57,527 matches
-
doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se făcea de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care fie că cerea gararea, fie că anunța plecarea trenului. Trenul era
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-se la tren și călători, care se răcoreau cu apa bună și rece captată din dealul Ponoare, de pe lotul săteanului Lopatnic din satul Hlipiceni. Nu mult timp după întâmplarea cu aterizarea avionului, în gara Todireni, într-una din zile, printre călătorii aduși de trenul de prânz, a coborât și căpitanul Emanoil Mihai, fiu al satului, a venit să-și vadă mama și restul familiei. Desigur mare bucurie pe toți. După ce au discutat, mai ales situația nesigură, sa stabilit ca mamă sa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de... în gara, cutare vor sosi vagoanele regale ce pot fi vizitate. Șeful caravanei, ajutat de un operator și câțiva agitatori, toți membri de partid, organizau primirea țăranilor explicând viața fericită a celor bogați și a regelui, care, plecând în călătorie, avea trenul său personal, unde mânca, dormea și se distra în vagonul salon unde privea fel de fel de filme. După ce termina cuvântarea, se organiza intrarea în fiecare vagon, țăranii căscau ochii și nu le venea a crede, iar în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
clienți pe termen scurt, dar și pe termen lung? Pentru industria de aviație prima categorie de argumente pentru a-i satisface pe clienți constă în: A) Prețuri bune; B) Produse de bună calitate: zboruri sigure; confort înainte, în timpul și după călătoria cu avionul; acces ușor și convenabil la servicii. Iată cum le-a asigurat Southwest Airlines: A). Prețul produsului sau al serviciului pe care compania îl furnizează trebuie să corespundă calității produsului/serviciului și trebuie, de asemenea, să fie în concordanță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
mod rațional. Siguranța zborurilor este legată de reputația companiei aeronautice și este unul dintre cele mai importante elemente pentru imaginea și strategia de marketing proprii acesteia ( HYPERLINK "http://www.southwest.com" www.southwest.com). B2.) Confort înainte, în timpul și după călătorie. Chiar dacă nu este la fel de important ca prețul, confortul clienților este semnificativ pentru păstrarea loialității acestora față de companie în viitor. Echilibrul dintre un preț bun și un nivel ridicat de confort trebuie să țină cont de un minim acceptabil al condițiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
echivala cu angajarea unui proces ascetic, de "tip albanez", care comportă constrîngerile indicate pentru creșterea zero. Există deci o "tiranie a cererii", la care participăm cu toții, mai mult sau mai puțin. De fiecare dată cînd substituim cu cumpărarea unui serviciu (călătorie, sănătate, educație etc.) pe cea a unui bun (haine, televizor, mașină etc.), noi optăm pentru o societate terțiară, marcată printr-o creștere a locurilor de muncă în sfera serviciilor. Or, sectorul serviciilor, sau sectorul terțiar, comportă numeroase locuri de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Division of family health. Geneva, 1991, citat în 15 octombrie 2008, disponibil pe internet la adresa http://whqlibdoc.who.int/hq/1991/WHO MCH 91.9.pdf. În seria SOCIOLOGIE au mai apărut (selectiv) • Asistența socială în tranziție, Alain Vilbrod, Ion I. Ionescu • Călătorie în marea burghezie, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Cercetarea calitativă a socialului, Mircea Agabrian • Deschideri spre o istorie a sociologiei, Dumitru Popovici • Epoca maselor, Serge Moscovici • Introducere în sociologia religiilor, Max Weber • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei, Charles-Henry Cuin
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Romniceanu, Rubini, Petre Săvescu, Socec, Al. Steriadi, N. Țincu. Acest bal, atât de strălucit, cum n-a mai fost altul în București, s-a dat la 21 ianuarie. Regele, însoțit de prințul de Monaco, care se afla în București în călătorie de studii, a vizitat balul. Cu acest prilej ziariștii din comitet au redactat un ziar, Caritatea, cu coperta ilustrată de Theodor Aman. Hârtia a fost dată gratuit de I. V. Socec, marele librar, iar Carol Göbl a oferit tiparul. Regina
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
proiectele, se vorbește de trecut, se hotărăște viitorul; la drept vorbind, a sta împreună la masă este simbolul fundamental pentru toți. Poate un al doilea simbol, asemănător acestuia, este acela de a merge împreună în procesiune: este simbolul omenirii în călătorie. Pentru aceasta și sindicatele mărșăluiesc: acest gest este ceea ce toți înțeleg, nici nu trebuie să fie explicat. A lua masa împreună este și mai comprehensibil deoarece este un gest corporal; a mânca împreună nu este „ceva prefăcut”, așa cum se mai
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ca o carte mică. Un juriu, format numai din critici mari, răsplăti cu un premiu mare cartea scriitorului cel mare și cu un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică. În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
numai din critici mari, răsplăti cu un premiu mare cartea scriitorului cel mare și cu un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică. În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mari, răsplăti cu un premiu mare cartea scriitorului cel mare și cu un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică. În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică. În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic nu erau decât una și aceeași persoană. Dar asta de acum mi se pare bârfă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
libertate de creație are scriitorul. Ce crezi că ai ratat în viața asta? Există și ratări necesare? Vorba lui Nae Ionescu: "Numai rața nu (se) ratează". Am ratat și eu multe, atât ca om, cât și ca scriitor: premii, burse, călătorii (în ciuda încercărilor, n-am ajuns niciodată la Paris, deși nu cred că asta se numește ratare). Dar poate că nu le-am meritat. Tot ce mai sper însă este să nu-mi ratez opera. În aceeași anchetă, pomenită mai sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ea să-mi fi citit poemele, o spuneam în glumă, dar aș fi vrut s-o cunosc în cartierul Tribeca, L.A., unde a locuit). Pot călători în străinătate scriindu-mi versurile în timp ce merg prin oraș sau privesc o câmpie. Altminteri, călătoria în locuri străine este un plus de viață și o formă de regret că nu putem fi ubicui. Am stat cândva la Timișoara un an de zile și îmi pare cumva rău că nu am rămas acolo, eram tânăr și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ce-mi place, amatoristic, să tot iau instantanee fotografice, să surprind chipuri, peisaje, și de ce, deși atras de cameră, de statul pe loc urmaș de agricultori -, caut spațiile largi, călătoresc, asemenea vânătorilor. Doar că e la o vreme orice călătorie îmi lasă un gust amar: cunoașterea aceasta nu duce prea departe. Clipei nu-i urmează nimic. Nu se produce o metamorfoză de sine. Cam așa și cu critica, deși la un alt nivel. Când devii sceptic, rămâi numai cu plăcerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în timp, în așezarea lui peste lucrurile date uitării și reînviate. Din cauza literaturii am avut numai de câștigat, chiar dacă în timp ce scriam literatură, dacă la asta vrei să te referi, am pierdut câte ceva, o ființă iubită, timp în care puteam face călătorii, aventuri, lenevi sau boemă..., sunt convins că, chiar dacă nu integral, le voi recăpăta la un moment dat pe toate. Ești un poet cu fior religios explicit... Ai avut vreodată viziuni? Crezi în inspirație? Unde e ascuns Dumnezeu în poeziile tale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Spunea cineva, într-o însemnare de călătorie, că sunt câteva lucruri pe care nu le poți smulge dintr-un loc, nu le poți muta dintr-un loc în altul: e vorba de mirosurile din bucătărie, de peisaj, de identitatea locului creată ca sumă de obiceiuri ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cred că aparține doar scriitorului român această incapacitate de a se rupe de bunăvoie de țara și limba natale. E ceva absolut firesc ca un scriitor să rămână unde îi este dat să se nască om și scriitor. Că face călătorii în străinătate iar e firesc, le face după scenariul odiseic, spre a se întoarce acasă, la ale sale, sigur, cu experiențe și informații noi, care îi vor fi sau nu utile pentru scris. Și pașoptiștii și interbelicii ieșeau cu gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de vreo câteva ori și numai în studenție) ci... la princepseius mundi, la căpetenia acestei lumi, ori la comparșii & turiferarii & subalternii săi, fie ei simpli universecuritari sau politruci prilejuali. Și totuși: ceva important, dar nu esențial, am ratat. Ce? Poate călătoriile, juvenile, prin lume, anii de hoinăreală ai lui Wilhelm Meister prin Europa, cu valoarea lor formatoare, contactul timpuriu și îndelungat cu diferența apuseană, cu exotismul mediteranean, cu semnele trecutului occidental, ocolul pe la ceilalți, atât de prielnic bunei instalări în identitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e. Și nici nu cred că a venit implozia bolșeviciului prea târziu. "Prea", nu; "târziu", da. O altă întrebare de "oracol" pentru același individ pomenit mai sus: Ce crezi că ai ratat (în viață) și mai poți recupera? Aceeași chestie călătoriile, ieșirile, excursiile pe mapamond, dintotdeauna jinduite. Mă avertiza tătânele, acest Brucan personal, când, arând cu el ogorul de lîngă Pădurea Baronului, îmi ieșeau ochii ca la melc după țugul ce intra cu viteză, și pufăind, în gara Todirești, venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
te fi născut? Mi-ar fi fost probabil mai ușor să fi fost născut într-o țară cu limbă oficială de circulație internațională, să scriu proză (să nu am grija că trebuie să învăț o limbă de circulație, plecat în călătorie, fie și la manifestări culturale la care să schimbi o vorbă politicoasă). Și asta numai fiindcă, în modul cel mai aberant cu putință (mintea mea o refuză), eu nu am reușit să învăț o limbă străină decât superficial, elementar. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în Belgia, în S. U. A., în China... Ai resimțit "șocul civilizațiilor" ca o accentuare a anonimatului în care trăiește scriitorul (universal) dintotdeauna sau ca o accedere spre universalitate...? Nu sunt un orgolios. Mă dăruiesc celorlalți. Pe unde am avut șansa călătoriei culturale, m-am simțit ca o ramură de gutui înflorit în ograda bunicii mele de la țară. Așadar, pretutindeni fiind, mă regăseam în pântecul matern, moldo-român, european... Cu Aurel Dumitrașcu ai avut o relație specială, o prietenie fecundă... Ai fost (ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locuri, la evenimente... Cât de importantă e propria biografie pentru opera ta "de ficțiune"? N-aș exista, în text, fără biografie (ficțiune, vis, realitate...). Aceasta este pecetea mea. Nu mă căznesc să o schimb. Într-o carte de impresii de călătorie, "Cambei în China", prezinți cu voluptate o lume asiatică impresionantă prin excesul de temperament și de sentiment... Ți-ar trebui multă imaginație ca să te adaptezi ca (poet) european în acea lume? Grație lecturilor (începând cu mărturiile lui Nicolae Spătaru Milescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la cap" celebritatea. Tot Virgil Teodorescu este cel care m-a publicat în "Luceafărul", pentru că era de fapt redactor șef al acestei reviste și mai târziu am aflat că era și președinte al Uniunii Scriitorilor. Îmi amintesc și de prima călătorie pe care am făcut-o la București pentru a-l întâlni pe "mentorul" meu. Eram deja în clasa a noua de liceu și m-am dus la sediul revistei "Luceafărul" care era pe bulevardul Ana Ipătescu, devenit acum Lascăr Catargiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]