51,814 matches
-
et des moyens de la traiter selon le vraisemblable ou le nécessaire (Deuxième Discours), Discours des trois unités d'action, de jour et de lieu (Troisième Discours). (n.tr.) 9 Fie ca într-un singur loc, o singură zi, o singură faptă înfăptuită Sala de teatru până la sfârșit s-o țină încremenită. (n.tr.) 10 Pentru Corneille, morala include politica. 11 Idealul personalității umane în secolul al XVII-lea. (n. tr.) 12 Sublinierea noastră. 13 Această diferență se explică în parte prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la vale, lăsând câmpul tot însetat și ofilit. Furia Aparului pentru o astfel de nedreptate îi dă aripi gândului și faptei. Ia o săpăligă de la colibă, coboară la pârâu și din câteva lovituri furioase face o mică deschizătură în gărduțul de lut, în care apa se grăbește să pătrundă și s-o lărgească, și, cât ai clipi, o pânză de apă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pentru satul lui, se topea în depărtarea de către miazăzi, Aparul avea să descopere udatul culturilor, într-un fel foarte stângaci, dar destul de bun ca să le scape de la pieire, pentru binele acelor oameni a căror viață depindea de ele. Pentru această faptă, oamenii așezării i-au spus în continuare Aparu, dar mai puțin în glumă și cu mai multă îndreptățire. Și au învățat, o dată cu acest prim pas către neatârnare față de toanele firii și ale Mumelor Ocrotitoare, că nu poți aștepta totul de la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Amon-Ra" regele zeilor... Înaintea acestui mare zeu. Multe salutări șde două oriț din partea acestui mare zeu. Sunt prezentate două documente În fața acestui mare zeu. Un document spune: „Amon-Raxe "Ra", regele zeilor, stăpânul meu bun, se spune că aceasta este o faptă care trebuie judecată Împotriva lui Gehutimose...”; celălalt document spune: „Amon-Ra, regele zeilor, stăpânul meu bun, se spune că aceasta este o faptă care nu trebuie judecată Împotriva lui Gehutimose...”. Atunci Primul profet al lui Amon-Ra, regele zeilor... șse Înfățișăț Înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare zeu. Un document spune: „Amon-Raxe "Ra", regele zeilor, stăpânul meu bun, se spune că aceasta este o faptă care trebuie judecată Împotriva lui Gehutimose...”; celălalt document spune: „Amon-Ra, regele zeilor, stăpânul meu bun, se spune că aceasta este o faptă care nu trebuie judecată Împotriva lui Gehutimose...”. Atunci Primul profet al lui Amon-Ra, regele zeilor... șse Înfățișăț Înaintea acestui mare zeu spunând: „Stăpânul meu bun, tu vei judeca șdocumenteleț fără vreun alt sfat”. Mari semne de afirmare șde două oriț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau de la o cetate la alta, pe râuri. f) Rituri pentru eliberarea de păcat Pe lângă „păcatul originar” (cf. subcapitolul 5.3b), mesopotamienii admiteau existența „păcatului actual”, pentru care existau multe denumiri (cea mai folosită era arnu(m), care indica și fapta, și pedeapsa). Se credea că multe rele, cum ar fi bolile sau alte nenorociri ale vieții, erau consecințe, ca pedeapsă divină ale păcatului. Întregul poem Erraxe "Erra" atribuie păcatelor babilonienilor (neglijență În Împlinirea cultului) nenorocirea care a căzut peste toată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XIV + 11 III 25-31) și se declară gata să o ispășească Ascultați ce vă spun! Pentru că eu nu am făcut nici un rău iar dintre cei care atunci au făcut rău nu mai există nici unul, ci au murit demult, dar pentru că fapta tatălui meu a căzut asupra mea, eu vă voi da vouă, zeii mei, stăpânii mei, daruri și compensații din cauza molimei (KUB XIV 14 Vo 28’-32’). și să-l răsplătească pe zeu cu daruri viitoare În schimbul favorurile obținute: ...voi veni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textele În pahlavi (Amașaspand, Amahraspandxe "Amahraspand"), tuturor ființelor demne de cult, pe lângă cei care constituie așa-numita „Heptadă” divină (Boyce, 1992). Fragmentul gathic este (Yasna 47, 1): „Pentru Spiritul Bun și pentru Celxe "Cel" mai Bun Gând, conform cu Adevărul, pentru faptă și cuvânt, lui Îi dau Integritate și nemurire: Domnul Sfânt este alături de Puterexe "Putere" și Devoțiunexe "Devoțiune"”. Nemuritorii Bunixe "Nemuritorii Buni" corespund, În mod clar, unor calități și facultăți care pot fi atât divine, cât și umane. Din acestea apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un singur loc. L multe triburi se pot vedea, În locuri consacrate, movile clădite din aceste lucruri; rar se Întâmplă ca cineva, nesocotind religia, să Îndrăznească să ascundă prada la el sau să se atingă de ofrande; pentru această faptă au stabilit ca pedeapsă o moarte Îngrozitoare Însoțită de chinuri (De bello galico, VI, 17.). Din punct de vedere obiectiv este imposibil să stabilim cu certitudine din acest fragment al lui Cezar căror divinități galice le corespund cei cinci zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar cere tăcerea; Într-adevăr, povestirea unui lucru rușinos, oricâtă artă ar prezenta, Îl dezonorează pe cel care scrie. Dar, pentru că rigoarea istorică nu poate trece cu vederea nici adevărul, nici pudoarea, voi expune pe scurt și cu decență o faptă indecentă. Se află, așadar, În zona cea mai nordică a insulei, adică la Kenelcunnil, un trib care Își Înscăunează regele doar printr-o ceremonie barbară și abominabilă. Toată lumea se adună la un loc și este adusă o iapă albă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au druizi care să conducă cultul și nici nu se Îngrijesc de sacrificii”; această afirmație este cu siguranță eronată, iar la Tacitus există multe dovezi contrare. Într-adevăr, vorbind despre puterile comandanților militari, el spune: Căpeteniile comandă mai mult cu fapta decât cu porunca și, dacă sunt curajoși, În văzul tuturor, dacă se bat În frunte, mai mult cu admirația de care se bucură. De altfel, nici a pedepsi cu moartea, nici a pune În lanțuri, nici a bate nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tatăl lui Bestlaxe "Bestla", și am băut sorbit prețiosul mied, adus de Odherirxe "Odherir". Astfel am Început să prosper și să devin Înțelept, 141 să cresc și să-mi fie bine; de la un cuvânt am trecut la altul de la o faptă am trecut la alta, și tot așa (trad. după Mastrelli, 1951). Copacul de care a stat agățat zeul este probabil frasinul mitic Yggdrasill, care Își are rădăcinile Înfipte până În ținutul morților (Helxe "Hel"), Își Întinde ramurile până la locuința zeilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cenzura comunistă. A mai colaborat cu cronici literare permanente sau ocazionale și cu eseuri culturale și politice la „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Vremea”, „Universul literar” (sub direcția lui Alexandru Ciorănescu), „Preocupări literare”, „Pământul românesc”, „Gândul nostru”, „Kalende”, „România liberă”, „Fapta” (condusă de Mircea Damian), „Lumea” ș.a. Beneficiind de o bursă a guvernului francez, părăsește în primavara anului 1947 România și se stabilește la Paris. Din 1952 lucrează ca redactor și titular al „Cronicii ideilor” la emisiunile pentru străinătate ale Radiodifuziunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
R. gazetăria oferă mai mult decât un jurnal de existență, devenind expresie integrală de manifestare a creativității în raport și în funcție de rosturile supreme de impunere a adevărului, fie el istoric, teologic, estetic sau moral. Publicațiile „Îndreptar” („foaie pentru gând și faptă creștinească”, 1950), „Legea” („organ de luptă creștină românească”, 1956) și mai ales „Cuvântul în exil” (început în iunie 1962) îi marchează biografia din refugiu pe întreaga ei durată, ceea ce dovedește cât de necesară i-a fost tribuna presei. Editorialele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
deopotrivă recentrarea: de vreme ce am intervenit acolo unde se alesese pentru mine și am rectificat, prin realegerea mea, conturul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporită rezultatul acestui gest categoric ca dovadă tardivă a libertății mele. Recentrarea este fapta orgolioasă a eului care a realizat un transplant de libertate în spațiul predeterminării: ceea ce provine de dinaintea alegerii proprii suferă o redefinire în spațiul deciziei mele. Recentrarea operează astfel o deplasare de sursă: limba, zeii, tribul, locul etc. nu mai provin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de a fi, și acest „ceva“ este însăși libertatea ca fel al meu adevărat de a fi. Cel curajos este cel care, fiindu-i frică, merge înainte. El se învinge pe el, după ce s-a proiectat în afară, în spațiul faptei și al primejdiei. El învinge în el grija instinctivă pentru limita lui, pentru eul lui ireductibil. Și tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întârzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și a riscului. A riscului. Atât hotărârea cât și nehotărârea se desfășoară în raza riscului. Dar în vreme ce nehotărâtul se blochează în fața lui și nu va compune niciodată cu el, cel ce se hotărăște și-l asumă din plin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să ia o hotărâre. El și-a pierdut credința și încrederea în tot ce cade în afara sa și, de aceea, el nu se poate expune, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din vedere tocmai pentru că era atât de neînsemnat, ceva la care lumea nu se gândește pentru că acest lucru nu este în calea lumii - mai este de făcut; ceva care, retranșându-se în alt registru al facerii, poate să devină promisiunea unei fapte viitoare; ceva care face parte din acea specie a facerii al cărei efect nu este vizibil; ceva care ține de specia ineficace a facerii: e de rugat, de gândit, de întrebat; e de răbdat, de așteptat, de sperat. Iar până la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
împlinirea vieții în condițiile finitudinii, maxima coerență pe care o poate atinge in definitul ca definiție a omului. În sensul relativ, al finitudinii vieții, destinul este împlinirea ei. Destinul este „normalitatea“ unei biografii din punctul de vedere al libertății, este fapta libertății înțeleasă ca prevalență a secvenței „de depășit-de atins“ asupra limitei interioare. * Dacă moartea este latura egal distribuită a „naturii din noi“, care se manifestă ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întâmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare, nu reprezintă decât expresia mersului naturii între entropie și plenitudinea divină. În acest cadru de referință lărgit, destinul nu mai apare ca pură faptă a libertății, ci ca figură coerentă a „puterii de viață“ care transformă viețile umane în simplu prilej. Dacă natura sau spiritul infinit nu cunosc odihna, atunci destinul, libertatea și secvența „de depășit-de atins“ sunt simple parafraze ale dinamicii universale care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum orice faptă - și mai ales aceea care urmează să dea socoteală de „sensul vieții“ și de împlinirea lui - presupune o ieșire din sine către scopul propus, sistemul constitutiv
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]