KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am constatat că Palmer și Antonia luaseră cina. Masa fusese așezată pentru doi și sticla de vin, de data aceasta un Lynch-Gibbon Château Malmaison din 1953, era goală. Pe locurile lor rămăseseră două șervete în dezordine, iar suprafața lustruită a mesei era presărată cu firmituri sub care lumina reflectată a lumânărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ardea încă o dată. Apropiindu-mă am observat că, fără să-și miște capul, Honor Klein mă urmărea din priviri. Parcă era un cadavru care prinsese viață. Am privit în jos spre ea atent, surprins, apoi am constatat că m-am așezat lângă ea. — Vă rog să mă scuzați, am spus, căutam whisky-ul lui Palmer. Dar ei unde sunt? — La operă, mi-a răspuns Honor. Vorbea pe un ton detașat ca și cum îmi acorda numai o parte din atenția ei. Acum privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
foarte neplăcut, așa că e greu de spus. Am constatat că-i pot vorbi cu o franchețe uimitoare. Conversația noastră era total lipsită de formalism, ceea ce-mi făcea bine. Spunând aceste cuvinte am întins mâna automat spre sabia care era așezată pe masă cu vârful bont îndreptat spre mine, dar Honor Klein o trase puțin și am rămas cu mâna pe masă jucându-mă cu firmiturile. M-am gândit că poate ar trebui s-o întreb de ce a convins-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
grijă, dar și cu mult respect. Iar mânuirea lor presupune nu doar măiestrie, ci și un exercițiu spiritual. Așa am auzit și eu, am spus. Apoi mi-am schimbat puțin poziția scaunului ca să o văd mai bine și m-am așezat mai comod punând picior peste picior. Nu prea mă încântă ideea de a face un exercițiu spiritual retezând capete. Undeva, mai întâi aparent doar în mintea mea, am perceput un sunet slab. Apoi mi-am dat seama că este un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea în fața mea ținând încă în ambele mâini mânerul sabiei și uitându-se la șervetul tăiat. Am observat că respiră greu. Apoi își apropie din nou scaunul de masă și se așeză. Ridică sabia ca și cum ar fi fost un obiect foarte greu și-și răcori fruntea lipind-o de lamă, rotindu-și încet capul în contact cu ea cu o mișcare ce aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cum de se întâmplase? Pentru o clipă m-am întrebat disperat dacă nu cumva le făcusem chiar eu cunoștință celor doi cândva, demult, și uitasem. Și apoi m-am întrebat dacă n-am început să o iau razna. M-am așezat pe un scaun, lângă ușă și m-am adresat fratelui meu: — Ce cauți tu aici? Alexander își răsuci trupul lung și-mi aruncă o privire ce încerca să fie vinovată. Îmbrăcat într-un costum gri închis arăta elegant, parcă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că vreau să-l cunosc pe fratele tău. Am și uitat de chestia asta și chiar m-am mirat când m-a sunat și mi-a propus. — Trebuia să nu te duci, am spus. Mă rog, nu contează. M-am așezat pe patul lui Georgie. Eram îngrozitor de nefericit și de încurcat. — Ba contează, Martin, spuse Georgie, tu nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd mințile. N-ai idee cât am suferit, nu numai din cauza minciunii, ci și din cauză că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
indica poziția ușii. M-am oprit în prag. În fața ușii se afla un pat dublu enorm a cărui tăblie era împodobită cu trandafiri aurii. Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer ședea pe marginea patului. Purta un halat gălbui, dintr-o mătase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
iute și mă sărută pe obraz. — N-ai nici un motiv să-ți faci probleme. Nu-i așa, Anderson? Te rog să-mi promiți. — Îți promit, am spus râzând stingher și am început să mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe pat și amândoi m-au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui argintiu. Se uitau la mine, ea - cu blândețe și nesfârșită duioșie, el - sincer, încrezător, inteligent. Pe fundalul așternuturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă. M-am așezat pe un scaun de bucătărie rupt. Mă durea piciorul cu care lovisem lada. Am constatat că băgasem în buzunar paharul din care băusem și m-am gândit că n-ar fi rău să mai beau puțin vin. Fără să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am amintit limpede abia mai târziu, revăzând scena. După a treia lovitură am început să-mi dau seama ce fac. I-am dat drumul la mâini și am eliberat-o. Ea s-a ridicat fără grabă, iar eu m-am așezat pe jos. Aveam o durere de cap îngrozitoare, prin aceasta capul meu dându-mi de știre că există. Ea și-a îndreptat haina și apoi, fără să se uite la mine și tot fără să se grăbească, a pornit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
se armoniza cu starea mea de spirit și am pornit-o agale pe lângă clădirea New Scotland Yard; am început să simt că, deși durerea nu mă părăsise, sunt ceva mai capabil să-mi adun gândurile. Era prea frig ca să mă așez, dar din când în când mă opream și mă sprijineam de parapet și, pe măsură ce lăsam în urmă stâlpii de iluminat împodobiți cu delfini îngemănați, simțeam că mă limpezesc. Totuși nu aveam senzația că problemele mele se apropie de o rezolvare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a întors mult timp. Și Honor Klein s-a instalat din nou în casă, parcă e prezentă peste tot în permanență, ca un nor negru. Sunt de-a dreptul speriată, Martin. Rosti ultimele cuvinte cu un fel de scâncet, se așeză pe patul de campanie și-și scoase batista. Hai, adună-te, cred că totul este doar în imaginația ta, am spus. Văzând în inconștiența și inocența ei reflectarea propriilor mele spaime, m-am simțit profund mișcat. — Am fost absolut șocată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
locul lor. Parcă își mai revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi uriași care aduceau biroul Carlton House pe care era teancul de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra stacojie, bufnița cu creastă. Obiectele atât de bine cunoscute, scoase de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pătrund într-o altă lume. Iată-i sânii, o jumătate de trup, o imagine de vis despre care nu se poate vorbi. Antonia se întoarse în cameră și închise ușa. Ținea în fiecare mână câte un papagal de Meissen. Îi așeză la capetele poliței de deasupra căminului. — Le-am spus că asta e tot ce intră în camera asta, zise ea. Ia te uită, planșele cu păsări, le-ai luat. Chiar uitasem că sunt ale tale. Le privi cu tristețe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Antonia păși peste el și ieși în fugă din cameră. Încăierarea s-a încheiat aici, asta a fost tot. Cu excepția scenelor de film, violența este ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene era spartă. Acum toată mânia mea împotriva lui Palmer se stinsese făcând loc satisfacției pe care mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
rău să te duci acasă. Am să-ți chem un taxi. — Dă-mi, te rog, o batistă. În clipa asta nu văd nimic, spuse Palmer. I-am dat o batistă, și-a pus-o peste ochiul lovit și s-a așezat din nou în genunchi. L-am ajutat să se ridice și i-am scuturat hainele. În timp ce făceam asta el stătea ca un copil. Mi-am plimbat mâinile pe tot corpul lui, iar el nu s-a ferit. Totul semăna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
altfel. Cu siguranță acum totul era altfel. Acum eu dețineam puterea, dar o putere care nu-mi era de nici un folos. — Ei, s-ar părea că s-a terminat totul, spuse Antonia. — Ce s-a terminat? am întrebat. M-am așezat pe patul de campanie și mi-am mai pus niște whisky în pahar. Acum eu tremuram. — M-ai recâștigat, zise Antonia. — Oare? am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
rog, un bilet ca să confirmi primirea scrisorii mele. Sper că ești bine. Te sărut, M. Am terminat această misivă, care nu era doar nesatisfăcătoare ci, în multe privințe, și lipsită de onestitate, sub privirile sincere, prietenoase ale domnișoarei Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri. Mytten plecase să se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără prea multă greutate, bănuiesc, să rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel mai recent volum din Creanga de aur. — Chiar trebuie să citești în timp ce bei? spuse Antonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ton mai aspru decât aș fi vrut: — Hai, Georgie, spune ceva. Sunt eu, vechiul tău prieten, Martin. Vasăzică, impetuosul meu frate te-a cucerit? — Da, răspunse Georgie, tot fără a se uita la mine. Și tu ai noroc, am zis. Așezați-vă aici lângă foc, să bem o șampanie. Și lăsați mutrele astea vinovate, de parcă ați fi fost prinși făcând ceva îngrozitor. Am tras-o pe Georgie de mânecă și am dus-o spre canapea. De data asta am fost convingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
lângă foc, să bem o șampanie. Și lăsați mutrele astea vinovate, de parcă ați fi fost prinși făcând ceva îngrozitor. Am tras-o pe Georgie de mânecă și am dus-o spre canapea. De data asta am fost convingător. S-au așezat amândoi. — Peste puțin timp n-o să mai arătăm atât de vinovați, spuse Alexander. Ne bucurăm grozav că ți-am spus. Unde este Antonia? I-ai spus și ei? Sigur că da, e încântată, am răspuns. Se aranjează un pic. Coboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am intrat, își făcea de lucru cu o cutie de batiste din hârtie. Lângă el era un coș plin cu asemenea batiste cocoloșite iar primele lui cuvinte au fost: — Nu te apropia de mine, prietene, sunt îngrozitor de răcit! M-am așezat pe un scaun de lângă perete, de parcă mă aflam într-o sală de așteptare. M-am uitat obosit și detașat la Palmer. Poate că, de fapt, nu venisem decât pentru a fi judecat și pedepsit. Am așteptat să facă el primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
picioare și, pentru o clipă, mi s-a părut că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în aceeași poziție de trup înecat, ca atunci când venisem. După ce curăță locul în jurul lui Georgie, Honor îi puse o mână sub umăr și o întoarse pe spate și-i lăsă în jos, peste piept, brațul ridicat deasupra capului. Apoi îi așeză o pernă sub cap. M-am înfiorat. Când m-am lăsat în genunchi de partea cealaltă a trupului lui Georgie mi-am dat seama că cele două femei alcătuiau pentru mine, pentru o clipă, o pietà nespus de stranie: Honor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]