorbe, samuraiul își zise că nu mai trebuia să-i spună nimic lui Yozō. Grea fusese nu numai călătoria. Trecutul său și trecutul lui Yozō fuseseră deopotrivă un șir de încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lung la suprafața apei. — Dacă stau să mă gândesc... a fost o călătorie lungă. Cu acestea, discuția se întrerupse. După ce murmurase acele vorbe, samuraiul își zise că nu mai trebuia să-i spună nimic lui Yozō. Grea fusese nu numai călătoria. Trecutul său și trecutul lui Yozō fuseseră deopotrivă un șir de încercări dureroase. Asta ar fi vrut samuraiul să spună. Vântul începu să bată, iar pe apa însorită a lacului se iviră valuri mici. Și rațele, și lebedele își schimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venit în Japonia ziua în care creștinii să poată spune cu mândrie că sunt creștini. Însă, eu nu l-am uitat pe omul acela. De dragul lui n-am putut să țin împăcat slujbe și predici frumoase în mănăstirea de la Manila. Călătoria noastră continuă fără peripeții. În fiecare zi mă rog pentru Japonia. Mă rog pentru solii japonezi pe care nu i-am mai văzut de când ne-am luat rămas bun la Luzon. Mă rog pentru omul cu haine zdrențuite. Jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am mai trecut prin locul acesta odinioară. Este țărmul de miazăzi al Taiwanului. Curând o să străbatem de-a curmezișul insulele Ryūkyū, o să trecem de Insulele Shichitō cunoscute ca loc primejdios și o să ne apropiem pe la sud de Satsuma din Japonia. Călătoria noastră este la fel de lipsită de peripeții. De câteva zile mă tot gândesc la ultima călătorie a Sfântului Pavel înscrisă în „Fapte”. Oare în cea din urmă călătorie Pavel și-a presimțit martiriul din Roma? Oare s-a îndreptat către țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străbatem de-a curmezișul insulele Ryūkyū, o să trecem de Insulele Shichitō cunoscute ca loc primejdios și o să ne apropiem pe la sud de Satsuma din Japonia. Călătoria noastră este la fel de lipsită de peripeții. De câteva zile mă tot gândesc la ultima călătorie a Sfântului Pavel înscrisă în „Fapte”. Oare în cea din urmă călătorie Pavel și-a presimțit martiriul din Roma? Oare s-a îndreptat către țara stăpânită de tiranul Nero pregătit să moară? Din păcate, în „Fapte” nu scrie acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca loc primejdios și o să ne apropiem pe la sud de Satsuma din Japonia. Călătoria noastră este la fel de lipsită de peripeții. De câteva zile mă tot gândesc la ultima călătorie a Sfântului Pavel înscrisă în „Fapte”. Oare în cea din urmă călătorie Pavel și-a presimțit martiriul din Roma? Oare s-a îndreptat către țara stăpânită de tiranul Nero pregătit să moară? Din păcate, în „Fapte” nu scrie acest lucru, dar după înțelesurile ce izvorăsc dintre rânduri, sunt încredințat că Pavel își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bolnav încă de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că s-ar putea să fie vorba despre pământurile de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia să-i mulțumească samuraiului pentru strădaniile sale din timpul călătoriei. Totuși samuraiul presimțea că nu era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar în loc să mă întâlnesc cu regele, l-am văzut peste tot numai pe omul acela”, își zise samuraiul în timp ce rupea surcele. Apoi samuraiul își aduse dintr-o dată aminte că în țările străine îl numeau „Domnul” pe omul acela. Totuși în timpul călătoriei nu înțelesese de ce îi ziceau „Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese față în față nu cu rege adevărat, ci cu un om care semăna cu pribegii ce veneau din când în când să cerșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în șa și se uita la Yozō care venea în urma lui în tăcere. Era îmbrăcat cu o pelerină de ploaie numită prin partea locului„velință”. Nu se despărțea de samurai după cum nu se despărțise de el nici în lunga lor călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră la Nunozawa, încă mai bătea vântul, dar cerul era senin. Sub văzduhul limpede, un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l aducă. Băgă de seamă că în grădina acoperită cu zăpadă Yozō stătea așezat cuviincios și cu privirile în pământ. Fără îndoială că însoțitorul îi spusese totul. Clipind din ochi, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se auzi dintr-o dată în spate glasul pierit al lui Yozō. — De aici încolo... vă va sluji El. Samuraiul se opri în loc, se uită înapoi și își plecă adânc capul. Apoi se îndreptă de-a lungul coridorului înghețat către sfârșitul călătoriei sale. Se hotărî ziua execuției. Cu o zi înainte, Velasco și Luis Sasada primiră permisiune specială să se spele și să se schimbe în haine de temniță noi sub supravegherea temnicerilor. După cum spuneau temnicerii, și acest gest era tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de seamă că nu simțise nici un pic de dușmănie sau de furie aflând că stă de vorbă cu un preot din Ordinul Sfântul Petru, ordin care se folosise de orice ocară ca să-l defăimeze și ca să-i împiedice planurile în timpul călătoriei sale. Cu toate că avea în față un preot iezuit, în loc de ură simțea chiar o umbră de regret. Gândul că mâine aveau să împărtășească aceeași moarte pesemne că spălase totul. Firește că furia și ura erau niște fleacuri pe lângă moartea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văd ce vă poruncește Domnul." 9. Și Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 10. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11. Și, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănînce cu azimi și ierburi amare. 12. Să nu lase din ele nimic pînă a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
amare. 12. Să nu lase din ele nimic pînă a doua zi dimineața, și să nu frîngă nici un os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paște. 13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărîtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui. 14. Dacă un străin, care locuiește între voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cetățile care țineau de el, și l-a numit Nobah, după numele lui. $33 1. Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului, după oștirile lor, sub povățuirea lui Moise și lui Aaron. 2. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Și iată popasurile lor, după călătoriile lor: 3. Au pornit din Ramses în luna întîi, în ziua a cincisprezecea a lunii întîi. A doua zi după Paște, copiii lui Israel au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]