6,670 matches
-
mă preocupe multă vreme, la fel îmi întinse un student pe care îl cunoscusem întâmplător o cărticică de buzunar și-mi spuse: —Trebuie neapărat să citești asta - și știu că era după-amiaza târziu când s-a pornit furtuna și noi ședeam pe balconul unei pensiuni, unde locuiam pe durata unui curs de vară. Când am deschis cartea, am pășit într-un spațiu închis format din afirmații și negații, în care oamenii se mișcau, și spațiul acela, conform indicațiilor tipărite cu italice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la momentul oportun și astfel să-l descurajeze pe tata să mai vrea să înființeze o firmă cu fratele meu. Avea să-și caute un post, îi spuse el fratelui meu la câteva zile după ce se întorseseră din călătorie. Acesta ședea pe canapea sub tabloul cu peisajul montan și privea sceptic pe fereastra laterală la „micul parc“ al mamei. —Vreau să mă pun din nou la dispoziția clienților mei, care mă cunosc și mă apreciază. În branșa construcțiilor se știe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înșelat, mama admise că prototipul acelei mașini de strâns gunoiul pentru a cărei dezvoltare tata își investise tot restul averii rămase de pe urma morții bunicului fusese amanetat, iar inginerul căruia tata îi încredințase banii dispăruse. Acum era dat în urmărire. Hackler ședea în birou în fața lui „Oha“, acolo unde șezuse exact cu cincisprezece ani în urmă, pe când mai era reprezentantul turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte. Pe atunci a trebuit să înghită aroganța celor doi frați. Dar acum purta un costum fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
strâns gunoiul pentru a cărei dezvoltare tata își investise tot restul averii rămase de pe urma morții bunicului fusese amanetat, iar inginerul căruia tata îi încredințase banii dispăruse. Acum era dat în urmărire. Hackler ședea în birou în fața lui „Oha“, acolo unde șezuse exact cu cincisprezece ani în urmă, pe când mai era reprezentantul turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte. Pe atunci a trebuit să înghită aroganța celor doi frați. Dar acum purta un costum fin, ținea în mână paharul de cristal în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu gesturi febrile iahturi și mai scumpe, o herghelie de cai de curse, își luă cu ocazia asta o alură care amintea de W., când era treaz, și de „Oha“, când era băut. Și totuși, în acea după-amiază, cei doi ședeau față în față fără să știe deocamdată cât de asemănători aveau să-i facă pe viitor privirile lor mohorâte și trăsăturile lor buhăite. Ciocniră pentru vânzări, simțeau o simpatie reciprocă, o legătură strânsă, își aminteau cum fusese atunci când în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mereu și mereu de „săpunul lui Pipin“, de anecdota cu avocado sau de apelurile telefonice de sâmbătă, când prietenul lui se prezenta drept unul, Spengler Suter, care suna să reclame spargerea unei țevi care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știri, și a murit. De parcă ar fi întors spatele, așa a spus mama la telefon. Am pornit-o spre casă, era frig, mijloc de noiembrie și imaginile albastre tot mai clipeau pe ecranul televizorului, ciudat de agitate și neverosimile. Tata ședea pe scaun. În ferestrele mari îndreptate spre sud se oglindea camera de zi, se reflectau nuanțele calde din grinzile de lemn ale plafonului și roșul căminului din cărămidă, prin care se strecura întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile din dragoste. Nu i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină scurgere de borș”, zise surâzând. „Stau la etaj, într-o cameră cu vederea spre Ring, și asta de când mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i curgea din rană, de la ureche, pe gât, în guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui George Gammon, ascunsă după zidul grădinii de la Lamb House. George așteptă răbdător. De când se Întorsese din război, era greu de știut dacă Burgess nu auzise o Întrebare sau dacă nu voia să răspundă. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dantelă écru bordată cu blană - ținută care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea pe jumătate Întinsă Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
n-am văzut un ban. Dar e inadmisibil! exclamă Constance. — M-am supărat foarte tare, zise Henry. Dar a fost vina mea. Nu mi-am adus aminte să Îmi asigur drepturile de autor pentru America decât când era prea târziu. Ședeau Într-o latură umbrită a arenei, pe una din terasele fărâmicioase, uitându-se În jos, la ovalul prăfos, de atâtea ori Înecat În sânge Într-un trecut Întunecat, acolo unde Daisy Miller, sfidând imprudentă regulile bunei purtări și ale bunului-simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mâna a doua, prin intermediul unor cunoștințe comune, ori În jurnale și biografii, citite la mult timp după eveniment. Era conștient că, În timp ce el traversa și retraversa spațiul dintre De Vere Gardens și Piccadilly În ziua aceea nesfârșită de sâmbătă, În timp ce ședea la masa de lucru În birou și amurgul se făcea tot mai gros dincolo de ferestre, scriind, una după alta, scrisori de care nu era nevoie, În timp ce stătea În sala teatrului din Haymarket și hohotele de râs ale publicului i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
circumstanță atenuantă: nu am fost doar un țânc al Jungvolk-ului în uniformă, care se străduia să mărșăluiască în pas cu ceilalți și în același timp să cânte „Ne poartă steagul nostru înainte“, ci și un băiat căruia îi plăcea să șadă în casă, care-și gospodărea cu grijă comorile din nișa lui. Chiar și aliniat în formație rămâneam un solitar, dar care nu sărea în ochi din cale-afară; unul care merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acelor femei care-și duceau traiul lor monahal, pe care numai la sosire le-am văzut la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase niciodată ca profesor de latină, monseniorul își spunea „cocoș pe cuibar“. Ședea în fața mea, mai rotofei decât îl aveam eu în memorie: bucătăria mănăstirească îi pria. Am trăncănit numai puțin despre cea în sfârșit sanctificată. Pe plan politic, el reprezenta în continuare poziția partidului de centru, pe care nu îl regăsea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână a lui septembrie în Langfuhr și-n cinematografele din orașul vechi - de pildă la Odeon lângă Dominikswall, Apă pentru Canitoga cu Hans Albers - în același timp, însă, privirea lui rătăcitoare îl surprinde pe băiatul acela de paisprezece ani care șade la trei mese depărtare și care se pierde într-o monografie bogat ilustrată de artă scoasă de Knackfuß. Lângă el se află alte volume așezate într-un teanc. Este în mod evident pe cale să-și extindă cunoștințele artistice bazate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doftoroaie, așadar despre - conform paragrafului respectiv din Codul Penal - avort ilegal. E de presupus că mama nu a însoțit-o pe brava studentă la chimie, în calitate de cititoare, pe drumul ei plin de suferințe, căci, atunci când fiul ei de paisprezece ani ședea la masa din sufragerie și nu se lăsa abătut prin nimic de la nefericirea și ulterioara fericire maternă a tinerei femei, ea m-a lăsat, fără să se supere, să fiu „dus departe“. De-a lungul timpului am mai citit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu mă lăsam deloc, o calitate care s-a consolidat și care până astăzi caută să dea dovadă de rezistență în cutare sau cutare domeniu. Deoarece noi, elevii, știam mai mult sau mai puțin exact unde anume în clasa noastră ședeau dimineața sau după amiaza fetele de la Școala Gudrun, îi lăsam scrisori în locurile în care ea, gaura de neumplut a dorințelor mele, își avea locul presupus. Misive secrete, lipite sub capacul rabatabil al băncii. Chestii stupide, care uneori primeau răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru fiu. Dar nimic dulce nu putea lupta împotriva strâmtorii. Mă deranja orice, de pildă baia și closetul care lipseau din locuința noastră. La baterie, în Kaiserhafen, existau oricum sala de duș și, foarte departe, latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al urii. Din perspectiva ochilor lui albaștri-deschis, eu trebuie să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai redusă de mărfuri. Sau suferea, la fel ca tatăl și sora, din cauza scurtei șederi a fiului și fratelui, care se prefăcea că-i din cale-afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajutoare voluntare din Ucraina s-au mutat într-o baracă nouă. Ucrainienii nu erau mult mai bătrâni decât noi și rostul lor era să-i degreveze pe artileriști de unele activități secundare, precum serviciul la bucătărie sau săpăturile. Seara, ei ședeau tăcuți, închiși în sine, în fața magaziei de scule. Dar, între exercițiile de luptă și cursurile de balistică, vânam împreună cu ei șobolani cu cozi lungi în spălător și în spatele barăcii în care era bucătăria, precum și în adăposturile tunurilor de 8,8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
război. La sfârșit de săptămână, disputa cu tata se menținea, pe durata permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca un stejar izolat să fi fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este ușor să mă văd șezând pe marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]