51,626 matches
-
din Stockholm, Palatul Drottningholm, Palatul Haga, Palatul Rosendal, Palatul Ulriksdal, Palatul Rosersberg, Palatul Tullgarn și Castelul Gripsholm) sunt proprietăți ale statului suedez și sunt la dispoziția monarhului, aranjament care există de la începutul secolului al 19-lea. Există de asemenea și reședințe care sunt deținute în mod privat de către familia regală, precum Palatul Solliden, situat pe insula Öland, o cabană în Storlien în provincia Jämtland și Vila Mirage în Sainte-Maxime în sudul Franței (inițial cumpărată de Prințul Bertil). Palatul Regal ("Kungliga slottet
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
precum Palatul Solliden, situat pe insula Öland, o cabană în Storlien în provincia Jämtland și Vila Mirage în Sainte-Maxime în sudul Franței (inițial cumpărată de Prințul Bertil). Palatul Regal ("Kungliga slottet"), cunoscut și sub numele de Palatul din Stockholm, este reședința oficială a regelui. Palatul regal este localizat pe insula Stadsholmen (Insula orașului), cunoscută sub numele de Gamla Stan (Orașul Vechi) în capitala Stockholm. Birourile regelui, ale celorlalți membri ai familiei regale și birourile curții regale se află în Palatul Regal
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
de intrare. Palatul Drottningholm ("Drottningholms slott") se află în Drottningholm, pe insula Lovön (Comuna Ekerö din Stockholms län) și este unul din palatele regale ale Suediei. A fost construit la sfârșitul secolului al 16-lea și a fost folosit ca reședință a familiei regale în cea mai mare parte a secolelor al 18-lea și al 19-lea. Palatul Drottningholm este actuala reședință privată a regelui și a reginei, dar și o atracție turistică populară. Grădinile și parcurile care înconjoară Palatul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
palatele regale ale Suediei. A fost construit la sfârșitul secolului al 16-lea și a fost folosit ca reședință a familiei regale în cea mai mare parte a secolelor al 18-lea și al 19-lea. Palatul Drottningholm este actuala reședință privată a regelui și a reginei, dar și o atracție turistică populară. Grădinile și parcurile care înconjoară Palatul Drottningholm reprezintă una dintre atracțiile principale pentru turiștii care vizitează Palatul în fiecare an. Domeniul regal Drottningholm este un mediu bine conservat
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
zona metropolitană a Stockholmului). Palatul, construit în perioada 1802-1805 de arhitectul Carl Christoffer Gjörwell pentru copiii regelui Gustaf al IV-lea Adolf, a fost modelat după vila italiană construită la Drottningholm de Louis Gallodier. Acest palat a fost casa sau reședința de vară a mai multor membri ai familiei regale până în 1966 când regele Gustaf al VI-lea Adolf l-a cedat Primului Ministru, transformându-l într-o casă de oaspeți pentru vizitatorii oficiali ale altor state (șefi de stat sau
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Bernardo și Palatul Querini Dubois. Construit în secolul al XVIII-lea, palatul a devenit celebru datorită nobilei Marină Querini (1757 - 1839), soția lui Pietro Giovanni Benzon, care, la rândul său, în perioada de la sfârșitul Republicii Venețiene (1797) și-a transformat reședința într-unul dintre cele mai renumite saloane literare ale Veneției, frecventat de mulți artiști importanți ai epocii. Edificiu fără niciun merit arhitectural deosebit, palatul are un portal către apă cu scară, un etaj principal cu o deschidere cuadriforă arcuita flancata
Palatul Querini Benzon () [Corola-website/Science/333490_a_334819]
-
este un impunător palat renascentist din Veneția (Italia), situat în sestiere Sân Marco, nu departe de Podul Rialto. El se află la vărsarea canalului rio di Sân Luca în Canal Grande. A fost reședința familiei nobiliare Grimani până în 1806. Astăzi este sediul Curții de Apel din Veneția. Doamna Grimani, într-un interviu acordat programului francez "Enquête exclusive", a afirmat că palatul datează din secolul al XIV-lea. Palatul a fost construit începând din 1556
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
mai mici unități administrativ-teritoriale locale. Acestea sunt utilizate pentru organizarea administrației publice locale. Fiecare comună are un anumit teritoriu, limite, o populație analizată statistic, un nume și un centru administrativ. Comuna cuprinde una sau mai multe localități învecinate celei de reședință, de la care își trage de obicei numele. Înființarea comunelor și modificarea teritoriului acestora se face în conformitate cu "Legea privind Organizarea Administrativ-Teritorială" a Republicii Bulgaria, iar administrarea lor se face conform "Legii privind autonomia locală și administrația locală". O comună trebuie să
Comunele Bulgariei () [Corola-website/Science/330485_a_331814]
-
în 1832; după 1832 casa a trecut în posesia creditorilor, între care însuși Mihail Sturza, domnul Moldovei, care au vândut-o statului în 1834 contra sumei de 231.815 lei. Ioniță Sandu Sturdza, domnul Moldovei, care-și pierduse în incendiu reședința și o mare parte din avere, a fost primul chiriaș, locuind aici până la sfârșitul domniei, în 1828. Casa a adăpostit apoi, între 1831-1832, Divanul împlinitor și ulterior, după desființarea acestuia, a devenit Palatul Ocârmuitor. La 6 septembrie 1834, Epitropia Școalelor
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
Arivechi este o municipalitate, Arivechi din statul Sonoră, Mexic. Localitatea omonima, Arivechi, este reședința să. Așezarea "Arivechi" a fost fondată sub numele de "Sân Javier de Arivechi," în 1627 de către misionarul iezuit Pedro Méndez. Pământul pe care se găsește municipalitatea aparținuse tribului , care l-a cedat sistemului misiunilor iezuite prin intemediul instituției iezuite "Rectorado
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
nord, est și sud cu municipalitatea Sahuaripa, iar la vest cu municipalitatea Bacanora. Întreaga suprafață a unității administrative este de 738,8 km,]. Populația municipalității fusese de 1.280 de locuitori (conform estimării din 2005), dintre care 866 locuiau în reședința municipalității. Municipalitatea este străbătuta de răul , care este un afluent al râului . Economia este locală și se bazează pe creșterea vitelor și pe agricultură. Localitatea se găsește în apropierea drumului național , care conectează Arivechi cu Agua Prieta. Distanță din reședința
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
reședința municipalității. Municipalitatea este străbătuta de răul , care este un afluent al râului . Economia este locală și se bazează pe creșterea vitelor și pe agricultură. Localitatea se găsește în apropierea drumului național , care conectează Arivechi cu Agua Prieta. Distanță din reședința Arivehi la granița este de 339 km. <br> <br>
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
Biserica catolică siriacă este o biserică catolică orientală de rit antiohian și are practici comune cu biserica siriacă ortodoxă. Patriarhul bisericii siriace catolice poartă titlul de Patriarh al Antiohiei și a tuturor sirienilor din Orient și are reședința la Beirut, în Liban. Titulatura actuală a patrirhului este Ignațiu Josif III Younan. Din 21 ianuarie 2009, papa Benedict al XVI-lea i-a acordat comuniune ecleziastică în 22 ianuarie 2009. Patriarh al acestei bicerici este Ignațiu Iosif al III
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
fost ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850. În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au au plecat și mulți sirieni catolici. Patriarhul ia numele de Ignațiu pe lângă alt
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
între 1572 și 1596. Mai târziu, Theobald House va fi schimbată cu Hatfield House, schimb ce a avut loc între fiul său Robert și regele Iacob I al Angliei. Lord Burghley moare din cauza unui infarct în 4 august 1598, la reședința sa din Londra, Cecil House. Este înlocuit de fiul său Robert Cecil,(singurul fiu rămas în viață de la cea de-a doua soție) care era gata să-i urmeze în funcția de consilier al reginei. Este înmormântat în 1598 în
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
țară, lucru care a stârnit o opoziție cu care nu se simțea destul de puternic să se înfrunte. Trei dintre fii lui Eric, Gamle, Harold, și Sigurd, au sosit neobservați în Hordaland în 961, luându-l prin surprindere pe rege în reședința sa din Fitjar. Haakon a fost rănit mortal în bătălia de la Fitjar. Brațele regelui au fost străpunse cu o săgeată și a murit din cauza rănilor. El a fost îngropat într-o movilă din staul Seim, în Lindås. După moartea lui
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
târziu, unul dintre gardienii lui Inge a fost ucis de unul dintre gardienii lui Sigurd. La sfatul mamei sale, Ingrid, și a consilierului său principal, Gregorius Dagsson, Inge a ordonat oamenilor săi să ia cu asalt casa unde Sigurd avea reședința. Regele Sigurd a murit pe 6 februarie 1155. El a fost îngropat la catedrala veche din Bergen, în ceea ce este astăzi Cetatea Bergenhus. Această caetdrală a fost demolată și înlocuită cu o catedrală la scurt timp după aceea. Inge a
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
descoperind teritorii necartografiate și culegând date despre fauna, floră și geografie. Familia Anturași este vitală pentru bogăția crescândă și ascensiunea principatului Nalenyr. Considerat o comoară de stat care nu trebuie să cadă niciodată în mâini dușmane, Qiro stă închis în reședința să Anturasikun din Moriande, capitala Nalenyrului, la ordinul și sub protecția familiei princiare din principat. Acolo, el continuă să supervizeze afacerea familiei, antrenându-și rudele de orice grad în meseria de cartograf de mai bine de o jumătate de veac
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
an mai mare decât fiica lui Charlotte). Charlotte a început să-i scrie constant tatălui ei rugându-l cu disperare să o legitimizeze și să-i ofere sprijin. Charles a cedat și a chemat-o la Roma, la Palazzo Muti - reședința din exil a Stuarzilor - dar numai cu condiția ca o va lăsa pe mama ei în Franța. Aceasta a refuzat și furiosul Charles a întrerupt toate discuțiile. Spre sfârșitul anului 1772, Clementina și Charlotte au apărut pe neașteptate la Roma
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
al Franței. Regele a confirmat actul și l-a înregistrat în Parlementul de la Paris însă abia la 6 septembrie 1787. În iulie 1784, separându-se legal de Louise, Charles a mutat-o pe Charlotte la Florența, unde își avea el reședința atunci și, în noiembrie a instalat-o la Palazzo Guadagni ca Ducesă de Albany. Cu toate acestea, fiind nelegitimă la naștere, Charlotte nu avea nici un drept de succesiune la pretenția Stuarților la tronul britanic. Când Charlotte a ajuns să locuiască
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
majoră asupra domniei sale. Fratele său, Haakon, i s-a dat în 1273 titlul de Duce al Norvegiei, și din 1280 a condus o zonă mare din jurul orașului Oslo în Norvegia de est și Stavanger, în sud-vest, fiind subordonat regelui Eric. Reședința principală a regelui a fost în Bergen în Norvegia de vest. O caracteristică importantă a domniei lui Eric a fost războiul cu Danemarca, care a fost purtat și oprit între 1287 până în 1295. O motivație majoră pentru acest război a
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
ocupă cu finanțarea altor fundații. Fundația fusese creată de tatăl ei în 1911. Între 1973 și data morții sale, Margaret a fost un administrator de onoare, fiind aleasă pe viață (). Margaret Carnegie s-a căsătorit cu Roswell Miller, Jr., la reședința familiei Carnegie, situată la adresa 2 East 91st Street în New York City, la data de 22 aprilie 1919, la care tatăl său a mai apucat să participe. Oficierea ceremoniei a fost făcută de reverendul William Pierson Merril, pastor al bisericii "Brick
Margaret Carnegie Miller () [Corola-website/Science/331263_a_332592]
-
Muzeul de Științele Naturii este un muzeu județean din Dorohoi. Clădirea a fost construită în stil baroc, în anul 1887, de către arhitecți italieni, după un proiect francez, cu destinația de reședință a prefecturii fostului județ Dorohoi. Muzeul are bogate colecții de insecte, moluște, minerale, păsări etc. Colecția entomologică a profesorului Ion Nemeș cuprinde aproximativ 250.000 de insecte autohtone (multe specii fiind noi pentru știință) și 4.500 de fluturi exotici
Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi () [Corola-website/Science/331324_a_332653]
-
comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân. Sala consacrată glorioasei sale domnii cuprinde, între altele, piese descoperite pe șantierul cetății și facsimile ale unor documente emise la Giurgiu. Un spațiu aparte îi este rezervat epocii lui Mihai Viteazul, ale cărui bătălii
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
naturii, artă, memoriale, observator, bibliotecă (peste 82.000 volume), Laborator zonal de restaurare și conservare. Clădirea muzeului de istorie a fost construită în anii 1902 - 1903 drept sediu administrativ al Căpităniei districtului Suceava. După 1918 clădirea devine sediul prefecturii și reședință a prefectului, iar după 1944 aici a funcționat Sfatul popular al orașului Suceava. Acum i se adaugă o nouă aripă, pe latura de nord. Din anul 1967 clădirea este destinată Muzeului județean. Latura de nord este ocupată de Arhivele Statului
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]