6,950 matches
-
cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pe fiecare ușă de intrare se afla câte o plăcuță nichelată prinsă cu patru șurubele în lemnul mizerabil, iar pe plăcuțe scria numele meu, gravat cu bucle și fiorituri în metalul strălucitor, ca pe ușa unui apartament. Am intrat și, înăuntru, pe ușa fiecărei cabine, era câte o plăcuță asemănătoare. Am deschis-o pe prima cu piciorul. Am pătruns pe dalele cadrilate într-o sală de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
somn. Un cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând pleoapele și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în gură și mi se plimba pe limbă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și păros. înăuntru era o sală vastă și luminoasă, cu trei glo- 77 buri albe în tavan, câteva urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile visării. înserările galbene care se așterneau ca niște cearșafuri pe blocurile 105 vechi mă dureau de parcă ar fi fost propria rr ea piele și simțeam casele părăginite ca pe niște organe interne. Eram înăuntru și afară, sus și jos, asemenea unui embrion în burta neagră a lumii. îmi închipuiam câteodată că sânt întors pe dos ca o mănușă și că lumea exterioară e sângele meu, plămânii, pancreasul, limfa, coastele și vertebrele, pe când adâncul corpului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi încremeni în lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nevastă-sa e fată mare. Fii atent cum faci, îi zice maică-sa. îi bagi acolo o monedă de trei lei. Dacă intră înseamnă că nu e fecioară. 118 . în noaptea nunții, tipul urmează sfatul, dar banul alunecă și cade înăuntru. Tipul bagă mâna să-l scoată, până la încheietură, până la cot, până la umăr, și în cele din urmă intră cu totul. Merge el ce merge pe-acolo, până când, într-un târziu, întîlnește un general. N-ați văzut cumva un ban de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încărcate de serpentine și confetti multicolore, o voce care acum câteva clipe mi-a sunat în urechi, nealterată de trecerea vremii, cu limpezimea teribilă cu care, nopțile, te auzi uneori chemat pe nume: "Lulu, ai înnebunit? închide geamul și vino înăuntru!...") Fereastra se-nchisese foarte repede la loc și se-acoperise sub ochii mei de flori de gheață, pentru ca viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din nou la suprafață. Acolo femeilor li se întâmplau lucruri fără nume, care bărbaților nu li se puteau întâmpla niciodată, acolo corpurile lor explodau și nici măcar doctorii nu puteau opri asta. Am știut dintotdeauna că eu nu voi ajunge niciodată înăuntru, că în căsuța în care corpurile explodează și femeile urlă nu e locul meu. N-am apucat să fug. Corpul a fost mai puternic decât mine, la fel și timpul. Pentru că s-a oprit, la ora 16 fix, pe 8
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
în scaun, pregătindu-ți palmele pentru aplauze ori de câte ori dirijorul pare că-și înalță în aer pentru ultimele acorduri, bagheta, Poți trece mai repede peste imaginea asta direct la momentul când ușa apartamentului ei se va închide în urma voastră, primindu-vă înăuntru și tu grăbit să-i iei haina de pe umeri, Stop motor! Sala de lectură, luminile aprinse, ocupate aproape toate locurile, întind mâna spre cartea care se află nedeschisă pe masa mea, Așa grăit-a, Făceam multă poză pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lepezi de veșminte, invitându-mă, așteptând ca eu la rândul meu, mi-e aproape teamă să te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină, trupul tău gol acum lângă trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața casei preoțești, îmi ridic ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan înăuntru trage să moară, dar lumina asta de-nceput de toamnă mi se pare nefiresc de frumoasă, nu înțeleg de ce nu plouă acum când părintele Ioan moare, știa încă de ieri când ne-a cerut să-l ducem în biserică, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alifie pentru inima mea îndurerată, nu mai am lacrimi, mă întreb de ce nu s-ar răspândi din frunzele copacilor lumina și nu de la soarele întors spre apus, de ce mă îmbie, stând pe treptele de piatră, la reverie clipa aceasta când înăuntru părintele Ioan moare, în ceasul de acum nu sunt pe-atât de trist cum ar trebui să fie un fiu la moartea tatălui său, căci părintele Ioan mi-a fost, îmi este încă, Vino, te cheamă! Vocea lui Theo în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănăstirile trebuie să joace un rol profund în societate, altfel vom pierde teren în fața altor confesiuni implicate mai puternic în viața oamenilor, trebuie să deschidem mănăstirile poporului, chiar cu unele mici compromisuri pe care să le facem tradiției, mă poftește înăuntru, urc treptele de piatră invadate de iarbă, Haide! Ești în anul doi de facultate, nu-i așa? Da! E bine! Avem nevoie de tineri pregătiți, presupun că vei vrea să te întorci la mănăstire după ce termini, Da! răspund eu stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vărul ei îmi va cere bani, îi mărturisesc cu sinceritate câți bani am la mine, dar trebuie să ajung la Roma, și ultima îmbucătură de pizza, îmi întorc iarăși capul spre piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pot și eu să înțeleg din cuvintele pe care abia reușesc să le segmentez în înlănțuirea lor sonoră, strada în trepte îl face să freamăte cu un pas înaintea mea, vezi fereastra aceea, care? bunica mea, panettiere, niște prăjituri extraordinare, înăuntru era un nocciolo, nocciolo?! si, un nocciolo di, și cuvântul spus din vârful buzelor mi-a scăpat și nu vreau să-i întrerup povestirea, prăjitura lui Andrea va rămâne pentru mine cu o necunoscută înlăuntru, acum ceva despre dragonul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pare că-i știe adresa, mi-o mâzgălește pe un șervețel având inscripționat caligrafic monograma cafenelei și-mi explică vag pe unde vine, băiatul ăsta e și el rus, nu poate sta prea mult cu mine, e nevoie de el înăuntru, Îi mulțumesc și fără să iau în seamă superba zi din Piazza di Espagna, treptele ce urcă spre biserică, aici l-am cunoscut pe Boris, mă strecor printre turiști pe lângă clădirea din colț indicată de băiatul de la cafenea, mă rătăcesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prezența unui străin la ușa ei, Îl caut pe Boris! Boris tocmai a ieșit să cumpere ceva! Dar cine-l caută? Sunt Theo! aflând numele meu chipul i se destinde într-un zâmbet, Theo! Mi-a vorbit despre tine, hai înăuntru! Trebuie să vină și Boris, O urmez în cameră, o cameră mare cu o fereastră pe jumătate în pământ ce dă direct în grădina din curte, Natașa îmi observă privirea, Din fericire fereastra nu dă în stradă, avem o curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, fericit că mai pot dormi, am dormit până seara, când m-am pregătit să ies, dar n-am mai apucat să cobor în străduță, Mireille tocmai voia să intre la mine, m-a tras după ea înăuntru și fără nici un cuvânt a început să se dezbrace, am oprit-o fără grabă, Lasă-mă pe mine! Iar degetele ei delicate păreau de mult să mă cunoască, Dimineața nu mai era lângă mine, n-a venit ziua s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stare s-o faci, Janos? Mă voi strădui! atât am vorbit și ne-am apucat de treabă, am terminat în trei zile și trei nopți, Nici nu s-au uscat bine culorile când a inaugurat tovarășul clădirea, fără ca măcar să intre înăuntru, grăbit spre alte obiective de interes național care-i așteptau augusta vizită, Să știi însă că meșterul Luca s-a ținut de cuvânt, când am coborât și mi-am ridicat ochii spre cupolă privirii mele i se arăta o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atâta lume! zice tata, nici el nu umblă prea des la biserică și ne despărțim de mama și de Corina, ea se desprinde leneș de, bărbații intră pe o poartă în biserică și femeile pe alta, abia ne putem strecura înăuntru de mulțimea copiilor înghesuiți la ușă, tata e salutat din gesturi și priviri de cei ajunși deja în biserică, eu și Alex îl urmăm spre locul statornicit bărbaților din familia noastră, recunosc chipurile pe care le văd în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dulap și câteva scaune. Și cu asta, se gândea ea, se termina toată treaba. Pentru mai bine de un an, a refuzat să își cumpere jaluzele. —Pur și simplu nu voi spăla geamurile, spusese ea. Astfel nu o să se vadă înăuntru. Și și-a luat perdea pentru duș abia când băltoaca pe care o făcea în fiecare zi în baie a început să se scurgă la Joy. Dar undeva, pe drum, prioritățile ei se schimbaseră. Deși nu era deloc o decoratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
totalitatea facultăților mintale, dar totuși. Iar schimbarea a fost definitivă în ziua în care a cedat două sute de lire pe o sugativă de praf. S-a auzit o bătaie la ușă. Joy, albă la față ca o fantomă, se împletici înăuntru. —Scuze, am cam exagerat cu curățenia, realiză Ashling. Te-am trezit? —E în regulă. Trebuie să ajung în Howth să o văd pe mami, spuse Joy cu o figură disperată. Nu pot să o amân din nou, am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția, arătând foarte supărat. Trix țopăi fricoasă înapoi la biroul ei și, cu o mișcare din încheietură, a deschis un sertar, a aruncat țigările înăuntru și l-a trântit la loc. Jack se plimba printre birouri, dar nimeni nu se uita la el. Cei care aveau cum și-au ascuns țigările în spatele unor diverse obiecte. Lisa avea un pachet de Silk Cut deschis alături de mouse-pad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]