7,853 matches
-
asta le era denumirea, în istoria domniei lui Petru cel Mare, streliții, un fel de soldați din garda imperială, se răsculaseră și fuseseră toți spânzurați... Pesemne că altfel se numea secta famenului... Chestia cu salariul rămase nelămurită fiindcă interveni și țiganul: "Hare dreptate domnul Calistrat, cine se leagă de leafa altuia merită să-l scuipi în gură... Nu e așa, dom' șef? Tu de ce ai venit la noi? Tot pentru o leafă... că acum nu mai sânt boieri să stea cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
venit la noi? Tot pentru o leafă... că acum nu mai sânt boieri să stea cu burta în sus și haitii să-i pună lui pe masă să mănânce... Noroc, dom' șef, și fără șefi nu se poate, până și țiganii-ăia corturari sau slătari au un bulibașă al lor..." Și ciocni cu paharul meu, căci nu-l ridicai, dar ciocni prea tare și mi-l vărsă pe pantaloni. Vrui să mă retrag, dar în aceeași clipă țiganul mă apucă de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate, până și țiganii-ăia corturari sau slătari au un bulibașă al lor..." Și ciocni cu paharul meu, căci nu-l ridicai, dar ciocni prea tare și mi-l vărsă pe pantaloni. Vrui să mă retrag, dar în aceeași clipă țiganul mă apucă de gît: Pupa-ți-ași creierul-ăla cu facultate, dom' șef", zise el, și mă pupă pe tâmplă și pe urechi în timp ce vinul roșu juruia de pe masă pe pantalonii mei. Mă smulsei din îmbrățișarea lui băloasă și îl izbii fulgerător
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fălcile la loc. Și râse iar și se aplecă, spre mine: Dom' profesor, ia să văd și eu ce mâini aveți? Și îmi luă o palmă în mână, o pipăi și iar rîse: tîrnăcop?" Făcui un semn vag, atent la țigan, fiindcă știam că ei se prefac blânzi și supuși după ce îi lovești, până ce deodată pun mâna pe-o sticlă și te pocnesc în cap pe neașteptate. "Ce-ai havut cu mine, dom' șef, zise el însă pașnic, fără ranchiună, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apucat să mă și pupi și m-ai împiedicat să mă feresc și tot vinul s-a scurs pe mine.'' "N-am vrut." "Ba ai făcut-o expre! Dă-te la o parte de-aici, mută-te pe alt scaun!" Țiganul se mută și începu să înjure la un mod impersonal, că el a vrut să arate că ține la un om și omu-ăla dă în el să-l omoare... Dacă îl loveam peste ochi, nu-i crăpau ochii? Bacaloglu mirosea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aiurită, cu care prinde ură pe tine ani de zile, ar fi băiat bun..." Astfel se încheie prima mea zi de lucru la deratizare, o zi bogată, care se repetă nu chiar zilnic și desigur fără să mă mai stingherească țiganul, dar totuși destul de des, în care domina Vintilă, inepuizabil... Dacă n-ar fi fost el, n-ași mai fi mers cu ei la acel bufet... Nu era cum mă avertizase Ion Micu, atunci la braserie, că voi întîlni jos forțele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis, dar s-a gândit că dacă muream sub cuțit să și-l păstreze pentru el! Mă vopsitule, eu am să mor peste trei zile, dar nici tu nu apuci toamna." Între timp se așezase lângă mine pe pat un țigan sau mai bine zis un om care se vedea că își petrecuse începutul verii undeva la mare, fiindcă era foarte frumos bronzat, nu avea trăsături de țigan. "Și tu, de ce rîzi? îl luă și pe el în primire palidul. Tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu nu apuci toamna." Între timp se așezase lângă mine pe pat un țigan sau mai bine zis un om care se vedea că își petrecuse începutul verii undeva la mare, fiindcă era foarte frumos bronzat, nu avea trăsături de țigan. "Și tu, de ce rîzi? îl luă și pe el în primire palidul. Tu o să te faci de la o zi la alta și mai negru și... tu o să mori în trei săptămîni! îi prooroci el. Ai venit prea târziu, boala ta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui se construise un hotel, iar la parter un elegant restaurant cu braserie. "Veniți după mine", zise Vintilă intrând și trecu printre mese și mă duse într-o încăpere, un separeu, acolo li se rezervase masa. Sosiseră toți, lipsea, bineînțeles, țiganul, ăsta, pesemne, nu progresase deloc. Erau îmbrăcați bine, costume de comandă, stofă englezească, pantofi de 289 lei, craveți de mătase la gulere bine apretate. Erau la țuici și nu se așezaseră încă pe scaune. Mai așteptau pe cineva? Grasul Calistrat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi trecuse prin cap vreodată să mă duc la florărie și să-i aduc un buchet de ziua ei... Dar când s-a născut Silvia? Ce petrecere am dat? relua ea neobosită în această răscolire a vieții mele. Petrecere de țigani! Până și ăștia din spate erau "mai va" decât mine și decât "intelectuala" cu care mă înhăitasem! Dacă nu venea nenorocirea să fiu arestat și trimis la ocnă ași fi ajuns să merg în patru labe în fața ei! Așa, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fălci ce zdrobeau pufarine, semințe și floricele crocante de porumb. La „Festival“, cu scaunele desfundate și eternul miros de șosete fierbinți sau la „Floreasca“, unde se rupea rola după un sfert de oră și lumea răcnea: „Filmuu’!!!“. La „Miorița“, printre țiganii care te-așteptau la coadă să te buzunărească sau la „Capitol“, ferindu-te de cotoarele de măr aruncate de la balcon. În toate îl admirai pe Sergiu Nicolaescu în mărime naturală și, pe deasupra, policolor. Comuniștii păreau băieți buni (deși cam tâmpiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un motiv doar de el știut. Era suficient să-i vadă pălăria și parpalacul fâlfâind pe acoperișuri, că se-apuca să țipe și să arunce cu semințe spre ecran: „Băi, băi, du-te bă dracu’!“. Inevitabil, semințele aterizau în capul țiganilor aflați cu un rând mai în față și, printr-o logică pe cât de simplă, pe-atât de previzibilă, începea bătaia, cu flegme, pumni în gură și picioare sau șurubelnițe cărăbănite pe sub scaune. Ne potoleam doar când năvăleau portarii cu lanternele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei își trimiteau periodic chiloții și cârpele murdare ca flote de submarine pornite în recunoaștere (și, inevitabil, eșuate) în țevile de canalizare. Tot de la scara B veneau și proiectilele aeriene, dar de la garsoniera ultimului etaj, locuită de-un cuplu de țigani cu ochi verzi. Flăcăii nu se mai oboseau să-și coboare gunoiul: somnoroși și calmi, deschideau geamul și-l parașutau în saci pe trotuar. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. Adevăratele probleme mocneau în spate, peste gard, unde Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mea țară, un intrus printre oamenii ăștia noi. Ceva se pierduse pe drum, și nu doar capacele de canalizare dispărute noaptea. O luai pe străzi, la întâmplare, și te împiedicai în gaură după gaură; după ce terminaseră cu gurile de canal, țiganii trecuseră și la capacele mici, pătrate, de gaze. Ca să faci fier vechi din astea, trebuia să le strângi pe toate; nici o problemă, dacă încărcai repede și demarai cu căruța. Capacele fuseseră montate prin 1928, pe unele mai strălucea anul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața mea n-am găsit vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama că stăm înăuntru: te zboară alizeul, dacă ieși pe terasă.“ „Asta înseamnă că rămâne timp de-o plimbare. Și de hamsiile tale vestite. Apropo, mai știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteam să rămânem în noroi. „Dă-i balans, bolovane!“, striga instructorul auto la mine, pe traseu în Pajura. Nu ploua la fel de tare, dar ne împotmolisem pe-o laterală, spre Dămăroaia. Abia am scos mașina de-acolo, ne-au ajutat niște țigani. Era o figură instructorul Șindrilescu: nervos, îndesat, mustăcios, te așteptai oricând să-ți dea un dos de labă dacă ratai virajul. Când schimbai direcția și nu semnalizai, spumega: „Fu-tu-i mama mă-sii de condus! Las’ că scot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minute în șir, unii mai răcneau „Bravó!“ (cu-accent franțuzesc, pe ultima silabă), mie-mi venea să intru în pământ sau să țip „Bis!“ peste capetele mulțimii. Bineînțeles că mi-era rușine de generozitatea senină cu care împărțeau urale, așa cum țiganii împart semințe înainte de film. Mă jenau spiritul de hoardă și lipsa de discernământ. Oare actorii ce gândeau: îi luau în serios? se simțeau bine în oceanul ăsta sălciu de afecțiune? plecau acasă mulțumiți, mândri, fericiți? Scenariul se repeta tovărășește, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
direct la Teatrul Național, în noaptea săpată prin luminile bulevardelor. Caragiale creștea la locul lui, în peluză, iradiat de ierburi și buruieni. Acolo sfârșise, betonat în peluza pe care tinerii mâncau sandwichuri sau ascultau 2Pac. Măcar era întreg; la Cluj, țiganii îi topiseră pintenii lui Matei Corvin, iar la Obor dispăruseră degetele de la picioarele răsculaților din 1907. Nimeni n-ar fi bănuit că ne aflăm în București. Cu puțină mișcare și-un dram de imaginație, schimbând fusul orar și rotind scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
După ce trecea controlul, te simțeai vesel, nou-născut. Ajungeai fleașcă la Viena, după treizeci de ore, ca Dinicu Golescu. Prin vagoane, la întoarcere, te așteptau niște reviste cu ultimele acțiuni ale colegilor pe teritoriul austriac. Găseai ilustrații de spargeri teribile, cu țigani care intră cu camionul în Penzing, dărâmă zidul unor vile, leagă casa de bani cu cabluri înnădite și-o trec prin două rânduri de pereți, înainte s-o târască pe toată strada, până în pădure, lovind vreo zece mașini în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n Libertatea (trona printre vânzări auto și întâlniri pe fir; dacă ridicai privirea, dădeai de poze cu pulpe și chiloței). Degeaba, nu mă căuta nimeni, nici măcar fata de la pagina 5. Abia prin luna a zecea, am primit un pont, un țigan de-al lui Scurtu de la Rosetti, care știa un nume. Nu mare lucru, dar, oricum, mai bine decât nimic. Am luat cartea de telefon la puricat; fără succes: nu apărea. M-am apucat apoi de cei cu abonamente, după adresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uneori, suprafața declarată ca recoltă depășea suprafața arabilă a țării. VI.1.2.4. Așezare atractivă și manipularea prin discursul Scânteii Există anumite tehnici prin care discursul propagandistic își poate atinge țelul. Din prima categorie fac parte peiorativele: comuniști, fasciști, țigani, talibani. Folosirea acestor cuvinte determină o reacție de adversitate, legitimând astfel ceea ce se spune despre adversar, fără argumente raționale. În România anului 1944, propaganda comunistă folosea peiorative colorate ca "bestia legionară", "călăii hitleriști", "huligani", care erau folosite fără excepție de câte ori
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fi decât latin. "Dacii, de au mai remas în Dacia între Romani, n-au putut remané de quât cà un element passiv, inferior și cu quantitatea și cu qualitatea, au remas putem zicce, daqua nu sclavi cà pînŏ mai deunăzi Țiganii, quel puçin isolați. [...] Este probabil qua Mocanii să fiă din descendenții Dacilor refugiați la munți" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 25). Teza purității absolute a latinității poporului român este sacrificată în cele din urmă pe altarul evidențelor empirice, după o carieră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conflict consumat pe străzile orașului Târgu Mureș în martie 1990. Devenită un incubator al extremismului naționalist, politica românească se îmbogățește în iunie 1991 cu Partidul România Mare, care extinde alonja discursului xenofob pentru a-i cuprinde și pe evrei și țigani (rromi). Antimaghiarismul brevetat de PUNR i se alătură antiseminismul și anti-țiganismul, rezultatul fiind triada xenofobă a românismului PRM-ist. Pe plan social, resurgența naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea conflictelor etnice pe fondul vacuumului de putere creat în urma
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și culturală a unei țări este o bogăție care trebuie prețuită" (Mitu et al., 1999, p. 43). În mod sistematic, narațiunea istorică acordă atenție minorităților naționale. Inclusiv tăcerea cu privire la Holocaustul românesc este ruptă, cele mai multe manuale recunoscând crimele împotriva evreilor și țiganilor din timpul regimului Antonescu. Momentele unificării politice ale statului național român, departe de a fi împliniri ale unor necesități istorice, sunt prezentate ca realizări conjuncturale, dependente de contextul politic european și de balanța puterilor la nivel continental. Mai mult, manualul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tine. Uite, mai adineaori ai zis că eu am căutat-o și am găsit-o atunci, la Moscova; nu-i adevărat, singură a dat fuga la mine, părăsindu-te: „Fixează ziua, îmi strigă, sunt gata! Adă șampanie! Să mergem la țigani!“... Păi, dacă n-aș fi existat eu, de mult s-ar fi aruncat în apă; îți spun adevărul. Și nu se-aruncă pentru că eu, poate, sunt mai înspăimântător decât apa. De necaz se mărită cu mine. Dacă se mărită, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]