6,446 matches
-
efectul secundar natural al proliferării formelor fără fond. Edificiul statal artificial și străin al statului nu se poate susține decât prin extinderea, continuă, a unei clase ce nu are nimic în comun cu unica pătură ce șia conservat autenticitatea, clasa țărănească. Pornind de la formele fără fond, Rosetti și cu precădere Eminescu se îndreaptă spre un conservatorism romantic, specie ideologică ce află în țăran și în credințele sale un reazem în lupta dusă în contra mimetismului dominant. Scriitor ocazional, spre a relua caracterizarea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
îi ghidează pe cei care, în deceniile de după 1848, edifică un stat ce ignoră sensibilitatea și interesele păturii rurale. În căutarea unei tradiții care să fie punctul de plecare al unei alternative con servatoare, Eminescu optează pentru elogiul clasei istorice țărănești. Alături de boierimea autentică, ne coruptă de intruziuni „fanariote“, ea ilustrează direc ția pe care formele fără fond o înlătură progresiv. Judecata lui Eminescu este de o severitate la care nici un fondator al Junimii nu ar fi putut subscrie. Deter minismul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
rurale care să preia, în timp, poziția marii proprietăți. „Maioratul“ evocat de Carp nu este decât o autohtonizare a principiului primogeniturii: transmisiunea pământului în mâini mai puține îi obligă pe ceilalți membri ai familiei săși constituie parcursuri individuale independente. Proprietatea țărănească riscă să involueze în direcția unui lot de supraviețuire lipsit de vocația creșterii și a autenticului progres. Stabilitatea și extinderea proprietății sunt, în cheia de lectură a lui Carp, alternativa la pauperizarea care alimentează instinctele resentimentului social. Dațimi un spor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
astăzi persistă o mentalitate etatistă, în ciuda efectelor dezastruoase pe care le-a avut etatismul asupra vieții a milioane de români. Astfel, protecționismul, cartelizarea, monopolurile bancare - pe scurt, intervenția economică de toate felurile a statului, paternalismul (îndreptat mai ales către majoritatea țărănească) și o fixație aproape obsesivă pentru centralizare au caracterizat tendința dominantă a liberalismului românesc. O consecință a etatismului din România a fost coruperea atât a sistemului, cât și a societății, în mod mai mult sau mai puțin subtil. Aici, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în schimb, despre Maiorescu se vorbește în termeni apropiați de cei ai lui Savin Bratu, unii speculând că acesta ar putea fi autorul sau inspiratorul articolului din sinteză. Astfel, T. Maiorescu „a urât socialismul și a susținut necesitatea reprimării răscoalelor țărănești din 1907 [...]. Bolliac a demascat semnificația reacționară a doctrinei estetice maioresciene chiar de la apariția revistei Convorbiri literare [...], însuși Xenopol va înfiera cosmopolitismul ideologic al lui Maiorescu”. Tratatul de filosofie apărut în același an (Istoria gândirii sociale și filosofice în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Emil Condurachi, Dan Berindei, Rodica Ciocan, Valeria Costăchel) sau mai vârstnici (C. Daicoviciu, Gheorghe Bezviconi, Ion Nestor, Aurelian Sacerdoțeanu, A. Boldur, C.C. Giurescu). De remarcat că proveniența socială a acestor intelectuali era la fel de diversă ca și cea politică: de la originea țărănească sau oricum modestă până la cea boierească. în 1944, tendința colaborării cu ideologia comunistă este foarte firavă în istoriografie, aș spune chiar cvasiabsentă. De altfel, ofensiva comunistă era incipientă. Astfel, amintim apariția unui volum de Texte rusești ușoare pentru începători. Urmate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
D. Corbea, A. Râmniceanu, ș.a. O puternică influență dinspre stânga suferă și istoricii „naționaliști” transilvăneni Ioan Lupaș, David Prodan, Silviu Dragomir, Ioan Moga, Ștefan Pascu (care, de altfel, se încadrează politic în PSD, apoi în PCR). în volumul său Răscoalele țărănești din Transilvania. I. Epoca voievodatului (1947), Ștefan Pascu îmbina specializarea cu exagerarea, după cum demonstrează limpede D. Prodan. Din oportunism, Ștefan Pascu „a descoperit” în Evul Mediu chiar mai multe răscoale țărănești decât au fost, „arătându-se mai revoluționar decât trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în PSD, apoi în PCR). în volumul său Răscoalele țărănești din Transilvania. I. Epoca voievodatului (1947), Ștefan Pascu îmbina specializarea cu exagerarea, după cum demonstrează limpede D. Prodan. Din oportunism, Ștefan Pascu „a descoperit” în Evul Mediu chiar mai multe răscoale țărănești decât au fost, „arătându-se mai revoluționar decât trebuia”. Tot aici remarcăm ecoul lucrării lui L. Pătrășcanu, Un veac de frământări sociale, 1821-1907, recenzată favorabil, în ciuda unor rezerve și critici moderate, de către A. Boldur: „De ce să nu recunoaștem cinstit că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Comunist Român, a susținut confiscarea proprietăților germanilor și naționalizarea tuturor afacerilor germane. în plus, România Nouă din 11 septembrie 1944 a publicat o declarație-program ce solicita retragerea cetățeniei române tuturor sașilor și șvabilor, iar Ionel Pop, nepotul liderului Partidului National Țărănesc, Iuliu Maniu, a considerat că etnicii germani ar fi un pericol în eventuala construire a unui stat german în interiorul statului român. De asemenea, în octombrie 1944, România Liberă specifica în legătură cu etnicii germani: „pentru ei (sașii și șvabii) nu exista alt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
iar comuniștii nu au ezitat nici un moment. Susținut masiv de autoritățile sovietice de ocupație, partidul comunist nu a avut de înfruntat obstacole serioase în drumul său spre putere. Pentru preluarea acesteia și pentru distrugerea formațiunilor politice de opoziție (Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, la care din 1946 s-a adăugat și Partidul Social-Democrat Independent), partidul comunist a utilizat inclusiv umbrela Frontului Național Democrat, apoi a Blocului Partidelor Democratice. Guvernul generalului Nicolae Rădescu a fost înlăturat la sfârșitul lunii februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se redea forma românească, Pentru Pace Trainică, pentru Democrație Populară. Diverse completări la text sunt expediate în note, însă fără a se cita vreo sursă (cazul notei 25, p. 65). Autorul scrie că la mijlocul lunii ianuarie 1958 au izbucnit revolte țărănești în sudul Moldovei (nota 17, p. 219). Deși nu se neprecizează, este vorba în principal despre răscoalele din satele Suraia, Vadu Roșca și Răstoaca, lângă Focșani. Ele au început însă în noiembrie 1957 (Suraia), au continuat în decembrie 1957 (Vadu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și consecințele acestuia pornind de la un caz particular, Nucșoara (în primele două capitole), pentru ca în ultimul capitol să analizeze politica oficială a partidului comunist în anii ’50 privind lumea rurală și să explice, cu mijloacele psihologiei, reacția violentă a comunității țărănești la această politică. „Astăzi: Nucșoara”, primul capitol, este o anchetă sociologică a Nucșoarei contemporane, realizată prin intermediul interviurilor de istorie orală atât cu foștii susținători ai partizanilor, cât și cu cei care au preluat puterea în sat după 1946-1947. Autoarea descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
politici din comună. Fiecare tabără oferă propria „memorie” despre rezistență și despre principalele ei personaje: frații Arnăuțoiu. Autoarea își lasă personajele să vorbească, prezentând ambele variante și pledând pentru o reconciliere colectivă și pentru o mai bună înțelegere a psihologiei țărănești. Capitolul al doilea, „Trecutul recent: rezistență și sat”, cel mai amplu al lucrării, se concentrează pe descrierea activității grupului de rezistență, pe reconstituirea raporturilor dintre membrii acestui grup și a relațiilor acestora cu lumea satului în perioada 1949-1958 (primul an
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țărancă din Nucșoara, importantă susținătoare a grupului, „Ce s-ar fi întâmplat dacă mișcarea de rezistență din Nucșoara ar fi fost o reușită?”, răspunsul acesteia a fost „Eh! Eram cineva. Eram mari!” (p. 100)). Ultimul capitol, „Contextul: țărănimea”, abordează problema țărănească în România după 1945, trecând în revistă o serie de măsuri legislative ale puterii comuniste prin care aceasta a urmărit să obțină controlul total asupra lumii satului. în același timp, autoarea face câteva precizări teoretice care sunt de natură să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Alinei Mungiu-Pippidi, în cadrul unui proiect de cercetare al Institutului Român de Istorie Recentă) oferă autenticitate și culoare. Lucrarea Aurorei Liiceanu reușește să ne ofere atât o înțelegere a fenomenului rezistenței anticomuniste din România, cât și o interesantă privire asupra psihologiei țărănești și a lumii satului, în general. Adelina Ștefan Alina MUNGIU-PIPPIDI, Gerard ALTHABE, Secera și buldozerul. Scornicești și Nucșoara. Mecanisme de aservire a țăranului român, Editura Polirom, Iași, 2002, 208 p. „Impunerea socialismului nu a schimbat doar valorile câtorva variabile existente
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
identificate de autorii cărții ca fiind pământul (în faza în care încă este în proprietate privată), alimentele și slujbele la stat. Distrugerea vechilor elite și crearea altora a fost cea de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de perspectivele europene ale satului românesc. Acestea sunt însă destul de sumbre așa cum arată lumea rurală în România de astăzi. Cei doi autori atrag atenția prin acest studiu asupra faptului că prin politica sa statul comunist a urmărit distrugerea gospodăriei tradiționale țărănești, proces care a început o dată cu colectivizarea și care urma să se finalizeze prin sistematizarea satelor. Această politică și-a atins scopul într-o proporție destul de mare, astfel încât gospodăria țărănească, astăzi, deși reconstituită, nu mai are mijloacele necesare pentru a supraviețui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că prin politica sa statul comunist a urmărit distrugerea gospodăriei tradiționale țărănești, proces care a început o dată cu colectivizarea și care urma să se finalizeze prin sistematizarea satelor. Această politică și-a atins scopul într-o proporție destul de mare, astfel încât gospodăria țărănească, astăzi, deși reconstituită, nu mai are mijloacele necesare pentru a supraviețui. în rural se găsește o populație predominant îmbătrânită, lipsită atât de mijloace financiare, cât și de o cultură economică și politică și aflată într-o stare de dependență față de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
peste 300 de persoane, guvernele din România și Bulgaria nu erau reprezentative, democratice, în spiritul Ialtei. E important de menționat cu cine s-a întâlnit trimisul Departamentului de Stat la București. Au fost membri ai partidelor politice românești (Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții în România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în plin avânt, ce se scălda în binefacerile economice, sociale și culturale ale perioadei interbelice. Unii arhitecți români stabiliți în străinătate, ca Șerban Cantacuzino, merg mai departe propunând o interpretare cvasiprotocronistă (în filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din Roma (Botoșani)”, România liberă, nr. 1238, 23 aprilie 1994, p. 7; Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, Mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat, Botoșani, Inspectoratul pentru cultură al județului Botoșani, 1997, pp. 8-11, 120-122. Dorin Dobrincu, „Colectivizarea, cote și revolte țărănești `n vestul României (1949)”, Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, vol. I, 2002, p. 310. Au fost două grupuri, unul condus de Arsenescu și unul de Arnăuțoiu. Vezi, `n acest sens, Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, Editura Humanitas, București, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din 1830, întocmită de ispravnicul ținutului Hîrlău pentru „suma pogoanelor de vie din podgoria Cotnari”, spre a se stabili producția aproximativa și, în raport cu aceasta, suma banilor vădrăritului, ne dă următoarele suprafețe ocupate cu vii, pentru satul Scobinți: „ 198 pogoane viile țărănești, 80 pogoane cele boierești”, de unde se scoteau , conform „Catagrafiei vedrelor viilor ce să arată mai gios, a tahminului vădrăritului în anul 1830”, „3120 vedre - locuitorii de la Scobinți și 4000 vedre - viile boierești de la Scobinți”. Pe Dealul lui Vodă a existat
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
ajungeau la ultimul gospodar din sat. Jocul se oprea în seara zilei de Sf. Vasile, cănd tinerii organizau bălul cel mare, la care participă toată suflarea satului. Cerbul era realizat din lemn, făurit de meșterii satului, fiind împodobit cu scoarțe țărănești, țesute de vrednicele gospodine. “Le-am facut costume tuturor băieților care formează alaiul, pentru a tine vie dragostea față de datinile străbune. Țineți minte ce vă spun: dacă nu vor mai exista aceste obiceiuri, atunci înseamnă că am rămas fără respect
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
35. Germanii au și filmat convoaiele de evrei goi care erau duși la sinagogă. Pe câmpia morții de la Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" erau răspândite circa două mii de cadavre pe pământul umed, după ploile repezi de vară, iar roțile căruțelor țărănești Închiriate de primărie au lăsat dungi negre pe pământ, care duceau mai Întâi spre grămada de haine și apoi spre mormanul de cadavre. Această imagine nu i-a zguduit probabil pe românii care au fost implicați În operațiunea de evacuare
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
o creație a lui Spiru Haret, cum știți, un fel de colegiu de tip englezesc, ca un Eaton pentru copii de țărani! O realizare absolut uimitoare în jur de 1900, într-o țară supusă atâtor zbateri, în preajma unor mari revolte țărănești să se realizeze un asemenea institut de înaltă, elitară cultură! Deci, aveam niște repere, dacă vreți, în jurul meu încă din școală. Dar esențialul îl obțineam prin propria confruntare cu modele pe care le admiram de multă vreme. În familie, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]