52,493 matches
-
Simfonica „Giuseppe Verdi” din Milano, dirijor Alun Francis. Del Valle a apărut pentru prima oară pe scena unei opere din Europa la "Teatro Comunale di Treviso" (în Italia), cu rolul „Don José” din "Carmen" de Bizeț (dirijor Peter Maag, regizor artistic Regina Resnik, producător Hugo de Ana). În 1996 apare în rolul „Rodolfo” din "Boema" de Puccini la "Teatro dell'Opera di Romă", sub baghetă dirijorului Vladimir Jurowski. În 1997, Fernando del Valle a jucat rolul lui „Don José” din Carmen
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
săritură în înălțime adulți, cu scorul (1,80m). A jucat și baschet în echipa de tineret Hapo'el Țel Aviv juniori și apoi în cea de adulți. În preajma serviciului militar tatăl său l-a îndemnat să se înroleze în cadrul Ansamblului artistic al armatei, dar el dorea să fie antrenor militar de sport. Nefiind primit în această categorie din cauza miopiei, s-a prezentat în cele din urmă la o audiție a Ansamblului artistic al Nahal (Tineretul militar agricol) în fața unei comisii din
Arik Einstein () [Corola-website/Science/331786_a_333115]
-
său l-a îndemnat să se înroleze în cadrul Ansamblului artistic al armatei, dar el dorea să fie antrenor militar de sport. Nefiind primit în această categorie din cauza miopiei, s-a prezentat în cele din urmă la o audiție a Ansamblului artistic al Nahal (Tineretul militar agricol) în fața unei comisii din care făceau parte actorii Hâim Topol și Uri Zohar, și cântăreața Nehama Hendel, care l-au acceptat în calitate de actor. Cu ansamblul Nahal Einstein a luat parte la montajele „Ad mea ve
Arik Einstein () [Corola-website/Science/331786_a_333115]
-
franceză a irlandetului „O'Brion”. Dublă moștenire culturală a jucat un rol important în atracția resimțită pentru culturi străine și gustul pentru călătorii, lăsându-și șprițul independent să colinde liber lumea. Universul sau românesc, precum și activitatea de critic literar și artistic, s-au hrănit din curiozitatea față de necunoscut. Colaborator regulat la " La Revue des Deux Mondes" și "Leș Nouvelles littéraires", Marcel Brion a condus timp de douăzeci de ani rubrică de literatură străină da cotidianului "Le Monde". El a adus în
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
lui Ömer Seyfettin. În ceea ce privește genurile abordate, a atins o paletă largă, scriind atât versuri unde au predominat temele romantice, proză și piese de teatru într-un stil clasic, dar și studii teoretice de literatură care criticau formele tradiționale de exprimare artistică. Singurul său roman, "Araba Sevdası" este primul roman realist din literatura turcă. Activitatea sa literară debutează cu publicarea articolelor sale în gazete precum "Tasvîr-i Efkâr" (la conducerea căreia avea sa ajungă odată cu plecarea lui Namik Kemal în Franța), "Terakki" (Progres
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
personalități care au depus eforturi pentru schimbarea și dezvoltarea literaturii turce, reușind să îi dea un nou înțeles și să îi ofere o imagine nouă. A fost influențat de scriitori străini care au avut un rol important în formarea lui artistică. Dintre aceștia îi putem enumera pe Nicolas Boileau (1636-1711), Emile Lefranc, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo sau François-René de Chateaubriand. Recaizade Mahmut Ekrem se stinge din viață în zorii zilei de 31 ianuarie 1914 și este înmormântat lângă fiul său
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
de "Cartea Prozei și a Poeziei" ( Kitab al-Manthur wa-l-Manzum). În această antologie se regăsesc cele mai importante scrieri ale lui Abd Al-Hamid. Printre acestea se numără și lucrarea intitulată "Epistolă către scriitori"(Risala ila-l-kuttab). În perioada omeiadă, în domeniul prozei artistice,cuvântul a fost mai degrabă popularizat pe cale orală decât scrisă. Termenul "Khitaba" desemnează discursurile orale utilizate mai ales ca instrument politic. Liderii politici și cei religioși din acea perioadă s-au remarcat prin arta oratoriei. Pe de altă parte, în timp ce
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
Dolly Rebecca Parton (născută 19 ianuarie 1946 ) este o cântăreață, multi-instrumentistă, actriță, autoare, femeie de afaceri și filantroapă americană. Munca sa artistică cea mai cunoscută a fost în domeniul muzicii country. Parton s-a născut într-o zonă rurală a comitatului , statul Tennessee, ca cel de-al patrulea copil al lui Robert Lee Parton, un fermier care cultiva tutun, și a soției
Dolly Parton () [Corola-website/Science/331886_a_333215]
-
cadavrul unui tehnician În cursul serii, în timp ce participau la un eveniment organizat de artista Tamara Trevellion, cei doi îl abordează pe inspectorul Douglas Fould și-i relatează cele văzute. Acesta promite să ancheteze cazul, apoi urmăresc împreună prezentarea noii creații artistice a Tamarei, menită să-l discrediteze pe fostul ei iubit, șeful stației de teleportare. La același eveniment, Bob o întâlnește pe Rug, fiica artistei, care face o puternică impresie asupra sa. Cei doi păstrează legătura, iar Bob află că Rug
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
află de la Abe despre un viitor sumbru: Pământul vrea să înceteze orice legătură cu planeta Meridian, lăsând societatea ei fără aportul necesar de alimente și materii prime. Abe este asasinat, iar Tamara o sacrifică pe Rug în ultima ei creație artistică, o alegorie care prezintă soarta care așteaptă Meridianul după abandonarea sa de către Pământ. Bob Shaw consideră romanul "Meridian" „o esență a science-fiction-ului modern”. "Critical Wave" apreciază stilul „încrezător și preocupat de dimensiunea umană” și vede în roman „o binevenită prospețime
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
care au trăit în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și în primele trei decenii ale secolului următor. Toate caricaturile pe care Nicolae Petrescu le-a făcut au o incontestabilă valoare documentară și nu în ultimul rând o valoare artistică. Caricaturile sale au fost de cele mai multe ori, mai mult decât o ironie prietenească. Ele i-a determinat pe mulți să zâmbească, adesea cu amărăciune, dar i-a încântat pe majoritatea care au apreciat-o și au înțeles-o. Cei mai
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
consuma castanele coapte pe care le primea de la rudele sale de la Tismana. Despre studiile pe care Petrescu le-a făcut la Școala de Belle-Arte nu se știe nimic. Se știe în schimb, despre activitatea tulbure în care se zbătea viața artistică din acele vremuri. Gheorghe Tattarescu se retrăsese din activitate, Theodor Aman decedase și catedra de pictură era reprezentată de către Constantin I. Stăncescu. Se știe că N.S. Petrescu a făcut în ultimii ani de studii caricatura lui Stăncescu, fapt care i-
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
lemn..." După anul 1918 caricaturistul Petrescu a rămas același boem incurabil, dar numărul de caricaturi pe care le-a făcut s-au împuținat, nu mai erau așa de numeroase ca înainte. Nicolae Petrescu-Găină a fost membru asociat al Societății "Tinerimea artistică", dar nu a expus niciodată în expozițiile pe care aceasta le-a organizat. În schimb Petrescu a expus, în perioada 1921 - 1926, în cele cinci sau șase saloane ale umoriștilor care au avut loc în București alături de Ion Bărbulescu (B
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Corneliu Moldovan, etc. Presa acelor vremuri a consemnat evenimentul: Revista "Rampa", ziarul "Universul", "Curentul", etc. Desenul umoristic românesc a cunoscut o permanentă evoluție începând din anul 1859 când a apărut pentru prima oară în spațiul românesc primele caricaturi. Acest gen artistic și-a impus propriul stil, în concordanță cu nivelul pe care l-a atins în presa internațională în primele decenii premergătoare Primului Război Mondial, prin creația unor artiști tineri, cum au fost: Constantin Jiquidi, Ary Murnu, Nicolae Mantu, Nicolae Petrescu-Găină și mai
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
marilor intelectuali care au trăit în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și în primele trei decenii ale secolului următor. Toate caricaturile pe care le-a făcut, au o incontestabilă valoare documentară și nu în ultimul rând o valoare artistică. Caricaturile sale au fost de cele mai multe ori, mai mult decât o ironie prietenească. Ele i-a determinat pe mulți să zâmbească, adesea cu amărăciune, dar i-a încântat pe majoritatea care au apreciat-o și au înțeles-o. Opera sa
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
organiza adesea la moșia sa de la Vlaici-Olt, tabere de creație unde invita artiști lirici, pictori, sculptori și actori. La București situația era similară, ba mai mult, sculptorilor și pictorilor le-a pus la dispoziție un atelier cu cele necesare activității artistice și le achiziționa lucrările. Pe de altă parte, Alexandru Bogdan-Pitești avea și o fire contradictorie, când era sublim, când era ridicol. Găină nu putea să se bazeze prea mult pe el, când relația de prietenie era excelentă, Bogdan-Pitești își dădea
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Firewatch" a început dintr-o pictură de-a lui Moss. Jane Ng, artista principală de la Campo Santo, i-a fost dată misiunea de a transpune pictura lui Moss într-un mediu 3D, dar să păstreze stilul și elementele viziunii sale artistice. Moss, care era cunoscut pentru lucrările sale grafice, i s-a alăturat lui Vanaman și Rodkin în fondarea Campo Santo, după ce a petrecut mulți ani lucrând la periferia dezvoltatorilor de jocuri. Pentru a crea respectiva pictură, Moss s-a inspirat
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
este alcătuită din patru muzicieni: Andreea Runceanu (vioară/voce), Bianca Gavrilescu (voară/backing vocals), Patricia Cimpoiașu (violoncel/backing vocals) și Naomi Anelis (pian/keyboards). Trupa Amadeus a fost fondată în luna noiembrie 2000 de către producătorul muzical Adrian Ordean și managerul artistic Florin Ionescu, fiind compusă din Andreea Runceanu, Alexandra Chișe, Cristina Filotti și Grațiela Giolu. Din 2000 până în prezent, trupa Amadeus a lansat 5 albume și a sustinut turnee internaționale. În 2004, Alină Dinică i-a luat locul Grațielei Giolu în
Amadeus (trupă) () [Corola-website/Science/335588_a_336917]
-
Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Samâe krasivâe țvetî: Stranițî narodnogo tvorcestva; Moldavskie pisateli detiam", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1990; o altă traducere a fost realizată de M. Kogan și publicată în 1960 în vol. "Rumînskie skazki", tipărit de Editura Gostilizdat din Moscova), letonă („Ivans Turbinka”, în vol. "Moldaviesu stati", vol. 1, L.V.I., Riga, 1960; traducere de Janis
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
potrivit fanteziei autorului. Această opinie era susținută în special de Lazăr Șăineanu în 1892 (în "Istoria filologiei române", p. 350) și Theodor Speranția în 1904 (în "Introducere în literatura populară română", p. 14), considerându-se că Ion Creangă a valorificat artistic un material folcloric. Studiul erudit "La vie et l'oeuvre de Ion Creangă" (1930) al lui Jean Boutière a adus o viziune nouă în abordarea originii folclorice a poveștilor lui Creangă, dovedindu-se printr-un bogat material comparativ că poveștile
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
a fost reeditat de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986, și "Moldavskaia literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
(n. 1885; d. după 1923) a fost un pictor și grafician expresionist german. Ca membru al mișcării artistice „Novembergruppe“, înființată în 1918 la Berlin, la care, datorită inițiativei galeristului Herwarth Walden (Georg Lewin), au aderat mai mulți artiști plastici din grupările „Der Sturm“, „Bauhaus“, DADA și „Werkbund“ (printre care și trei artiști originari din România, M. H. Maxy
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
Arthur Goetz a participat la expozițiile colective a acestei grupări, împreună cu Otto Dix, George Grosz, Raoul Hausmann, John Heartfield, Hanna Hoch, Mattis-Teutsch, Rudolf Schlichter și Georg Scholz care făceau parte din așa numită „aripă stângă“ („Linker Flügel“) a acestei mișcări artistice. Stilul artistic de exprimare al lui Arthur Goetz se încadrează în tendințele expresionismului abstract, propagate de reprezentanții grupei „Novembergruppe“. Astfel Goetz a colaborat la prezentarea grafică a revistei de avangardă literară-politică „Die Aktion“, publicând o serie de lucrări grafice (cf.
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
a participat la expozițiile colective a acestei grupări, împreună cu Otto Dix, George Grosz, Raoul Hausmann, John Heartfield, Hanna Hoch, Mattis-Teutsch, Rudolf Schlichter și Georg Scholz care făceau parte din așa numită „aripă stângă“ („Linker Flügel“) a acestei mișcări artistice. Stilul artistic de exprimare al lui Arthur Goetz se încadrează în tendințele expresionismului abstract, propagate de reprezentanții grupei „Novembergruppe“. Astfel Goetz a colaborat la prezentarea grafică a revistei de avangardă literară-politică „Die Aktion“, publicând o serie de lucrări grafice (cf. vol. 8
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
cititorului că acestea sunt de pe o altă planetă. Povestirea este, de asemenea, plină de umor. În 2007 a fost nominalizată la Premiul Hugo pentru cea mai bună povestire și a câștigat Premiul Locus pentru cea mai bună povestire. Un film artistic britanico-american este programat a fi realizat de See-Saw Films în regia lui John Cameron Mitchell, cu un scenariu de Philippa Goslett și John Cameron Mitchell. Actorii principali sunt Elle Fanning, Alex Sharp, Nicole Kidman, Ruth Wilson și Matt Lucas.
How to Talk to Girls at Parties () [Corola-website/Science/335652_a_336981]