6,901 matches
-
înfrângerile militare din războiul împotriva Imperiului German și de dorința de încheiere a războiuluiîn rândul rușilor. Cauzele mai profunde rezidau în coliziunea între cel mai conservator și mai autocrat regim din Europa și cerințele poporului rus de modernizare socio-economică. Puterea țarului a fost transferată parlamentului rus, Duma, și Guvernului Provizoriu, de dreapta, dar a fost contestată de Sovietul de la Petrograd, ceea ce a dus la apariția unei puteri duale în țară. Finlandei i-a fost restaurată autonomia în martie 1917, iar revolta
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
legii Tokoi, denumită „Legea Puterii”, în iulie 1917, a devenit prima dintre cele trei culminări ale luptei pentru putere între social-democrați și conservatori din timpul crizei politice ce a avut loc între martie 1917 și sfârșitul lui ianuarie 1918. Căderea țarului Rusiei a deschis problema cui va deține cea mai înaltă putere politică în fostul Mare Ducat. Deși finlandezii acceptaseră manifestul eliberator (din perioada 1908-1916) din martie 1917 emis de guvernul provizoriu rus, ei încă puneau la cale cel puțin o
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
social-democrații aveau ocazia să preia puterea. Conservatorii s-au alarmat de continua creștere a bazei de susținere a socialiștilor în anii 1899-1916, care ajunsese la apogeu în 1917 cu dominarea de către ei a Parlamentului și Senatului, fără controlul exercitat de țar și de administrația rusească; socialiștii trebuia să fie opriți înainte să modifice structura de putere în țară. „Legea Puterii” încorpora un plan al social-democraților de a crește și concentra substanțial puterea Parlamentului, ca reacție la conducerea neparlamentară și conservatoare a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
6 decembrie 1917 determinând doar „un principiu de republică” și că constituția trebuia să fie modificată. Ei propuneau Finlandei o constituție monarhistă modernizată. Republicanii susțineau că legea din 1772 și-a pierdut statutul în Revoluția din Februarie, puterea și autoritatea țarului fiind asumată de parlamentul finlandez prin proclamația de la 15 noiembrie 1917 și că republica fusese acceptată prin declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Eastwell Park, comitatul Kent. S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
29 octombrie 1875 la reședința familiei, de la Eastwell Park, comitatul Kent, Anglia, fiind fiica cea mare a părinților săi Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh și Maria Alexandrovna Romanov, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Tatăl său era cel de-al doilea fiu al reginei Victoria și prințului-consort Albert. Mama sa era singura fiică în viață a din căsătoria țarului Alexandru al II-lea al Rusiei cu Maria Alexandrovna
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Alexandrovna Romanov, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Tatăl său era cel de-al doilea fiu al reginei Victoria și prințului-consort Albert. Mama sa era singura fiică în viață a din căsătoria țarului Alexandru al II-lea al Rusiei cu Maria Alexandrovna de Hessa. Maria a fost botezată în ritul anglican la capela privată („Private Chapel”) a castelului Windsor pe 15 decembrie 1875, având ca nași de botez pe: împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
va construi și o nouă reședință de vară pentru principii moștenitori, Castelul Pelișor, situat în complexul familiei regale de la Sinaia, inaugurat în anul 1903. În anul 1896, Ferdinand și Maria vor reprezenta familia regală română la festivitățile prilejuite de încoronarea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Cei doi vor petrece momente plăcute la Sankt Petersburg, Maria rămânând profund impresionată de amploarea festivităților și fastul de la curtea imperială rusă. Când ceremoniile s-au terminat și au trebuit să plece spre casă
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
la București, contele Saint-Aulaire. Legăturile Mariei cu casele regale rusă și britanică vor fi folosite de regele Ferdinand și primul ministru Ionel Brătianu, regina trimițând, la solicitarea acestora, o serie de lungi scrisori neoficiale regelui George al V-lea și țarului Nicolae al II-lea, în care prezenta detaliat dorințele României de realizare a unui stat național unitar, precum și justificările temeiurilor pe care se bazează aceste dorințe. Regina Maria a reprezentat astfel o importantă resursă diplomatică pentru conducerea statului român, care
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
în "Ținuturi" (Cernăuți, Onut ulterior devenit Hotin, Soroca, Strășineț, Câmpulung, Suceava, Dorohoi, Hârlâu, Orhei, Neamț, Roman, Cotnari, Iași, Lăpușna, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea), Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit această regiune "Buçak" (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a regiunii de nord-vest, de atunci
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
al adevăratei credințe și, prin urmare, urmașul Imperiului Roman. De aici și expresia "A treia Roamă", care desemna Moscova și, prin extensie, Rusia. Începând cu anul 1497, Rusia a fost proclamată egala Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În timpul primului țar din dinastia Romanov, Mihail Feodorovici, stema Rusiei s-a modificat prin adăugare în 1625 a trei coroane. În timp, semnificația celor trei coroane a variat de la cea a reprezentării cuceririi a trei regate - Kazan, Astrahan și Siberia - până la simbolizarea unității
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
făcut dovada unor înzestrări excepționale - clarviziune și profeție. În 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmată ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morții țarului Petru al III-lea al Rusiei. Reginei Ulrika i-a transmis un mesaj de la defunctul ei frate, Augustus Wilhelm. Între anii 1749 și 1756 Swedenborg a publicat principala sa operă teologică "Arcana Caelestia" sau "Heavenly Secrets" ("Secretele Cerului"), al cărui
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
o dezbatere, o comisie etc. le e un lider. Cuvântul președinte provine din latinescul "praesidens", prae - dinainte + ședere - ședere. Praeses cuvânt latin, înseamnă "a ședea în frunte". În anumite țări președintele este un post de onoare simbolic. Iar în alte țari președintele are cea mai mare responsibilitate și putere. Statele Unite ale Americii au un președinte executiv ales indirect prin colegiul electoral, care reprezintă atât cele 50 de state cât și Districtul Columbia; fiecare stat are un numar de electori echivalent cu
Președinte () [Corola-website/Science/302850_a_304179]
-
economică, iar locuitorii își doreau modernizare, stabilitate lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei și naționaliștilor, avându-l ca om providențial pe moștenitorul tronului, arhiducele Ferdinand. Rusia avea o economie precară, aflată sub presiunea unei burghezii în plină ascensiune, cu un Țar și un guvern depășite de situație, acceptând unele reforme economice și politice. Democrațiile occidentale , Anglia și Franța, erau dominate de burghezi, deținând vaste imperii coloniale, economii capitaliste dezvoltate, societăți moderne și inovații și reforme sociale (de la acordarea dreptului de vot
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Taganrog a fost ridicată pe 21 iunie 1856. Acțiunile militare din 1855 costase orașul peste un milion de ruble. De asemenea, 207 de construcții fuseseră distruse, iar 118 suferiseră pagube. Pe 28 octombrie 1856, orașul Taganrog a fost răsplătit de țarul Alexandru al II-lea, printr-un document oficial conferindu-se gradul al treilea printre orașele care au suferit în timpul războiului Crimeii și scutind cetățenii de plata taxelor pentru anul 1857. 163 de cetățeni, care se distinseseră în luptele pentru apărarea
Asediul Taganrogului () [Corola-website/Science/303248_a_304577]
-
document oficial conferindu-se gradul al treilea printre orașele care au suferit în timpul războiului Crimeii și scutind cetățenii de plata taxelor pentru anul 1857. 163 de cetățeni, care se distinseseră în luptele pentru apărarea orașului, au fost decorați prin decretul țarului.
Asediul Taganrogului () [Corola-website/Science/303248_a_304577]
-
celor două entități statale. În 1539, Marele Duce Vasili al II-lea a cerut sultanului otoman să-i potolească pe cazaci, dar sultanul a replicat: "Cazacii nu-mi jură supunere mie, iar ei trăiesc așa cum le place lor." În 1549, țarul Ivan cel Groaznic a răspuns cererii sultanului de a opri acțiunile agresive ale cazacilor de pe Don: "Cazacii de pe Don nu sunt supușii mei, ei pornesc la război sau trăiesc în pace fără a-mi da mie de știre." Este adevărat
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Răscoala a devenit parte a unei serii de evenimente catastrofale pentru statul polono-lituanian, cunoscute ca Potopul, evenimente care au dus la dezintegrarea Republicii. Rebeliunea s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Pereiaslav, din 1654, prin care cazacii au jurat credință țarului Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drepturilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil) și a autonomiei locale. În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polonezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși de Hmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cazacii au jurat credință țarului Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drepturilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil) și a autonomiei locale. În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polonezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși de Hmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca ducat autonom în statul rus. Detaliile uniunii au fost negociate la Moscova. Cazacilor li s-a garantat o largă autonomie, iar ei, ca și celelalte grupuri sociale din Ucraina, au primit permisiunea să păstreze toate drepturile
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
conice din blană, uniformă care a devenit cea mai cunoscută în lume. Cei mai mulți cazaci erau cavaleriști, dar existau și câteva unități de infanterie și artilerie. Trei regimente de cazaci formau Garda Imperială, printre aceștia aflându-se "Konvoi" - escorta înarmată a țarului. Credința cazacilor că sunt o comunitate separată, de elită, le dădea acestora un foarte puternic sentiment de loialitate față de guvernul țarist. De aceea, unitățile de cazaci erau foarte des folosite pentru înăbușirea revoltelor interne, în special în perioada de tulburări
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
măsură, deziluzionați de conducerea țaristă ca și restul populației, iar regimentele de cazaci din Sankt Peterburg s-au alăturat revoltei populare. Deși doar câteva unități căzăcești au fost implicate în mod direct, trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, ("Konvoi"), s-a dovedit o lovitură năucitoare pentru conducătorii ruși, în frunte cu țarul Nicolae, și i-au grăbit abdicarea. În războiul civil care a urmat revoluției bolșevice, cazacii s-au aflat în ambele tabere implicate în conflict. Numeroși ofițeri
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Sankt Peterburg s-au alăturat revoltei populare. Deși doar câteva unități căzăcești au fost implicate în mod direct, trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, ("Konvoi"), s-a dovedit o lovitură năucitoare pentru conducătorii ruși, în frunte cu țarul Nicolae, și i-au grăbit abdicarea. În războiul civil care a urmat revoluției bolșevice, cazacii s-au aflat în ambele tabere implicate în conflict. Numeroși ofițeri și cazaci cu experiență au luptat de partea albilor, în vreme ce unii cazaci, în special
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (rusă: Александр II Николаевич) (n. 29 aprilie 1818, Moscova - d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei. Născut în 1818, Alexandru a fost fiul cel mare al Țarului
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
Țarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei. Născut în 1818, Alexandru a fost fiul cel mare al Țarului Nicolae I al Rusiei și al Charlottei a Prusiei, fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei și a Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Până a urcat pe tronul Rusiei la vârsta de 37 de ani, Alexandru a dat puține semne
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
erau suprimate energic. Critica autorităților era considerată un delict grav. Totuși, la 26 de ani după ce Alexandru a implementat schimbările pe care le-a dorit, a fost asasinat în public de o organizație teroristă, Narodnaya Volya. Educația sa ca viitor Țar a fost realizată sub supravegherea unui poet liberal romantic și talentat translator, Vasili Zhukovsky. Presupusa lui lipsă de interes în treburile militare detectate de istoricii de mai târziu ar putea fi doar reflecția sa cu privire la rezultatele pe propria familie și
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]