13,876 matches
-
partea cealaltă a Broadway-lui. Întrarea În subteran părea pustie, dar Tony Pavone nu dădu importnță faptului, probabil fiind ora prânzului, călătorii nu se Înghesuiau să profite evitând căldura caniculară de afară...! Fulgerător, plictisit de multiplele lui poticniri periculoase „Norocul” Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l urmeze dar, fata profund concentrată În admirația podobelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mâinile către mulțimea din jur. „De ce, oameni buni, de ce...!! Opservând rămășița banknotei de zece dollary ruptă ce Încă ce Încă mai era ținută strâns În mâna imprudentului om, victimă inocentă a hazardului și mai mult a-l norocului care, Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intelectuale, declarând-o, savantă mondială...! În toate acele țări vizitate, Nicolae Ceaușescu afișând o proeminentă personalitate de “Nabab”, și cheltuind În prostie, banii erau pe terminate și dumnealor abea Începuse pelerinajul pe care sub nici o formă nu doreau să-l abandoneze. Ce era de făcut...? Totuși, soluția a venit destul de repede. Au Împrumutat bani dela Băncile Capitaliste și astfel miile de milioane dollary Întrau direct În propietatea lor, iar pelerinajul abandonat temporar a Început fără oprire, risipind averea României și Înflămânzind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
păr lung, ondulat, cu o buclă adorabilă la spate, era un dandy mod1. Extrem de critic la adresa Îmbrăcămintei altora. Până și Angela trebuia să se supună la inspecții de West Point. O dată, când considerase că nu e Îmbrăcată cum trebuie, o abandonase În stradă. Traversase. Cămăși, pantofi, pulovere făcute la comandă soseau neîntrerupt de la Londra și Milano. Puteai pune muzică sacră atunci cînd se tundea (nu, „se stila!“), spunea Angela. Mergea la un grec pe East 56th Street. Da, Sammler știa multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
momentul nașterii, Își lovise capul de un spătar și Își pierduse cunoștința. Readus În simțiri, se trezi pe jos. Descoperi că domnișoara se Îndepărtase de el din jenă, se mutase pe alt scaun. Se certase cu ea grozav pentru că Îl abandonase. Wallace, Împrumutând Rolls-ul tatălui său, Îl scăpase cumva din mână; parcat neglijent, ajunsese pe fundul unui lac de acumulare lângă Croton. Condusese un autobuz dintr-o parte a orașului În alta ca să-și plătească datoriile. Mafia era pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chirugului, ca să fac ceva pentru el, ca să fim toți apropiați și prietenoși. Dar acum ai altceva de care ești pasionat? — Da. Feffer și cu mine avem o idee de afaceri. Practic numai la asta mă gândesc. — A, Feffer. M-a abandonat la Columbia și nu l-am mai văzut de atunci. M-am Întrebat chiar dacă nu Încerca să facă bani de pe urma mea. — E un afacerist cu grozav de multă imaginație. Ar escroca pe oricine. Dar poate nu pe dumneata. Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau și ei acolo. Cu picioare goale, băieții ca cerșetorii din Bombay, cu bărbi Închegate, suflând păr bogat din nări, cu capete scoase prin poncho-uri de lână, cumva peruvieni. Nativi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viață umană! Ți se sleiește inima de puteri când te gândești la așa o cifră. Șase miliarde de ani! Ce o să se aleagă de noi? De celelalte specii, da, și de noi? Cum o să răzbim? Și când va trebui să abandonăm pământul și să părăsim acest sistem solar pentru un altul, ce zi de mutare va fi aceea. Dar până atunci omenirea se va fi schimbat foarte mult. Evoluția continuă. Olaf Stapledon socotea că fiecare individ În viitor va trăi mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că o să fie o problemă să mă Întorc. — Tată, lasă că mă ocup eu. Și nu ai terminat să te bărbierești. Nu, du-te și Îți aduc o ceașcă de cafea. Plecă, gândindu-se cum a fost manevrat să-și abandoneze poziția. Înfrânt printr-o tactică superioară. Ca Pompei sau Labienus de Cezar. N-ar fi trebuit să părăsească orașul. Acum era izolat de bază. Și cum avea să ajungă la Elya, care avea nevoie de el azi? Ridicând receptorul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ceva, iar apoi, când Eddie a lăsat-o în casă, am venit cu ea. Cum aș fi putut să nu vin? Sheba era atât de singură că ți se făcea milă. Ar fi trebuit să fii complet nesimțitor s-o abandonezi. Mai e cel puțin o audiere preliminară - poate două - până când cazul va merge la Crown Court și, sincer, nu cred că Sheba ar rezista singură. Avocatul spune că am scăpa de Crown Court dacă Sheba ar pleda vinovată. Dar Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aranjat cumva artistic. Îmbătrânea, nu fără protest. — Imi imaginez că ești unul dintre puținii oameni civilizați de la St George. — O, nu știu... — Acum, a zis el, fără să-mi ia în seamă protestul formal, văd că soția mea te-a abandonat fără măcar să-ți dea ceva de băut. Groaznică femeie! Ce să-ți aduc? Își freca mâinile și zâmbea. Ochii, de sub ochelari, i se vedeau bulbucați, ca la insecte. O imagine scârboasă mi s-a strecuat în fața ochilor, gura lui bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pretinde ea. Relația cu soțul ei a avut chiar de câștigat la început. În nopțile în care venea târziu de la întâlnirile cu Connolly, își amintește că era șocată de câtă afecțiune simțea pentru Richard. Când îi aduna de pe jos chiloții abandonați de el prin baie sau când îi lua ușurel un rest de ață dentară din mâna adormită, nu simțea nici enervare, nici vină: doar recunoștință pentru faptul liniștitor că soțul ei exista. Era comod, după întâlnirea ciudată, friguroasă din parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sculptură de grădină și, o săptămână mai târziu, altcineva i-a provocat pe vecini vopsindu-și casa în verde. În copilărie, Jina a crezut c-ar putea să fie orice - profesoară, om de știință sau pilot - dar, ajunsă-n liceu, abandonase deja trei posturi în favoarea desenatului de caricaturi pe la festivaluri stradale, a voluntariatului la studiul de artă și a contribuțiilor murale de pe autostradă. La optsprezece ani, deja căpătase obiceiul de a-și lua slujbe pentru care nu era plătită. Două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
audio, pentru publicarea în străinătate și pentru cluburile de lectură; o propunere din partea unui producător de film de la Miramax - toate oferite romancierei înainte de publicarea cărții, toate oferite unei scriitoare de care nimeni nu mai auzise până atunci și care fusese abandonată de mai editori și agenți decât îndrăznea însăși Alice să recunoască. Petrecerea de lansare a cărții era vineri. La Avante, din San Francisco. Totul era plătit de Viking, al cărei prim editor pusese mâna pe carte la o licitație comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în prima variantă de manuscris sau o singură metaforă sclipitoare care contrabalansa restul scriiturii de cea mai proastă calitate. Jina dădea vina pe agenți pentru recenziile negative și-și încurajase prietena să scrie în continuare chiar și atunci când Alice fusese abandonată nu de una, ci de trei edituri importante, pe motiv că romanele ei nu se vindeau aproape deloc. Tocmai din acest motiv, atunci când Alice a început să-i anunțe agitația stârnită de noul ei roman, când îi pomenise sumele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de promovare și interviurile date la NPR ( n. trad. acronim de la National Public Radio, rețeaua națională de radio ), spre rușinea ei, Jina a crezut că prietena ei minte, că aceasta e manifestarea unui scriitor care-a pierdut contactul cu realitatea, abandonându-se unei lumi romanești mai plăcută, dar nerealistă. Aici era vorba de o scară ierarhică implicită între femei, între prietene, un lucru despre care niciodată nu se discuta deschis. Jina nu-și închipuise niciodată că Alice avea să cunoască succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ajungă la mașină, Jinei i-a fost aproape la fel de greu ca atunci când a fost nevoită să urce de pe malul râului până pe vârful muntelui. Apoi, când s-a întors la școala de artă și și-a reluat viața pe care-o abandonase, fiecare gest făcut pe uscat părea să mai șteargă încă o bucățică din aventura în apă, prin care trecuse împreună cu soțul ei, Zach. Danny s-a născut, iar vârtejurile de la Colții Dracului au rămas doar un scâncet. Jina a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apoi mândria de sine și sentimentul de siguranță legat de un bărbat despre care, până în clipa respectivă, crezuse că era simplu de citit. Jina fusese întotdeauna de părere că orice acțiune, oricât de nesăbuită, e de preferat decât să te abandonezi sorții, dar poate că, în viața fiecăruia, vine un moment când ideea asta își pierde valabilitatea. Poate că a te maturiza însemna, pentru ea, să realizeze că de atunci înainte foarte puține lucruri trebuiau și aveau să i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să înece tăcerea cu blândețe; cu grație și fără istovire s-o facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi bună ? a întrebat Jina înțepenită. Mike și-a abandonat cravata pe pat, s-a așezat și și-a scos pantofii lustruiți. Ca de obicei. Lui Mike nu i se permite să vorbească despre ceea ce face la serviciu, ceea ce desigur înseamnă că Jina își imaginează tot felul de lucruri mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi fost singur. Un cort cu două încăperi, saci de dormit din puf, pături, perne, un duș solar, două scaune de camping confortabile și suporturi de căni încorporate. Speranța lui era prea puțin realistă și totuși Zach n-o abandonase: poate că Jina avea s-ajungă să-și dorească să nu mai plece niciodată de-acolo. Să dai jos gabara de pe remorcă nu era treabă ușoară. Vânătorii le-au dat o mână de ajutor, deși, când barca a atins apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de izbândă. Ar fi putut să-i strice toată bucuria, așa că, în loc să se îmbete cu drogul puterii, Jina a decis să fie prudentă. Până la urmă, totul se reducea la faptul că Zach avea mai multe de pierdut. Trebuia să-și abandoneze visele pentru ea, în vreme ce ea nu trebuia decât să renunțe, temporar, la confortul ei personal, să se descurce, preț de-o săptămână, și fără un pat moale și fără sentimentul de siguranță. Sunt gata, a anunțat ea ridicându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a și întâmplat. Acum Naji i-a zis: În țara mea, ai putea să fi omorâtă cu pietre. Atunci hai să mergem acolo, i-a replicat IRene. Femeia a aruncat țigara, însă aceasta n-a luat foc asemenea chiștocului abandonat de Ahmad. Capătul a ars mocnit, iar ceața l-a stins imediat. Ai primit mesajele mele ? l-a întrebat ea. Vreau să vii cu mine în Idaho. Într-o călătorie cu barca. Trebuie să-mi dai ocazia să mă explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cerut lui Alice să fie fericită - singurul lucru pe care nu poți să i-l ceri nimănui. Poți să iubești un om sau să-l părăsești, dar nu poți să-i spui ce trebuie să simtă. După nuntă, Alice a abandonat facultatea ca să se dedice în totalitate scrisului. A început cu poezii. În principal, fiindcă oamenii se așteptau să-i calce pe urme bunicii. Dar ea avea nevoie de dimensiunile unui roman ca să-și clădească personajele până la capăt. Norma Meyer, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că probabil, la momentul acela, suferea de hipotermie, că Zach fusese cel care o adusese la râu și că nu era vina ei, dar nimic din toate astea n-au contat pentru Jina. Ea a stat acolo și l-a abandonat pe Zach. Într-un final, Jina și-a revenit destul încât să iasă din apă. Cu pași împleticiți, s-a târât pe mal. Hainele îi erau saturate de apă și-i atârnau grele pe piept. Vesta de salvare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a spus Ahmad pe un ton blând. Am pregătit osânda flăcărilor. Apoi Ahmad a plecat capul. Eram tulburat. Furios. Tata era un bun musulman. Asta e ceva ce un băiat încăpățânat și rebel nu poate să priceapă. El s-a abandonat lui Dumnezeu, așa cum cere legea; și asta a așteptat și de la copiii lui. Tata își dorea să aibă niște băieți pioși. Dar n-a pariat bine, ales greșit fiul. Naji a dat din cap. Ai stat prea mult cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]