51,626 matches
-
evocă un complex monumental asociat unei reședințe a aparatului administrativ și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
secolul al V-lea, a făcut și el aluzie la mausoleu. După moartea lui Aetius, Dalmației, Marcellinus, s-a răzvrătit și a guvernat provincia într-o manieră autonomă până la asasinarea sa în Sicilia în 468: palatul i-a servit drept reședință atât lui, cât și nepotului său, Julius Nepos, care i-a succedat, înainte de a ocupa în 474 tronul de la Ravenna, izgonindu-l pe Glycerius: acesta din urmă a fost exilat la Salona, unde a devenit episcop. După sfârșitul scurtei sale
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe care le-a bătut, și să încerce să recucerească puterea la Ravenna, cu sprijinul lui Zenon. El a fost, în cele din urmă, asasinat la 9 mai 480 de către soldații săi, Viator și Ovida, posibil cu ajutorul lui Glycerius, în reședința sa de lângă Salona: este posibil să fie vorba chiar de palatul lui Dioclețian. Complexul a avut, fără îndoială, funcțiunea de reședință a guvernatorului Dalmației în timpul domniei ostrogoților, înainte de a reveni sub control roman cu ocazia ofensivei preliminare campaniei din Italia
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cele din urmă, asasinat la 9 mai 480 de către soldații săi, Viator și Ovida, posibil cu ajutorul lui Glycerius, în reședința sa de lângă Salona: este posibil să fie vorba chiar de palatul lui Dioclețian. Complexul a avut, fără îndoială, funcțiunea de reședință a guvernatorului Dalmației în timpul domniei ostrogoților, înainte de a reveni sub control roman cu ocazia ofensivei preliminare campaniei din Italia întreprinsă de Justinian în 537. Hinterlandul Salonei avea să cadă în curând pradă raidurilor avare și slave care au sfârșit prin
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ce producea stofele necesare armatei (uniforme) și administrației. Ipoteza tradițională este aceea a unei transformări parțiale a complexului palațial al lui Dioclețian, cu dată necunoscută dar obligatoriu ulterioară morții împăratului, întrucât această activitate artizanala pare incompatibilă "a priori" cu o reședință de prestigiu, în principal din cauza mirosurilor degajate. Această transformare ar fi fost totuși doar parțială, întrucât dovezile documentare arată clar că palatul a continuat, până în secolul al VI-lea, să găzduiască oaspeți de seamă. După o altă ipoteză mai recentă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ipoteză mai recentă, această incompatibilitate, deja subminată de surse, este în mare parte doar o prejudecată contemporană: activitățile textile, în deosebi vopsitoria, erau prezente adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale căror porticuri de fațadă ar fi putut servi și pentru a masca față de vizitatori activitățile mai puțin nobile. Această
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
unui râu sau dintr - o porțiune a acestui bazin. După întemeiere, aceste străvechi formațiuni sunt încadrate în noul stat și fiecare din ele e cârmuită de către un dregător al domniei, un pârcălab, având atribuții militare, administrative și judecătorești și o reședință cunoscută. Un asemenea județ a existat sub Basarab I, în partea de răsărit a țării, între județele Râmnicul Sărat, Buzău și Ialomița: a fost județul Brăila al cărui pârcălab și-a avut reședința, în mod firesc, în orașul ce a
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
atribuții militare, administrative și judecătorești și o reședință cunoscută. Un asemenea județ a existat sub Basarab I, în partea de răsărit a țării, între județele Râmnicul Sărat, Buzău și Ialomița: a fost județul Brăila al cărui pârcălab și-a avut reședința, în mod firesc, în orașul ce a dat numele sau noii unități administrative. Trebuie relevat că în timp ce marea majoritate a județelor Țării Românești se numesc după apele care le străbat sau le mărginesc, după pădurile din cuprinsul lor, după locuitori
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
noii unități administrative. Trebuie relevat că în timp ce marea majoritate a județelor Țării Românești se numesc după apele care le străbat sau le mărginesc, după pădurile din cuprinsul lor, după locuitori sau după felul terenului, singurul județ al Brăilei adoptă numele reședinței sale: o dovadă în plus de însemnătate deosebită pe care o prezenta această reședință. Dar întemeierea județului a însemnat și un spor de populație, de însemnătate și de putere economică pentru târgul sau orașul Brăilei. La reședința, unde cârmuia, în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
numesc după apele care le străbat sau le mărginesc, după pădurile din cuprinsul lor, după locuitori sau după felul terenului, singurul județ al Brăilei adoptă numele reședinței sale: o dovadă în plus de însemnătate deosebită pe care o prezenta această reședință. Dar întemeierea județului a însemnat și un spor de populație, de însemnătate și de putere economică pentru târgul sau orașul Brăilei. La reședința, unde cârmuia, în mod obișnuit, pârcălabul, s-au stabilit dregătorii subalterni, care-l însoțeau, cu familiile lor
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Brăilei adoptă numele reședinței sale: o dovadă în plus de însemnătate deosebită pe care o prezenta această reședință. Dar întemeierea județului a însemnat și un spor de populație, de însemnătate și de putere economică pentru târgul sau orașul Brăilei. La reședința, unde cârmuia, în mod obișnuit, pârcălabul, s-au stabilit dregătorii subalterni, care-l însoțeau, cu familiile lor, apoi oamenii de pază, ostașii priveghind atât târgul propriu-zis cât și portul, cu viața lui caracteristică și amestecată. A sporit numărul mesteșugarilor și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
suma de 25000 de lei anual și lua sub administrarea sa moșia. Aceeași operație a făcut mai târziu și voievodul Alexandru Ipsilanti (1774, după 26 septembrie-1775). Cu toate că pierdu-se o mare parte și cea mai bogată a teritoriului său, inclusiv reședința, județul a continuat să existe și să figureze în actele cancelariei domnești. Cea dintâi mențiune în acest sens o găsim îndată după constituirea raialei, în documentul din 17 septembrie 1543, prin care voievodul Radu Paisie (1535-1545) întărește vechiul asezămșnt ca
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
castru fortificat a tribului Vistulani (). Primul conducător istoric Mieszko I al Poloniei (cca.965-992) din dinastia Piast și succesorii săi: Boleslau I Cel Viteaz (; 992-1025) și Mieszko al II-lea Lambert (1025-1034) au ales ca Wawel să fie una dintre reședințele lor. În același timp, Wawel a devenit unul dintre principalele centre poloneze a creștinismului. Primele construcții romanice, inclusiv o catedrală de piatră pentru a servi episcopiei din Cracovia, au fost ridicate acolo în anul 1000. Din timpul domniei lui Cazimir
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
ca un sediu al puterii. Catedrala Wawel a fost nu numai un loc de încoronare pentru regii Poloniei, dar și mausoleul lor. Mai târziu, ea a devenit un Panteon național. De-a lungul secolului al XX-lea, Wawel a fost reședința președintelui Poloniei; după invazia Poloniei la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cracovia a devenit sediul Guvernului General al Germaniei și Wawel a devenit, ulterior, reședința Guvernatorul General nazist Hans Frank. După încetarea operațiunilor militare, Wawel a fost restaurat
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
un Panteon național. De-a lungul secolului al XX-lea, Wawel a fost reședința președintelui Poloniei; după invazia Poloniei la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cracovia a devenit sediul Guvernului General al Germaniei și Wawel a devenit, ulterior, reședința Guvernatorul General nazist Hans Frank. După încetarea operațiunilor militare, Wawel a fost restaurat și a devinit din nou un muzeu național, loc de cult și centru care ilustreză istoria complexă a Poloniei.
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
din apropiere de Napoli. Pentru confortul echipajelor și călătorilor, administrația romană a instalat stații rutiere de-a lungul drumurilor, "mutationes" (la singular: "mutatio", în română: „schimb”, „schimb de poștă”) și "mansiones" (la singular: "mansio", în română: „loc de ședere”, „locuință”, „reședință”, „han”, „adăpost”). "Mutatio" era o haltă-popas repartizată la fiecare 10 - 15 km, pentru relaxare și eventual schimbul cailor. O "mansio" se găsea la fiecare trei "mutationes". Între fiecare "mansio" era o distanță de circa 30 - 50 kilometri. Ținută de "caupo
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Plasa Chișineu-Criș a fost o unitate administrativă, o sub-diviziune administrativă de ordin doi, din cadrul județul Arad (interbelic), cu reședința în localitatea Chișineu-Criș. Plasa Chișineu-Criș a funcționat între anii 1918-1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după model sovietic
Plasa Chișineu-Criș, județul Arad () [Corola-website/Science/329418_a_330747]
-
V. Plasa Pecica, VI. Plasa Sfânta Ana, VII. Plasa Sebiș, VIII. Plasa Șiria și IX. Târnova. Ulterior a fost înființată și Plasa Radna. Singurul oraș al județului era municipiul Arad. În același an 1930, organizarea administrativă a județului cuprindea capitala/reședința judetului Arad, care era municipiul Arad și care era singurul oraș. Județul avea 226 sate, împartite astfel: Plasa Aradul-Nou - 22 sate, Plasa Chișineu-Criș - 19 sate, Plasa Hălmagiu - 45 sate, Plasa Ineu - 15 sate, Plasa Pecica - 12 sate, Plasa Radna - 36
Plasa Chișineu-Criș, județul Arad () [Corola-website/Science/329418_a_330747]
-
Plasa Sfânta Ana a fost o unitate administrativă, o subdiviziune administrativă de ordin doi, din cadrul județului Arad (interbelic), cu reședința în localitatea Sântana. Plasa Sfânta Ana a funcționat între anii 1918-1950. Prin legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după model
Plasa Sfânta Ana, județul Arad () [Corola-website/Science/329432_a_330761]
-
Plasa Radna a fost o unitate administrativă, o sub-diviziune administrativă de ordin doi, din cadrul județul Arad (interbelic), cu reședința în localitatea omonimă Radna. Plasa Radna a funcționat între anii 1918-1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după model
Plasa Radna, județul Arad () [Corola-website/Science/329433_a_330762]
-
V. Plasa Pecica, VI. Plasa Sfânta Ana, VII. Plasa Sebiș, VIII. Plasa Șiria și IX. Târnova. Ulterior a fost înființată și Plasa Radna. Singurul oraș al județului era municipiul Arad. În același an 1930, organizarea administrativă a județului cuprindea capitala/reședința judetului Arad, care era municipiul Arad și care era singurul oraș. Județul avea 226 sate, împartite astfel: Plasa Aradul-Nou - 22 sate, Plasa Chișineu-Criș - 19 sate, Plasa Hălmagiu - 45 sate, Plasa Ineu - 15 sate, Plasa Pecica - 12 sate, Plasa Radna - 36
Plasa Radna, județul Arad () [Corola-website/Science/329433_a_330762]
-
ale mișcării renascentiste, au fost create acolo în acea perioadă. Arta și arhitectura au înflorit sub ochiul atent al regelui Sigismund I, care a urcat pe tron în 1507 și a început un proiect major (arhitectul Berrecci) de refacere a reședinței vechi a regilor Poloniei, Castelul Wawel, într-o modernă reședință renascentistă. În 1520, Johan Behem a făcut cel mai mare clopot de biserică, numit Clopotul Sigismund după regele Sigismund I. În același timp Hans Dürer, fratele mai mic al lui
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Arta și arhitectura au înflorit sub ochiul atent al regelui Sigismund I, care a urcat pe tron în 1507 și a început un proiect major (arhitectul Berrecci) de refacere a reședinței vechi a regilor Poloniei, Castelul Wawel, într-o modernă reședință renascentistă. În 1520, Johan Behem a făcut cel mai mare clopot de biserică, numit Clopotul Sigismund după regele Sigismund I. În același timp Hans Dürer, fratele mai mic al lui Albrecht Dürer, a fost pictor de curte lui Sigismund. În jurul
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
de-al șaselea Imam. Și-a petrecut și marea parte a vieții la Medina, însă moare în închisoarea din Bagdad și este înmormântat în Kazimayn, în Irak. După moartea sa, Imamilor nu li s-a mai permis să locuiască în reședința lor tradițional din Medina. Ali este fiul celui de-al șaptelea Imam și este cunoscut și sub numele de Al Râdă. Ali a trăit într-o perioadă dificilă din cauza revoltelor șiite. Al Ma’mun este cel care îl desemnează Imam
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]