51,663 matches
-
alunecărilor străvechi care și-au păstrat încă într-o măsură oarecare integritatea . Părțile de jos ale acestor alunecări suprasaturate cu apă reprezintă practic torente valuri de noroi ce înaintează lent peste zonele nedeformate ale versanților. Aceste alunecări se dezvoltă în rocile sarmațianului mediu atrăgînd în mișcare și blocurile de roci ale sarmațianului superior, fapt ce condiționează caracterul complex al mecanismului de dezvoltare precum și structura lor morfologică: pentru zona superioară sunt caracteristice diferite trepte, movile, pe cînd partea inferioară prin suprafețe line
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
măsură oarecare integritatea . Părțile de jos ale acestor alunecări suprasaturate cu apă reprezintă practic torente valuri de noroi ce înaintează lent peste zonele nedeformate ale versanților. Aceste alunecări se dezvoltă în rocile sarmațianului mediu atrăgînd în mișcare și blocurile de roci ale sarmațianului superior, fapt ce condiționează caracterul complex al mecanismului de dezvoltare precum și structura lor morfologică: pentru zona superioară sunt caracteristice diferite trepte, movile, pe cînd partea inferioară prin suprafețe line ondulate (fig. 4.3). Dezvoltarea încontinuu a alunecărilor date
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
fiecare. Rîulețele Nîrnova și Lăpușna sînt afluienți ai Prutului. Aceste rîulețe au direcția de la N-E spre S-V datorită înclinării reliefului podișului Moldovei Centrale. Rîulețul Cogîlnic se varsă spre sud în locurile Mării Negre. Majoritatea văilor rîurilor se dezvoltă în roci argilo-nisipoase afînate sunt largi, luncile bine exprimate, versanții domoli sau moderat înclinați. Numai pe unele sectoare, unde văile se dezvoltă în roci dure ( calcare, marne, gresii) sunt adînci, înguste, cu versanții abrupți și lunci slab exprimate. Rîurile enumerate se allimentează
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
podișului Moldovei Centrale. Rîulețul Cogîlnic se varsă spre sud în locurile Mării Negre. Majoritatea văilor rîurilor se dezvoltă în roci argilo-nisipoase afînate sunt largi, luncile bine exprimate, versanții domoli sau moderat înclinați. Numai pe unele sectoare, unde văile se dezvoltă în roci dure ( calcare, marne, gresii) sunt adînci, înguste, cu versanții abrupți și lunci slab exprimate. Rîurile enumerate se allimentează din apele provenite de la ploi și din topirea zăpezilor, cu predominarea celor de ploaie. Apele subterane cu un rol secundar în alimentarea
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
în zonele depresionare. Sezonul taifunurilor ține din iunie până în noiembrie și pot afecta serios culturile și duc la pierderea de vieți omenești. Este în mare parte, accidentat. Munții au luat naștere în orogeneze foarte vechi, fiind intens peneplenizați iar existența rocilor vulcanice în substrat arată o fracturare și compartimentare intensă. În partea nordică se întâlnesc platouri și culmi montane dominate de culmea Fan Și Pan(3.144 m). Apar o serie de depresiuni intramontane, cea mai mare fiind Dien Bien Phu
Vietnam () [Corola-website/Science/297683_a_299012]
-
Odessa din Ucraina. Cu o suprafață de doar 17 hectare, insula Șerpilor nu prezintă o importanță mare din punct de vedere teritorial, în schimb are importanță din punct de vedere strategico-militar și economic. este partea emersă a unei formațiuni de roci localizată la circa 45 km la est de Delta Dunării (44.814 m de orașul Sulina), pe coordonatele 45°15'15" latitudine nordică și 30°12'12" longitudine estică. Adâncimea mării în jurul insulei este redusă: în Nord este de 5-6
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
Planeta ar fi avut inițial de două ori masa prezentă. Dar protosteaua s-a contractat, temperaturile în preajma planetei Mercur puteau să ajungă la 2.500-3.500 K, posibil chiar să fi ajuns la 10.000 K. O mare parte din rocile de la suprafață ar fi putut să fie vaporizate la astfel de temperaturi, formând o atmosferă de „vapori de rocă” care ar fi putut să fie duși mai departe de vântul solar. O a treia teorie sugerează că nebuloasa solară a
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
puteau să ajungă la 2.500-3.500 K, posibil chiar să fi ajuns la 10.000 K. O mare parte din rocile de la suprafață ar fi putut să fie vaporizate la astfel de temperaturi, formând o atmosferă de „vapori de rocă” care ar fi putut să fie duși mai departe de vântul solar. O a treia teorie sugerează că nebuloasa solară a cauzat o forță de frecare cu particulele din care se făcea acreția planetei Mercur, ceea ce înseamnă că particulele mai
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
numit plan ecliptic. prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri. Printre aceste obiecte, de la câteva zeci până la mai mult de zece mii de obiecte pot fi suficient
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
de ceasornic, privit de deasupra polului nordic solar). Există excepții, cum ar fi cometa Halley. Structura generală a regiunilor cartografiate ale sistemului solar constă din: steaua centrală - Soarele, patru planete interioare relativ mici înconjurate de o centură de asteroizi din rocă și, alți patru giganți de gaz - înconjurați la rândul lor de centura Kuiper și alte obiecte înghețate. "Sistemul Solar interior" include primele patru planete terestre și centura de asteroizi. "Sistemul solar exterior" se află dincolo de centura de asteroizi, incluzând cei
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Granița din sistemul solar, dincolo de care aceste substanțe volatile se pot condensa este cunoscută sub numele de linia de îngheț și se află la aproximativ 5 UA de la Soare. Obiectele din sistemul solar interior sunt compuse în mare parte din "roci", materiale ce conțin compuși cu puncte de topire ridicate cum sunt silicații, fierul sau nichelul, care au rămas în stare solidă în aproape toate condițiile din nebuloasa protoplanetară. Jupiter și Saturn sunt compuși în mare parte din "gaze", materiale cu
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
au fost distruse, formând planete și planete pitice, iar resturile devenind obiecte minore. Din cauza punctului lor de fierbere foarte mare, numai metalele și silicații au putut rezista în sistemul solar interior fierbinte, aproape de Soare, iar acestea au format planetele de rocă Mercur, Venus, Terra și Marte. Deoarece elementele metalice constituiau doar o fracțiune foarte mică din nebuloasa solară, planetele terestre nu au putut deveni foarte mari. Giganții gazoși (Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) s-au format mai departe de Soare, dincolo de
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
regiune sunt compuse în mare parte din silicați și metale, fiind relativ aproape de Soare; raza întregii regiuni este mai mică decât distanța dintre orbitele lui Jupiter și Saturn. Cele patru planete interioare sau telurice / terestre au o compoziție densă, de roci, cu puțini sau chiar fără sateliți și fără sisteme de inele. Ele sunt compuse în mare parte din minerale refractare, cum ar fi silicații, care formează scoarțele și mantalele planetelor, și metale ca fierul și nichelul, care formează nucleele planetare
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
rifturi și vulcani. Termenul de „planetă interioară” nu trebuie confundat cu termenul de „planetă inferioară”, care desemnează planetele mai apropiate de Soare decât Pământul (adică Mercur și Venus). Asteroizii sunt obiecte mici din sistemul solar, compuse în mare parte din roci refractare și minerale metalice, la care se mai adăugă gheața. Centura de asteroizi se află între planetele Marte și Jupiter, la o distanță cuprinsă între 2,3 și 3,3 UA de la Soare. Se crede ea e alcătuită din resturile
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
perioadă scurtă, inclusiv centaurii, orbitează de asemenea în această regiune. Din cauza distanței foarte mari de la Soare, obiectele solide din sistemul solar exterior conțin o proporție mai mare de substanțe volatile cum ar fi apa, amoniacul și metanul, decât planetele de roci din sistemul solar interior, deoarece temperaturile mai reci permit menținerea acestor compuși în stare solidă. Cele patru planete exterioare sau giganții gazoși (uneori numite planete joviene), dețin împreună 99% din masa care orbitează în jurul Soarelui. Jupiter și Saturn au, fiecare
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
este în mare parte neexplorată. Ea conține o mulțime de lumi mici (cea mai mare având un diametru de doar o cincime din cel al Pământului și o masă mult mai mică decât cea a Lunii), compuse în principal din roci și gheață. Această regiune este uneori cunoscută sub numele de „sistemul solar exterior”, deși alții folosesc acest termen pentru a desemna regiunea de dincolo de centura de asteroizi. În literatura astronomică internațională, corpurile cerești situate în regiunea transneptuniană sunt abreviate, de
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La periferiile platformelor
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și Precarpatică. Moldova este supusă pericolului seismic de un
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și Precarpatică. Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de cutremurele de adâncime intermediară Vrancea. În funcție de îndepărtarea de focarul Vrancea
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
condiții de stepă pe terenurile cu altitudini mai joase. Aceste tipuri de sol sunt reprezentate de 11 subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul solurilor zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale, formarea cărora este condiționată de particularitățile specifice ale rocilor (soluri litomorfe), influența apelor freatice (hidromorfe) sau a sărurilor solubile (halomorfe). În văi și lunci pe sedimentele recente se forează solurile deluviale și aluviale (dinamomorfe). Cele mai fertile sunt cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare a stratului
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
din Europa prezintă lunci largi și uneori culoare de vale. Relieful eolian este format din câmpuri de dune și apare mai frecvent în sud-vestul Franței și în Câmpia Mării Caspice și Danemarca. Relieful insulelor este format din munții alcătuiți din roci eruptive sau cristaline cu înălțimi de până la 1500 metri și din câmpii litorale înguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podiș vulcanic, alcătuit din bazalte, tufuri și brecii vulcanice terțiare, peste care se înalță numeroase conuri vulcanice, dintre care cel
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
hidrocentralelor de la Dobrești si Moroieni. În zona Pucioasa există un lac de acumulare, având în aval o păstrăvărie și funcție turistică. Rezervele de ape subterane din cuprinsul județului Dâmbovița depind de gradul de permeabilitate, cât și de grosimea și extensiunea rocilor care le înmagazinează. Astfel, rocile compacte din zona montană sunt în general impermeabile pentru o bună parte a munților Leaota și Bucegi. Totuși, abundența și permanența izvoarelor dovedește existența apelor freatice, dar acestea sunt acumulate în depozitele de pantă și
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
În zona Pucioasa există un lac de acumulare, având în aval o păstrăvărie și funcție turistică. Rezervele de ape subterane din cuprinsul județului Dâmbovița depind de gradul de permeabilitate, cât și de grosimea și extensiunea rocilor care le înmagazinează. Astfel, rocile compacte din zona montană sunt în general impermeabile pentru o bună parte a munților Leaota și Bucegi. Totuși, abundența și permanența izvoarelor dovedește existența apelor freatice, dar acestea sunt acumulate în depozitele de pantă și de la baza versanților. O situație
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentara din Platformă Moesica începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul. Prin lacune
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]