65,481 matches
-
și să respectăm regulile. Vedeți, colegul meu are o cravată roșie, iar eu nu am deloc. Fiecare își respectă breasla din care face parte“, explică tânărul german. Ce îi lipsește cel mai mult, mereu pe drumuri, în timp ce prietenii lui de acasă se bucură de tot confortul, bântuie pe Internet, se uită la filme pe DVD? „Noi mereu suntem oaspeți. Aș vrea să pot să fiu și eu gazdă, să ofer ceea ce pot. Dar nu e posibil.“ Interes: Brukenthal, record de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
nefericit strănut, chelia Consilierului Brizjalcov, de la Ministerul Comunicațiilor, îl asaltează cu scuze, i se pare că nu-i de ajuns, își consumă ultimele resurse de a se face înțeles în audiențe repetate și, jignit profund („- Ieși afară!!!“), „Ajuns în neștire acasă, se întinse pe divan fără să-și scoată uniforma și... muri“. Bineînțeles că în uniformă. Era o situație oficială. Nu maculase chelia oricui, ci a unui „superior“. În timpul concertului! Chiar dacă nu a șefului direct. E sigur că Brizjlacov nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
duci? Mulțumesc, bine, da nu prea mai am cartelă și mă tem să nu se întrerupă. Știi, eu m-am însurat cu sor’sa lu’ fata aia din Ibănești, Ortansa. Avem două fete, una-i în Italia. Vine luna viitoare acasă și vreau să te invit, dacă ai plăcerea, la... — Mai ții minte, Pandelică, ce frumos ne mai distram noi la profisională, cum chiuleam și tu fumai Carpați după școală? Ce vremuri mai erau, când mergeam la... Costicuță, nu mai am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
fac ilustrația. Eu, adolescent fiind, sau... în sfârșit, nu cred că apucasem să cunosc încă femeia la vremea aceea... Erau anii’ 70, eram foarte gelos pe unul dintre vecinii mei, Iosif Kappel, basistul de la Phoenix. Acesta a venit la noi acasă și era foarte încântat că urma să scoată Cantofabulele, și a adus pentru prima dată versurile celebre ale domnului Foarță. M-a apucat atunci un soi de invidie și mă gândeam... Oare voi ajunge vreodată să lucrez și eu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
2001). Mamă ce Public Relations, adică cum zice autorul: „oricum l-ar fi luat cineva, era un om tare cumsecade“. Adică atât de „cumsecade“ încât și Sobakevici - „căruia rar i se întâmplă să vorbească pe cineva de bine“ -, odată ajuns acasă și întins în pat lângă nevastă, îi spune: „Am fost, draga mea, la o serată dată de guvernator și am făcut cunoștință cu Pavel Ivanovici Cicikov, consilier de colegiu, un om grozav de simpatic“. Soția răspunde însă rău-prevestitor cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
corectă a referentului celei de-a doua expresii (numită expresie anaforică sau, pe scurt, anaforic) să fie condiționată de prezența primei expresii (numită antecedent) în cotext (textul care precedă ocurența celei de-a doua expresii). Ex.: Paul1 a venit tîrziu acasă. El1 nu știa că prietenii îl1 așteptau. (El și îl sînt expresii anaforice al căror referent poate fi corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a fost folosit frecvent în retorică încă din secolul al XVI-lea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Capitalismul a pătruns și-n sate, Dar pe țărani nu i-a găsit acasă; S-a așezat el singur, deci, la masă, Lor le-a lăsat doar plata pe bucate. Țăranii stau cu gurile căscate: Pe drumurile bine desfundate, Capitalismul merge ca pe roate, Dar scârțâie, iar roțile-s pătrate. Și satele sunt pline
La capitalismul rural by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84146_a_85471]
-
Nu cred că oamenii nu sunt interesați să vadă filme românești. Ei nu sunt interesați să vadă filme la cinematograf în general, incluzând filmele de la Hollywood. Oamenii sunt obișnuiți să descarce filmele sau să cumpere DVDuri și să le vadă acasă“. Premiera oficială în România a filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile nu a fost încă stabilită, dar pelicula va rula în Franța la sfârșitul lunii august, în 150 de copii, iar realizatorii se așteaptă la 300.000 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mult de publicul din România“, a spus Florin Lăzărescu. „Nu-mi pot încă imagina publicul «străin». Pe-al nostru îl cunosc și știu că, dacă Trimisul nostru special va avea succes în afară, numărul celor curioși să mă citească aici, acasă, va crește“, a completat acesta. Autorul va lansa romanul și în Franța, și în Slovenia în primăvara anului 2008. Lansarea săptămânii Marți, 26 iunie, de la ora 11.00, la Palatul Elisabeta din București va avea loc lansarea cărții Jurnal. Volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
că oamenii au nevoie încă de filme? Nu știu dacă au nevoie de filme, cât au nevoie „să iasă“. Nevoia de a fi în exterior. Astăzi există modalități incredibile prin Internet, cablu să primești totul și să rămâi la tine acasă. Pentru moment însă, ființa umană nu e alcătuită în acest fel. Din fericire, mai are încă nevoie să adulmece soarele, ploaia sau zăpada. Mai e apoi nevoia de a fi împreună în fața unui spectacol. Există ceva care v-a atras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Uitările de sine împrăștie berea din pahare pe caldarâm. Haggard nu mai vin și cineva înjură întruna. Tarot. O blondă plânge, dar se scutură de tristeți până la My Dying Bride. Sharon Den Adel de la Within Temptation și-a uitat bocancii acasă și cântă în picioarele goale printre făclii. Pogo. 15, 40, 100 Nopțile sunt cele mai frumoase. Ziua, punkerii dorm pe străzi. Se trezesc leneș spre după-amiază și-ți cerșesc bani de țigări. Pe alei se fac portrete la minut. Sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pe Danny, el e mai deștept.“ Aștept și mâinile mi-s umede încă. Duncan Patterson bea încă un Bloody Mary. Închegăm o conversație: eu îi spun că l-am văzut în Iași, el îmi povestește că s-a simțit ca acasă. Zâmbește tot timpul. Intru. Anathema e o nesfârșită poveste de dragoste Needed time to clear my mind Breathe the free air find some peace there I used to keep my heart in jail But the choice was love or fear
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu totul altceva... se pierde din caimacul sexy al vieții hobbitului Bilbo retras din Aventură spre-a compune poezii cu fitil pentru ielele zbânțuite de alcool prin bălăriile pădurii... Doamna Irina Horea era foarte în temă, tradusese Stăpânul inelelor! Întors acasă, am căutat ca nebunul prin cele câteva biblioteci ce-mi acopăr pereții, am scotocit disperat, cu sentiment și of adânc, volumașele în format de buzunar; nu le-am găsit... deși le pusesem anume la vedere... În schimb, am dat peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
oară!) scrisul trage după el, precum ața, ca-ntr-o rimă, viața. „Sar precum gazela“, „mă împiedic“, „picioarele la spinare“, „scandal“1 anunțau ceea ce trebuia să se întâmple: un fel de țucahara pe care l-am executat la marea repezeală acasă, în birou, cu aterizare scurtă pe genunchi. Rotula stângă s-a înfipt în parchet, a făcut crac și m-a lăsat lată. Deși n-aș crede că scriu chiar cu picioarele, durerea mi-a cam luat mințile și putințele. Așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
e puțin înfricoșător. O astfel de midinetă i-a luat mințile catastroficului filosof Jean-Baptiste Botul, într-o noapte a anului 1937, când, făcând pe taximetristul socratic prin Paris, a luat o domnișoară drept pasageră și n-a mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui „demon al amiezei“ (așa se cheamă cartea în care e transcrisă pledoaria, Nietzsche sau demonul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu cearcănele umflate construiesc în fiecare dimineață câte un nou episod IRAF. Au convins chiar un număr de copii mai mari să „bloguiască“ festivalul prin comentarii zilnice postate pe http://irafro.blogspot.com. Numai amenințarea ploii le mai ține audiența acasă. Cum norii au fost aproape de festival deja din prima seară - ar fi un motiv -, Dance Trauma și Kultur Shock au umplut de muzică Parcul Rozelor (reconfigurat pentru evenimente văratice de liber acces), nu însă și de suficient public. Moștenirea unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
să plece, nu au făcut-o decât pentru a-și „lipi urechea“ de țambalul lui Marius Mihalache, instalat pentru un concert care a păstrat standardele artistului, în sala Colegiului de Artă al urbei. Sorin din Shukar Collective s-a întors acasă Într-adevăr impresionați să vadă o scenă de metal ridicându-se în mijlocul lor, scenă care prevestea cel puțin muzică într-un spațiu istoric pentru care Timișoara nu are ofertă culturală constantă, locuitorii Pieței Traian au format, în seara de luni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
poate, binevenită, pentru solemnitatea cuvenită momentului inaugural. Ca o suită de momente muzicale - arii din opere - unde, așa a fost gândit scenariul, să se prezinte câteva dintre personalitățile scenei lirice românești, care s-au afirmat mai mult prin lume, decât acasă. În fine, un criteriu, desigur, gustul și opțiunea organizatorilor și ale lui Ioan Holender. Avem rezerve față de acest mod de a lansa festivalul, dar asta nu înseamnă că „genul“ mixat nu are trecere la marele public și nu a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
urmă. Acum oamenii sunt mult mai conștienți că există diferite tipuri de muzică în lume. Multe trupe mari ascultă muzică din toată lumea, așa cum facem și noi. Aș fi fericit să primesc un CD cu muzică românească diferită, să îl ascult acasă. Concertul Jethro Tull de pe 31 august a fost organizat în cadrul programului „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007“, în parteneriat cu Asociația Sibiu CCE 2007, Primăria Municipiului Sibiu și Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Transcrierea integrală a conferinței de presă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
comentate în paginile revistei de un meloman de sensibilitatea lui Bedros Horasangian. Regret absența fiindcă, după atâtea ediții, în fine festivalul arată așa cum mi l-am imaginat la fiecare ediție. Altfel spus, unul recuperator și generator de exemplu, aducându-i acasă pe mulți dintre interpreții români de succes ce trăiesc în străinătate, cunoscuți mai bine audiențelor străine; iar alături de ei apărând pe scenă ceea ce este mai bun din muzica de acasă, de la preclasic până la avangardă. Inutil de a recomanda aici pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Altfel spus, unul recuperator și generator de exemplu, aducându-i acasă pe mulți dintre interpreții români de succes ce trăiesc în străinătate, cunoscuți mai bine audiențelor străine; iar alături de ei apărând pe scenă ceea ce este mai bun din muzica de acasă, de la preclasic până la avangardă. Inutil de a recomanda aici pe unul sau altul dintre acești invitați, majoritatea lor din lumea operei. Toți merită ascultați și m-am convins urmărind concertul de deschidere al festivalului, retransmis - bună idee! - de TVR Internațional
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
la redacțiile de ziar din Moscova. Avessalom Iznurenkov (numai chinuindu-mă să pronunț „rusește“ numele ăsta, și am impresia că am citit o fază genială) încearcă să farmece cu următoarele declarații o duduie pe care a invitat-o la el acasă: „Ah! Vai!... Ce mâini!... Ce nas!... Ah!“, „Ah!“-ul fiind repetat din două în două minute, sau chiar mai des, dinamitând orice formă de comunicare pașnică. E îngrozitor cum se apucă unele cuvinte să se țină scai de noi, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cu niște căști pe urechi unde li se traducea despre „Comunicare politică și politica de comunicare - studiu de caz“. Moderatorul discuțiilor a fost Fernando Malverde, redactor-șef adjunct la France 3 Ile-de-France din Franța. În altă încăpere, discuția era adusă acasă. Ioana Avădani, director al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), a vorbit despre mitingurile pentru Băsescu, despre banii din campanie și despre faptul că ne mai pasc câteva referendumuri care ar putea paraliza țara în următorii trei ani. Întrebați dacă știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
estetică“, a spus Erofeev, lăudând și performanțele actorilor. Lenin sau nu? Spectacolul de teatru Viața cu un idiot redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive. Vova este diminutivul de la Vladimir, iar astfel a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]