5,677 matches
-
asigura stabilitatea regimului consular, el consideră util să se sprijine pe burghezie, clasă socială dinamică, care a răsturnat vechiul regim și a condus Revoluția. Pentru a o atrage de partea lui, el vrea să creeze instituții sociale, "blocuri de granit înfipte în solul Franței". Cea mai importantă este Codul Civil. Avînd drept scop să unifice legile franceze care erau formate dintr-o juxtapunere de cutume datînd din vechiul regim și din texte noi, votate în grabă și lipsite de coerență, formulate
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
societății civile” ajunse la Cotroceni în 1996 să-și aducă aminte de asta, fie și o singură dată, pe când erau la „cârma țării”? Timp de patru ani, acolo s-au agățat de gâturi (nu toate de bronz) colane. S-au înfipt în piepturi (nu toate tocmai brave) decorații; până și în pieptul unui gardian de pușcărie politică. De acolo s-au trimis felicitări cu ocazia unor zile de naștere, chiar și unor foști colaboratori ai Securității pe care o tot demască
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de zeamă de lămâie Tocăm verdețurile, le condimentăm și le amestecăm cu smântâna, iaurtul, uleiul, oțetul și cu un ou strivit cu furculița. Turnăm acest sos pe un platou, peste care adăugăm ouăle tăiate în două cu gălbenușul în sus. Înfigem în fiecare ou câte o scobitoare cu măslină sau roșie și decorăm cu pătrunjel verde. PLATOU CU APERITIV Ficățel de pasăre prăjit și învelit în feliuțe de bacon, prune uscate înmuiate, cu sâmburii scoși și umplute cu miez de nucă
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
Lăsăm să fiarbă până scade zeama de la roșii, adăugăm sosul tomat și busuioc, sare, piper, după gust. În sosul rezultat punem pastele fierte, amestecăm bine, apoi le așezăm pe un platou. Filé-urile de somon le rulăm câte unul separat și înfigem unul câte unul în platoul cu paste. Decorăm cu pătrunjel verde tocat și frunze de mentă. FILÉ DE SOMON AFUMAT CU SALATĂ - DOUĂ PORȚII - 300 gr. de filé de somon, o căpățână de salată, 150 gr. de ciuperci fierte și
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
uimire, la sfârșitul secolului, aceste practici amoroase un călător care se întoarce, către ceasurile șapte seara, în luna lui gustar, de la cursele de la Challans [...]. În cale întâlnește vorba cântecului pe toate cărările, pe marginea taluzurilor, imense umbrele violet", cu mânerul înfipt în pământ. Închipuiți-vă așadar "că în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-a închinat la toate icoanele, obligându-ne și pe noi să ne facem mereu semnul crucii, după care, într-un fel însuflețită de la ceea ce făcuse, s a repezit afară în mijlocul potopului și chiar în fața casei unde ne adăpostisem a înfipt lama unui topor, ca să ne ferească de trăsnete, ne-a spus ea. Să ne ferească de cel rău, a completat mama, iar sora a adăugat cuvântul, Amin! Cum eu m-am așezat în apropierea ferestrei, să văd ce se petrece
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
într-un ritm egal care-i dădeau forță princiara a meșteșugului bine făcut. Nicolae, vecinul lui, purta pantaloni negri, roși în genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
iar gândul îl făcuse să se sperie... Nu se temea de moarte, ci îl înspăimânta mai ales gândul că ar putea muri înainte să-și împrăștie căpițele și să-și usuce fânul. Se caută prin buzunar și scoase un briceag, înfipse lama în cureaua de piele de la gâtul lui Azor, îi dezlegă apoi lanțul de la gât, eliberându-l pe veci. Apoi îl apucă grijuliu de picioare și îl împinse în coteț, pentru a-l feri parcă de ploaia care nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aținti ochii asupra ei, apoi murmura. -Vin imediat, draga! Ea-l aștepta emoționată parcă. Îl primi adorabil cu brațele larg deschise. Gestul ei trădă același viu interes pentru persoana lui. -Vom face istorie, Lăură! Vom face istorie!... Replică i se înfipse Laurei în minte că un pumnal. Istorie însemna pentru ea actele a doi indivizi în vederea anumitor finalități. Înțelese perfect ceea ce proful voia să spună. Și ea gândise la fel, dar nu găsise niciodată cuvintele potrivite ca să i-o spună. Acum
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acasă. Pe chip i se citea un ușor sentiment de nesiguranță. Târziu, în noapte, la ora când o zi se sfârșea și cealaltă nu începea încă, la ora când timpul părea suspendat în eternitate, se gândea la trupul și-i înfipsese acolo ,,sămânță miraculoasă’’ a dragostei. În fiecare zi se gândea doar la el. Hotărârea de a menține sarcina nu era nicidecum prosteasca, ci foarte curajoasă și dădea dovadă de multă perpicacitate la vârsta ei. Era tot mai absorbita de profesia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un ritm nemaivăzut circulația în Europa a oamenilor și bunurilor din România și, în sfârșit, dar nu în ultimul rând, am primit acele fonduri ( SAPARD, PHARE etc.) pe care, treptat, învățăm să le cheltuim. Așadar, impresia generală care s-a înfipt ca un cui în capul românilor este că am muncit pe brânci, că am îndeplinit toate condițiile din Tratatul de Aderare și că Doamne ferește dacă am fi ratat pe puțin una sau câteva din aceste condiții n-am fi fost
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și apoi după război; existau și mai înainte destule resentimente care veneau din secolul al XIX-lea amplificate după victoria bolșevismului în Rusia. Sedimentarea acestor resentimente, ajutată de o imagine negativă construită în timp despre Rusia și ruși și bine înfiptă în mentalul colectiv al românilor, face dificilă o apropiere rapidă de Răsărit. Eu vorbesc aici de Rusia, pentru că despre Bielorusia am vorbit, iar Ucraina este o temă aparte. Eu cred că a venit timpul să ne întoarcem la politica noastră
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nu avea și așa destule probleme. Am mai spus-o: pentru un șef de stat, o asemenea greșeală nu este permisă. Sigur că el poate invoca și chiar o face principiul "sacru" al integrității teritoriale, dar trebuia să aibă bine înfiptă în cap și lecția istoriei, care ne învață că principiile nesprijinite de forță nu fac două parale. Ce valoare a avut acest principiu în cazul Kosovo? Iar acum "înțelepții" se chinuie să scoată pietroiul din apă, dar operațiunea se dovedește
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
care, au și ele interesele lor, ascunse după scaunul justiției, a Statului de Drept - În ansamblu. Cu mării cetățeni este altfel, dar Alexandru Tăcu, ca și noi, mulții, nu suntem marile personalități ale tranziției. Aproape de noi, cu picioarele mai temeinic Înfipte În pământ, Îl văd pe Valeriu Stancu de la „Cronică”, revista de suflet a lui Malin Alexandru Tăcu, care notează fără menajamente, cu sarcasm dar și acuzator: LA RAISON DU PLUS FORT... Ce consistentă doză de aleatoriu, cât subiectivism, câte nedreptăți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Hegel este o mare revoluție culturală, nu este pentru că oamenii au început să gândească ei înșiși, că au încetat de a mai fi nimic, ci pentru că acest fel de a gândi s-a răspândit și a devenit un ferment universal". Înfigându-și puternic rădăcinile într-o Antichitate actualizată, Renașterea, prin forța sa creatoare și prin încrederea totală în posibilitățile omului, a deschis larg calea modernității; însăși Biblia primește noi interpretări, perioada Renașterii și a Reformei marcând o ruptură de interpretarea tradițională
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Gheorghe Racoviță. Tot privind visător în lungul uliței, nici n-am băgat de seamă când trăsura s-a oprit în dreptul porții casei lui conu Iacob Negruzzi,de la numărul 21. Așezarea casei îți stârnește oarecare mirare. Cum a reușit să se înfigă temelia acestei case pe un asemenea prăvăliș al costișei Păcurarilor? Cobor și intru în pridvor. De aici pășesc în holul larg și bag de seamă că - hâtru cum îi de felul lui stăpânul casei - a pus meșterii să scrie în
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
a aparținut lui Sofocle tot atât cât îmi aparține mie Făt-Frumos. Dincolo de legitima exploatare a unui fond comun, Victor Eftimiu recunoaște, în explicațiile preliminare la Atrizii, că a practicat și împrumuturile directe din tragediile clasice : pentru a avea picioarele bine înfipte în țărâna augustă a Greciei, el a preluat din opera marilor înaintași momente dramatice, ulterior comasate sau lărgite, și chiar unele replici menite să redea climatul spiritual al vremii (p. 249). Dramaturgul român se întoarce la izvoarele tragediei eline pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prorociței, Priam întreabă dacă ea uitat-a de grozava taină ce-o urmărește și dacă a înțeles că toate sunt numa nchipuiri, Hecuba spune că fata a cerut insistent să fie lăsată să iasă din casă promițând că-și va înfige-n buze dinții spre a tăcea (III 7). În fapt, Casandra vrea doar să deconspire taina nevestei lui Menelau, funestă pentru troieni : A rupt o legătură sacră, a ofensat/ Zeii cari cer astăzi cumplită răzbunare/ [...] Asupra tuturora blăstăm, și-asupra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
multe ori aproape exact. El preia astfel numeroase anecdote și vorbe de duh puse pe seama lui Diogene, de la alegerea numelui de „câine”, întrucât se gudură pe lângă cei care îi dau ceva, latră pe cei care nu îi dau și își înfige colții în ticăloși (VI 60) la constatarea că, dacă locuitorii din Sinope l-au condamnat la exil, în schimb el i-a condamnat pe aceștia să rămână acolo (VI 49), de la motivarea gestului de a cerși de la statui pentru a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
suporta umilința de a fi părăsită, își face griji ca nu cumva să se sinucidă : Mă tem că pregătește ceva nou, ciudat./ E fără stavili duhul său ! Nu va-ndura/ Bătăile de joc ! O știu și mă-nfior/ Să nu-și înfigă-o dârză spadă prin ficat. De altfel, la început, gândul propriei dispariții îi trece prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana, moartea mi-o chem. [...] ce-aș folosi/ De-acuma, trăind ? Ba moartea, vai, vai/ Coboare să-i las netrebnicu-mi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
contribuie la apropierea lor peste secole. Instrumentele răzbunării sunt aceleași în cele două piese : focul și sabia. Medeea ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată de Ionel dacă are de gând să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întotdeauna. Însă cu rost. De fapt, vă este frică pentru voi sau pentru mine ? [...] Primejdia mi-a făcut totdeauna foame (VI, p. 88). În final, Sextus reapare la execuția publică a conjuraților spre a-și încheia socotelile personale și își înfige pumnalul în pieptul lui Brutus. Ultimele cuvinte ale maleficului și temerarului personaj reprezintă o ultimă sfidare adresată lumii înainte de a fi la rândul lui ucis : Collatinus, să știi că Lucreției i-a plăcut (VII, p. 96). Cu energia sa debordantă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
necheză, mulțumit de acest deznodământ, și trase și mai tare de frâu. Nu ți-a scăpat această clipă de sensibilitate", se miră locotenentul bătându-l pe grumaz. Se reface apartamentul doamnei S. și loviturile răzbesc prin pereți, ca ultimele cuie înfipte în coșciugul ei. În ciuda acestui neîncetat rapel la moarte, în ciuda ziarelor puse deoparte ca să fie citite mai târziu, nu se mai știe când, și care vor spori fluviul hârtiilor, muncește întreaga zi, febril, până la epuizare. Anumite fraze îi vin noaptea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
femeie trecută de cincizeci de ani era considerată retrasă la pensie din viață, rezolvase inteligent bătaia de cap a cadourilor pentru care locotenentul îi dăduse cec în alb: stilouri cu cerneală și mici blocnotesuri pentru bărbați, creioane aurite pentru femei, înfipte în brida unui carnețel, și el cu muchii aurite. Totul de cea mai bună calitate. Până și cutiile erau niște mici minunății. În cazul femeilor, printre care două soții și o fată tânără care ar fi putut nutri anumite iluzii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plăcere să ți se taie capul din pricina unui sex-simbol precum răpitoarea lui Iudita. La Egon Schiele, discipolul, admiratorul, prietenul lui cu care apare pe pânza acestuia, Ermiții, e altfel. Moartea e reală, ea este, în viață, ca un spin original înfipt sub piele. Se află în trupurile descărnate, deformate, expuse în atitudini deșănțate, și până și în pacea familială. Schiele era fiul unui funcționar la căile ferate și, în copilărie, locuise o vreme, cu familia, în localul gării din Tulin, un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]