7,767 matches
-
adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vede pe locotenentul Janke cum dă ordine scurte unor subofițeri. Toți se grăbesc să părăsească locul acesta care efectiv pute a moarte. Înscrie mașina pe drumul parcurs la sosire. Brusc, din noapte apar siluete care aleargă către el, cu armele întinse înainte, gata să tragă. "Ce dracu..." Nu mai are timp să-și termine gândul. O explozie intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altora, de natură politică, economică, tehnico-științifică, militară, au afectat profund parametrii tradiționali ai alianțelor și ai politicii de alianțe. Sintetizate, schimbările și dezvoltările cele mai semnificative ce s-au produs sunt: 1. crearea a două sisteme de alianțe globale, cu întinse ramificații, gravitând în jurul celor două mari superputeri; 2. instituționalizarea alianțelor prin intermediul unor tratate ce vizau crearea expresă a unor organizații interguvernamentale; 3. ierarhizarea accentuată a alianțelor, relațiile de tip centru-periferie cunoscând o extindere deosebită; 4. dezvoltarea unor structuri și mecanisme
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
treacă prin cap. Întorc apoi foaia: lipsește ceva din jurnalul În răstimpuri al acelei vremi, ceva care, deși simt că este esențial, sau că a fost esențial, nu-i de găsit, cu toate că n-ar fi trebuit să fie consemnat. Vorbeam, Întins, cu mîinile sub cap. Rex latră În curte, cine știe de ce latră, Îmi spuneam. Eu Îmi răsfoiesc jurnalul, o părere, de jurnal, nu unul propriu-zis, ci sporadic, cîte o frîntură de zi apoi o părăsire Îndelungată, urmînd o reluare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mîngîind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce Înseamnă să fii om!” Apoi plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre cîmp, În răsărit, unde cernoziomul Întinsei cîmpii aștepta, peste cîteva săptămîni, arăturile de primăvară. 12. Toate acestea s-au Întîmplat În primăvară. Ana lăsă descuiată ușa casei ei. În cele două odăi din partea dreaptă a clădirii cum priveai dinspre poartă, locuia Învățătorul cu soția și fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
atunci și se Întrebă, aproape Înspăimîntată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii de vară Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-Închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominînd În roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia În casa În care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, cîteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vînt nefericit de noiembrie, cîteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum În sufragerie, Întins, drept, cu mîinile pe piept, În costumul lui elegant cu care se Îmbrăcase În ziua În care-și sărbătorise ieșirea la pensie, - 1946. Am scris În acest memorial, dacă e În adevăr un memorial, că „Atunci cînd va pleca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Sorin Lavric Dacă o judecăm după fotografiile care au ajuns pînă la noi, natura nu a fost prea darnică cu ea. O față ovală desfășurîndu-se în cadrul unei linii fragile și înguste, în vădit contrast cu forma lată, nepermis de întinsă, a gurii și nasului. Rama chipului pare prea strîmtă pentru mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
Iskrenko). La aceștia, totul se reifică, totul se preschimbă în obiect palpabil și - în cele din urmă - totul poate fi reprezentat ca sumă infinită de perspective. Așa e construit întregul ciclu numit - cu maximă economie de caractere - 20 sec. Poemele întinse, printr-un artificiu aflat la îndemâna oricărui editor de texte - de la un capăt la celălalt al paginii profită avid de toate pauzele dintre cuvinte, de timpii morți și de așezarea în pagină. Exemplific, într-o formă transliterată, tipul de articulare a
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
de a mobiliza sprijin, unii au căutat ceea ce un sociolog ungar descria ca "libertate ironică, adică, libertatea de a trăi în afara sistemului în care trăiau; libertatea de a nu se identifica cu sistemul" (Hankiss, 1990: 7, italice în original). Corupția întinsă a creat cinism și i-a determinat pe marxiștii idealiști să denunțe practicile comuniste nu numai ca fiind "un socialism pervertit și birocratizat", dar și "un univers ostil al unei noi opresiuni" (Fehér, Heller și Markus, 1983: viii). Ipocrizia instituționalizată
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
vieții noastre de astăzi au ieșit din aceste capete sucite cari cred că în lume poate exista adevăr absolut și că ce se potrivește în Franța se potrivește și la noi. Când au sosit la graniță, bătrînii-i așteptau cu masa-ntinsă și cu lumânări aprinse, habar n-aveau de ce-i așteaptă și de ce belea și-au adus pe cap. Bucuria lor că venise atâția băieți tobă de carte scoși ca din cutie și frumoși nevoie mare! Dar ce să vezi? în loc să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
va fi împlinită? Căci pe aceleași locuri prin care stăteau odată arcașii lui Svetoslav sânt astăzi regimentele împăratului Alexandru II, dar în mai mare număr și încununate de izbândă. Din vechiul Mare Ducat de la Kiev au înflorit astăzi cea mai întinsă împărăție a istoriei nouă, alte ape duce Dunărea, alți stăpâni sânt la Bizanț, alți dușmani găsește Rusia în cale. Dar va veni o vreme când alte neamuri, ce dorm în sânul viitorului, vor înlocui în lumea vecinicei schimbări și pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
străine a fost principalul plenipotențiar la București în anii 1811 și 1812: însă prințul grec Dimitrie Moruzi, dragoman al statului, era față la negociațiuni, au dat direcție celei mai mari părți a lor și era în realitate revestit cu foarte întinse puteri. Ca și cei doi frați ai săi, el fusese cu nestrămutare atașat de partidul rusesc de la începutul carierei sale politice; și speranța ce o concepuse, de a fi înălțat la domnia unuia din cele două Principate, cel mai mare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu deosebirea că creștinii fac politică, se sfâșie și se mănâncă între ei și ridică în cer pe d. C. A. Rosetti, pe când evreii, mai practici și mai oameni de pace, știu a se despăgubi de stîngerea breslelor prin precupețirea întinsă a obiectelor de consumațiune, scumpind în mod artificial traiul zilnic. Cumcă acest soi de viață economică nu poate duce decât la discompunerea deplină a societății române nu mai poate fi îndoială. Mai poate însă o asemenea societate să formeze renumita
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]-tonie are înrîurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dîndu-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub impresia lui Rolla al lui Alfred de Musset, intitulat Raul. Puțin după aceasta trecu din Bucovina în Moldova. Un defect, rezultat din tifos, adecă surzirea deplină de amândouă urechile, îl făcea impropriu pentru însărcinări publice de o activitate mai întinsă. Încă ministrul Maiorescu îl numise director al bibliotecei din Iași. Precum merg lucrurile la noi, unde orice talent, fie poetic, fie artistic în genere, e atras în vârtejul jucăriilor politice, tot astfel s-a întîmplat că si Petrino a fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de popoare barbare care a trecut prin țările noastre, deși această stăpânire n-au întrerupt continuitatea de drept a împărăției bizantine, care-și mănținea garnizoanile și organizația provincială mai cu seamă în orașele țărmurene și în olatele mai mult puțin întinse ale acelor orașe. Cu succes au fost luate orașele țărmurene de către Asanizi, pe când șesul însuși pare a fi rămas tătăresc. De la tătari a luat Mircea, domnul țărilor tătărești, Dobrogea, de la Șișman Vidinul și malul drept până la Silistra și le-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cauză primejdioasă Europei întregi, cauza Nordului. Tendențele zădarnice de-a unifica prin limbă rasele din regatul unguresc nu ni se par îndestul de importante pentru ca prin ele să se compromită un alt bun, și mai mare, liniștita conviețuire a populațiunilor întinsului regat. Uu cuvânt ciudat invocat în contra românilor transcarpatini este acuzarea că doresc unitatea politică a elementului latin din Orient, așa numitul dacoromînism, o acuzare agravată încă prin atracțiunea care se pretinde că România ar fi exercitînd-o asupra conaționalilor din statele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-au născut cu l74 mai mulți decum au murit. Fiecărui suflet de evreu în plus au trebuit să-i facă loc în lume doi creștini cari au murit. Noi credem că ospitalitatea aceasta e atât de mare și de întinsă încît nu numai alături li se face loc evreilor, dar românii se curăță în genere de pe fața pământului, doi pentru unul, ca să-i lase noului cetățean în perspectivă două pâni, nu una. Noi credem că înainte de discutarea articolului 7 Camerele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și imprudinte revelațiune, ne-a învederat ieri, mai bine decât oricând, vederile și tendințele partidei care își esprimă ideile politice prin articolii din ziarul "Timpul". Acolo să ziceau ieri următoarele cuvinte, care destăinuiesc una din fazele cele mai pernicioase ale întinsului complot ce se urzește, în afară și în întrul țării, pe tărâmul arzător al cestiunii izraelite. "Camera - zicea ieri cu o stranie cutezanță organul partidei care cu tot dinadinsul ține a afirma că nu este câtuși de puțin națională - Camera
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decât ruine pe care pășteau caprele. Întrebă pe păzitor de nu știa unde e orașul cutare, dar acesta răspunse că neam de neamul lui nu pomenise acolo decât ruine. Trecu mai departe și, unde fusese acum trei zile un pustiu întins află un oraș foarte mare. Ba în piața orașului văzu un grup de marmură care-l reprezenta pe el însuși luptîndu-se cu un zmeu. El întrebă pe-un orășan ce însemnează acel grup. Acesta-i răspunse că acum câteva sute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-mi dirijezi..." Nu totdeauna receptăm în primul rând drama, ci în mod stupid declanșarea ei stupidă. Oricât te-ai strădui să ignori faptul evident că conștiința noastră are și o periferie (și la noi, la români, această periferie e mai întinsă ca la alții, și acolo, cred, se află cea mai mare parte a vestitului nostru humor) nu vei reuși să faci abstracție de ea. Matilda recepționa probabil faptele vieții direct în miezul conștiinței și confunda la alții periferia cu centrul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei intimă. O clipă avusei senzația că ea se împotrivea, doar o clipă, ca de îndată să-i aud glasul, deloc turburat, ai fi zis doar extrem de uimit, deși uimit nu era... "Ei, ei, ei!" Și se zbătu, rămânând totuși întinsă, înțelesei într-o clipă, privindu-i ochii limpezi, că nu vroia și că voința ci de a se împotrivi era totală; nici nu se gândise măcar. Ridică brațele relaxîndu-se: o comoară bine închisă, cu un cifru secret care mi-era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe fetiță în patul ei, cu fundul în sus, pe brânci, într-o poziție chinuită, dar cu chipul senin, vârât în pernă. Dormea. "De ce stă așa?" șoptii. Nu știu! zise Matilda. Degeaba o întorc eu și o pun să doarmă întinsă, o găsesc cum o vezi." Mă aplecai și o luai în brațe așa cum era, ea deschise ochii, și în prima clipă simții corpul ei micuț într-o svîrcolire de retragere, dar apoi se uită la mine fără să clipească, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în mod nefiresc, fetița mea își căutase iarăși poziția chinuită în care o găsisem. În genunchi, cu micul ei corp în poziție de rugăciune absolută și totală, își pusese căpșorul pe pernă și dormea cum dorm toți copiii, dar nu întinsă și pradă somnului cu toată ființa ei, ci parcă trudită și pedepsită să nu aibă parte de odihnă, încă de pe acum... Genunchii îi veneau la gură, fruntea se întîlnea cu ei, spinarea cu fundișorul îi erau parcă în stare de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]