6,091 matches
-
o caniculă de iad, fiind pentru prima oară la volan după luni de frică hamletiană de a acționa, motorul mașinii care mă ducea spre cabană a luat foc În plină autostradă! Într-o secundă, aburii haosului interior mi-au fost Împrăștiați de nevoia urgentă de a stinge văpaia, de a scoate mașina din carosabil și de a chema asistența tehnică. Roadele Îngrijirii doctorului Bruno Începeau să se manifeste și mai clar, dar și situația concretă m-a trezit din iluzie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noastră din St. Petersburg am fost dus din camera copiilor În biroul tatei, pentru a spune bună ziua unui prieten al familiei, generalul Kuropatkin. În timp ce corpul lui masiv, strâns În uniformă, foșnea ușor, În dorința de a mă amuza, el a Împrăștiat pe divanul pe care ședea o mână de bețe de chibrit, punând zece dintre ele cap la cap, pentru a alcătui o linie orizontală, și a spus: „Asta e marea pe vreme liniștită“. Apoi a atins ușor fiecare pereche pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se pregătea să mai facă, - speram eu -, Încă o scamatorie, când am fost Întrerupți. A fost introdus aghiotantul lui, care i-a spus ceva. Mormăind enervat pe rusește, Kuropatkin s-a ridicat greoi din locul lui și bețele de chibrit Împrăștiate pe divan săreau În toate părțile pe măsură ce corpu-I masiv se disloca. În ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse din Extremul Orient. Acest incident a avut o urmare deosebită cincisprezece ani mai târziu, când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Își mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există și puncte care imită găurile produse de viermi, Împrăștiate generos pe toată suprafața. „Selecția naturală“ În sensul darwinian nu poate explica miraculoasa coincidență a Înfățișării mimetice și a comportamentului mimetic și nici nu se poate recurge la teoria „luptei pentru supraviețuire“ atunci când o strategie de protecție este dusă până la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă! Vechile cărți greșesc. Lumea a fost creată Într-o duminică. 2 Pe parcursul anilor primei copilării a băiatului nostru, În Germania lui Hitler și În Franța lui Maginot, am fost mai (aproape constant) strâmtorați, dar am avut prieteni minunați care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Veneției (câteva luni după înfrângerea Moldovei de către turci la Valea Albă 26 iunie 1476) * "Chiar și cu Mahomed sultanul El s-a măsurat, Oastea i s-a sfărâmat Dar bine s-a luptat. Acesta este ghiaurul care, Multe oști a împrăștiat." Asika pașa Zade Ahmed, Cronicile casei otomane * "Moldova este Cetatea de apărare a Ungariei, Poloniei și Poarta Creștinătății! Voi și mulți creștini ați stat în liniște pentru că turcii s-au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu Marin Preda n-avea să se termine așa, pe o notă de nemulțumire, în primul rând față de mine însumi... Mi se rezerva o minunată surpriză... Pe la ora unu noaptea, după ce ne ridicasem de la masă și lumea începuse să se împrăștie, rămăsesem câțiva, un mic grup, în holul îngust, minuscul al restaurantului. Ca la plecare, unii se duseseră la garderobă (era un început de primăvară cu nopți încă reci), alții la toaletă... Deodată, Marin Preda, care nu-mi adresase până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era necesară ca aerul! N-au fost fericiți acei oameni, strămoșii mei mai mult sau mai puțin îndepărtați. Voind să scape de silnicia turcească, ei n-au scăpat de vicisitudinile istoriei, ale cărei valuri i-au împins încolo și încoace, împrăștiindu-i, risipindu-i până la urmă și firește deznaționalizându-i. Au devenit ucraineni, ruși, români. Unii au fugit spre est, alții, cei mai mulți, spre vest. Au rămas și pe loc, firește, dar oricum n-au mai rămas, nici ei, aceiași. După experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cinci ani de la stabilirea unor gospodării în perimetrul planificat al noului sat a fost repartizat și un învățător care și-a desfășurat activitatea didactică într-o cameră din casa părinților mei. Deși „satul nou” nu avea decât 20 de case, împrăștiate pe tot perimetrul planului de sat, a fost numit de autorități „Ștefan cel Mare”. STRĂMUTAREA Deci în anul 1928 părinții mei s-au mutat din satul Boarca de pe malul stâng al râului Buzău, pe malul drept, pentru că tot pământul lor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Constantin. Ne-a văzut, a închis încet ușa și s-a întors cu explicația adresată bunicului: „Lasă că strângem noi că nu vine ploaia așa de repede. Băeții au treabă; să nu-i deranjăm”. În acest caz, norii s-au împrăștiat fără să ude recolta de pe arie. La masă, pentru că eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții trebuie să crească
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe secție. Eram nedumerită, nemulțumită și nu puteam să înțeleg ce se întâmplă, care este motivul mutării mele. PE DRUMUL SPRE NECUNOSCUT A doua zi am mers la noul loc de muncă. Nu știam să fac nimic. Maistrul ne-a împrăștiat pe cei nou veniți prin toată secția, în schimburi diferite, ca să nu fim împreună. Nimeni nu se ocupa de pregătirea noastră. Maistrul mi-a spus: Uită-te bine la strungul acesta! Învață cum funcționează! Întreabă și tu pe unul și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și am plecat după ce am pus înapoi în mapă procesul verbal de amendă necompletat. Omul avea dreptate. Drumul trebuia mutat în altă parte a satului unde pământul nu se surpa în râpă. Asta era treaba primăriei. DESCURCĂREAȚA Satul Ghiduleasa era împrăștiat de-a lungul șoselei care străbătea comuna. Asfaltul se termina la intrarea în sat, lângă secția de mecanizare. Casele romilor erau mici, fără garduri, vopsite în culori țipătoare. Laolaltă porci, păsări și copiii desculți și murdari stăteau pe marginea șanțului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni să mă urmărească... I-am și spus lui Ceaușescu, că dacă mă trimite la Paris trebuie să pună cinci inși care să informeze despre mine" (Op.cit. pag. 343). Interesant ce afirmă Machiavelli! A deschis "Cutia Pandorei" de s-au împrăștiat "Cooperatorii" peste tot în Centrala MAE și la misiunile diplomatice, apoi, știind ce s-ar putea "să-l pască" și pe el, a refuzat să plece ambasador! Bravos națiune, halal să-ți fie! Păi, dacă e așa, pe mine, șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar și cu militarii după ei, care probabil văzând că nu plantează mine sau împrăștie manifeste, se vor plictisi și îi vor lăsa în pace. Le-am cerut mai multe contacte cu "partea chiliană" și cu mediile diplomatice, pentru a contribui la informarea centralei, exprimându-mi dorința de a-mi prezenta săptămânal fiecare un plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după circa două săptămâni de la plecarea lor, în statia C.F.R. Todireni a sosit o garnitură de tren încărcată cu piatră mare și balast. După alte două zile au venit trei autocamioane de tonaj mare, transportând materialul pietros, care a fost împrăștiat pe drumul ce ducea la locul unde a lucrat echipa de geologi. Un compresor a fixat structura noului drum. La terminarea drumului, tot în stația Todireni au sosit trei vagoane platformă ce au adus materiale tehnice și aparate pentru o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după circa două săptămâni de la plecarea lor, în statia C.F.R. Todireni a sosit o garnitură de tren încărcată cu piatră mare și balast. După alte două zile au venit trei autocamioane de tonaj mare, transportând materialul pietros, care a fost împrăștiat pe drumul ce ducea la locul unde a lucrat echipa de geologi. Un compresor a fixat structura noului drum. La terminarea drumului, tot în stația Todireni au sosit trei vagoane platformă ce au adus materiale tehnice și aparate pentru o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să nu pierd nici o oră, nici o clipă, să-mi aștern ceea ce am de spus, "pe curat", extrăgând din manuscrisul pe care l-am luat cu mine materialul unei cărți. Nu sunt, nici nu am fost un leneș, dar mi-am împrăștiat timpul într-o mulțime de activități minore. Și acum, câteva treburi, în fond nesemnificative, mă împiedică să-mi aștern rândurile, să-mi găsesc tonul simplu, potrivit gândurilor. * Problema mi s-a relevat în toată grandoarea, într-un vis, astă noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am simțit nevoia să mai schimb o vorbă continuă insul -, să mă informez și, cum vă văz om cult, cred că nu-i un păcat... Îmi place să mă culturalizez, asta-i... și cum văz că sunteți un om distins"... Împrăștia o aromă compozită de rom combinat cu vin... Așa a început experiența mea nocturnă. Nu puteam brusca o persoană care simțea nevoia de culturalizare nocturnă. Sunt politicos și l-am ascultat. Insul nu era atât de beat, avea doar problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
consemnare, în armată, la dormitor. De a treia zi, simptomele dilatării timpului, care pare a fi devenit o băltoacă nenorocită, devin și mai evidente. După câteva zile, soarele apare strălucitor, codrul, care este de presupus că există în fiecare stațiune, împrăștie arome crude, amețitoare, aerul este pur, abia începe vacanța, dar lichidezi conturile și te desfeți la volan, spre casă, gândind, înțelept, că s-ar fi putut să fie mai rău. A doua variantă (Vacanța în Polinezia) este o pură abstracțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care îmi scrisese Dumnezeu un soi de scrisoare cifrată, era extraordinară această complicitate... Dar extazul s-a transformat, brusc, în cea mai cumplită tragedie: scuturându-mi hainele (după obiceiul bunicii), ceasul a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu se preda, de bunăvoie, se trecea la abordaj, adică era invadată puntea adversă și se lupta corp la corp, cu pistoale, muschete, blunderbusuri sau espignole (muschete scurte, de mare calibru, cu țeava în formă de pâlnie, la capăt, care împrăștiau mai multe proiectile o dată), cuțite, săbii (mai ales cele de abordaj, scurte, grele și eficiente prin mulțimea de parâme ale oricărui velier) și grenade cu fitil. La final, morții erau inventariați și aruncați în mare, răniților cangrenați li se amputau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nu se preda, de bunăvoie, se trecea la abordaj, adică era invadată puntea adversă și se lupta corp la corp, cu pistoale, muschete, blunderbusuri sau espignole (muschete scurte, de mare calibru, cu țeava în formă de pâlnie, la capăt, care împrăștiau mai multe proiectile o dată), cuțite, săbii (mai ales cele de abordaj, scurte, grele și eficiente prin mulțimea de parâme ale oricărui velier) și grenade cu fitil. La final, morții erau inventariați și aruncați în mare, răniților cangrenați li se amputau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]