6,958 matches
-
cap plină de regret și m-am Îndreptat spre ea. — Mi-am dorit Întotdeauna o familie numeroasă, dar mama a murit cînd eram adolescentă, iar tata s-a recăsătorit. Linda se opri din ce făcea, iar pe chip i se așternu Îngrijorarea. — O, ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mine. Uite, zice ea și Întinde un braț Împodobit cu o brățară nouă. Mi-a făcut asta cadou zilele trecute. Mă duce În locuri drăguțe. Plus, adaugă ea, aplecîndu-se spre noi cu un aer conspirativ, e fantastic În pat. Se așterne o tăcere stînjenitoare, În vreme ce Trish și cu mine ne privim, neștiind ce să spunem. Cauza nu este revelația În sine, ci faptul că nu Înțelegem cum poate să reprezinte asta un atu, În clipa În care ai un bebeluș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
atârnată o cruce făcută din două lemne, legate cu o ramură de salcie. Dedesubt era o saltea din piei de oaie și o candelă de teracotă. L-am întrebat: - Cine ești, omule? Mi-a răspuns fără a conteni să-și aștearnă extravagantele mâzgăleli. - Eu sunt cel care se roagă și cugetă. Numele meu, dacă se poate spune așa, este Garibaldoo. - Ești călugăr? Ești pustnic? A pus jos penelul și s-a așezat, cu umerii slabi rezemați de zid și cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo. Ariald a fost de acord. Nu era o curte propriu-zisă, ci mai curând un sat de țărani, având între colibe o singură casă de piatră care ținea loc de han și de cârciumă. Am ajuns acolo pe când bezna se așternea cu repeziciune. Hanul merită să fie descris. Nu că s-ar fi remarcat prin ceva deosebit, ci fiindcă acolo am avut cea dintâi bănuială despre conjurația ce se punea la cale. În vreme ce soldații se îngrijeau de adăpostirea cailor, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ies din mlaștină precum șerpii. Am stăruit. - Cer iertare, domnule, pentru că trebuie să fi fost un domn, în ciuda nenorocirii de care ai avut parte, dar mulțumește-te cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei, a insistat el cu o voce brusc istovită. - Doar un adăpost pentru noaptea asta, domnule. A agitat spre mine toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-am să izbutesc, dar bogăția de amănunte pe care am să le împărtășesc va îngădui cititorului să intuiască și adevărul cu care eu nu sunt în stare să mă măsor. Și, Cel Atotputernic să mă ierte pentru a fi așternut atâtea lucruri intime pe un pergament. Rotari, după ce a intrat în familia lui Gisulf, și-a schimbat firea, încetând să mai fie melancolic și îmbufnat. Pentru prima oară a avut ocazia să se confrunte în chip fericit cu doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se auzeau. Când cel puțin o jumătate de cot a pătruns în ea, un spasm a cutremurat-o din cap până-n picioare, a dat ochii peste cap, și capul i-a căzut din nou pe piept. După care s-a așternut tăcerea. Haganului i s-a făcut milă. A mișcat un deget, și călăii au slăbit brusc frânghiile, după care a fost trasă cu toată puterea în jos de brațe. S-a auzit un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Garibaldo și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște, iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când s-a așternut noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna. XIV Ne-au urcat în care cu coviltir și am pornit la ceasul cântatului de cocoși. Nu se mai vedeau flăcări în Cividale, ci doar coloane de fum. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
va avea două paturi nupțiale și două domnii și, între prima și a doua domnie, longobardul care nu e longobard se va întoarce la locul nașterii sale. După încă o serie de rugăciuni și lectura din cartea lui Marcu, au așternut bucuroși pânze de in peste mozaicuri, și la apusul soarelui am mâncat bucate ce fuseseră pregătite și purificate prin stropirea lor cu agheasmă, cu ajutorul unor rămurele de isop. Mai mult nu îmi este îngăduit să dezvălui, decât că aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru a se mișca, trebuie să fie ajutat de altcineva sau să se târască pe jos, expunându-se batjocurii generale, șantajului pentru orice nevoie ar avea, riscând să-și piardă libertatea. Tot cu Rachti am început să colecționez și să aștern pe pergament legile longobarzilor. Așa se face că la moșie, în iarna de dinaintea primăverii anului 627, au existat două școli: una pentru consolidarea identității și a tradițiilor străvechi, și alta pentru a avea o armă în plus cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe și podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la vorbe despre istorie și filozofie, teologie și etică, doar ca să uite de mâncare. Nu de puține ori a trimis după mine în toiul nopții și, în prezența novicelor somnoroase, m-a provocat la tot felul de sofisme, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că eu nu trebuia decât să i-o împărtășesc sau să o dezaprob dintr-o privire. - Așa se va face, după cum cereți. Stiliano, oprește armata în Puglia, și ne vom întoarce la Pavia. S-a întors spre soli: - Stiliano va așterne în scris pactul de armistițiu. Eu vă spun doar atât: o singură uneltire sau abatere de la înțelegerea noastră, și din Ravenna n-o să rămână piatră pe piatră. Apoi Roma va plânge și ea. În privința fiului lui Teodoro Calliopa, poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
idele lui iunie, și sufletul mi-era doldora de frumusețile pe care ochii le interiorizaseră. Înainte de a intra în oraș, eram hotărât să-i determin pe prietenii mei să renunțe la orașul Cividale, rece și neprimitor, în favoarea acelui vis dumnezeiesc așternut pe pământ. Dar Rodoald și Grimoald erau plecați cu o parte a armatei până spre Puglia, pe coastele nordice din Gargano, aflate față-n față cu insulele Tremite, unde niște pirați slavi prăduiseră și lăsaseră în urma lor morți. Imediat ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa? Răbdare, căci te vei obișnui. Clipă în care ochii lui ageri, surâsul și glasul blând s-au împreunat pentru a așterne un văl de frumusețe peste diformitățile mai sus pomenite. Mi-a fost rușine de nestăpânirea pe care o dovedisem în a-mi da pe față scârba și am spus un lucru pe care nu voiam să-l spun. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se va căsca subit și fără să dea semne. Eu și Rotari am ajuns la o înțelegere, și unul dintre noi stătea mereu la căpătâiul Gailei. Rotari l-a obligat pe Amos să locuiască la palat, unde trei copiști îi așterneau pe pergament învățătura și rețetele sale, de față fiind doi medici tineri care încercau să învețe de la el arta vindecării. Într-o zi a venit un rabin supărat foc că Amos era ținut ostatic, dar a plecat precum un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
slujesc alt rege. Am convocat consiliul și am renunțat la toate funcțiile și însemnele. După care am părăsit Pavia spre a mă întoarce la Cividale, și lacrimi sau durere pentru moartea prietenilor mei nu mi-au mai rămas ca să le-aștern pe acest pergament. Chinul meu zace alături de ei în cripta de la San Giovanni. Mai mult n-am să stărui. Când am ajuns la Cividale, am aflat că a fost ales rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fu din nou Benelli cea care Îl informă că președintele se afla Într-o ședință, dorea să-i lase un mesaj? — Anunțați-l, vă rog, că trebuie să-i vorbesc urgent, spuse Elio. — Bineînțeles, Îl asigură Benelli - și imediat se așternu tăcerea. Ceafa rasă a lui Buonocore - omul ăsta destoinic, dur ca o stâncă. Elio rămase pentru câteva clipe cu celularul În mână, dezorientat. Nu-i plăcuse tonul secretarei președintelui. Cuvintele acelea - pronunțate mecanic. Poate nu-l recunoscuse? Avu neplăcuta impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când spunea că fusese un simplu muncitor la căile ferate. Dar În clipa aceea Elio Însuși era convins că este fiul unui feroviar. — Ei bine, eu Îmi doream să schimb soarta noastră, continuă el Încurajat de tăcerea respectuoasă care se așternuse În sală. Cu alte cuvinte, să nu fiu sărac, așa ca el. Dar erau vise - n-aș fi crezut niciodată că pot reuși dacă n-aș fi văzut atâtea filme. Cinematograful american mi-a schimbat viața. Și ar putea-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu asta sunt de acord - dar nu bătrână! exclamă Aris, adresându-i o privire blândă și Îmbufnată. Ai abia treizeci de ani! O spusese ca și cum la Împlinirea celor treizeci și unu - atât de apropiați - ea ar fi fost terminată. Se așternu tăcerea. Pe șoseaua care mărginea fluviul, coloana de mașini prinse În trafic se pierdea În tunelul de sub blocurile Înecate de smog. Aris se Întreba unde mergeau toți acești oameni. Muncesc, mănâncă și dorm, și doar când e foarte târziu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poliție, continuă Emma slab. Am doi copii mici. Nu vă asumați răspunderea de a-i lăsa orfani. Agentul Îi Întinse foaia. Scris, citit, confirmat și semnat la data și locul menționate mai sus. Subsemnata Emma Tempesta. Și peste ei se așternu tăcerea. Undeva În stradă radioul unei mașini pompa la maxim melodia momentului, Lumină, te simt aproape, cânta Elisa, răsuflarea nu minte,/ În atâta durere,/ nu-i nimic greșit,/ nimic, nimic. — Trebuie să faceți ceva imediat, spuse Emma neliniștită. Are trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timp ea se juca de-a clienta agenției imobiliare - iar apoi, când refuzase să urce În mașină, o privise melancolic și distant. Ca și cum totul s-ar fi sfârșit, sfârșit, Dumnezeule. Dar doamnele erau terorizate de tăcerea care putea să se aștearnă asupra lor dacă se Întrerupea această conversație. Erau Îngrozite să stea față În față, să discute, să-și asculte una alteia laudele, să admire inteligența, priceperea la dans, la echitație sau În limbaj a vreunui copil, lucru care bucură imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câmpii Printre frunze ruginii. Să cântăm ușor cu vântul De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
copac se adăpostesc Până ce răsare luna. Cerul Cerul înstelat De lună colorat, E-un peisaj frumos Și miraculos. Iar când soarele răsare Cu razele-i încântătoare, Face un minunat tablou Creat de Dumnezeu. Zăpada Zăpada cristalină Pe jos s-a așternut În casă-i cald și bine Asta e de știut. Afară ninge-ntruna Nu se mai oprește! Iarna aceasta-n gând și-a pus, De la noi să nu mai plece. Mama Mamă dragă, te iubesc, Și eu vreau să-ți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aripile-și deschide Peste orașul care adoarme liniștit. Imaginea sufletului adoarme dintr-odată Și-o amorțire îl cuprinde, Lasă întunericul să prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit! Îngerul păcii Pe cerul arămiu De aur cuprins Se așterne în zare Un înger ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul cel de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se așterne, Stelele au apărut, Și o minge de lumină Ne urează gânditor ''Noapte bună! Somn ușor!'' Însă ziua iar sosește, Cu pașii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]