6,323 matches
-
continuare, noi, cei care am traversat acești cincizeci de ani de infern, putem să ne Întrebăm dacă „pentru noi”, pentru psihologia noastră, mai „e nevoie” de teatrul și literatura absurdului! Noi am trăit din plin toate fețele oribilului și ale absurdului, prinși Într-o „mașină a istoriei” necunoscută istoriei ultimului mileniu european; peste noi, Românii, abia ieșiți dintr-un târziu și binefăcător proces de europenizare, de aplicare a marilor câștiguri ale Revoluției franceze și americane!, peste noi s-a abătut „uraganul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mari, confundată mai totdeauna cu țipătul de revoltă?! Și... acum, la peste cincisprezece ani de la surparea comunismului și a dictaturii, ne vom „lichida”, aidoma eficientului, bogatului, „arogantului” Occident, vom renunța la „cârjele de aur” care ne-au susținut În infinita, „absurda” noastră „traversare a deșertului”, cultul artelor frumoase, al cercetării științifice - care, În spiritul ei, e mai aproape de Artă decât de atotdominatoarea Tehnică! - de literatura de vârf, de poezie?! România de azi, liberă, a reintrat În și sub domnia Banului și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
metaforă - pentru a nu-l cita Încă o dată pe bătrânul Homer, cu eposurile sale eroice În care metaforele abundă precum peștii și monștrii marini În apele originare ale planetei, miturile sale, Biblia noastră, a literaților de azi - propunem a fi „absurda” și sublima „metaforă” a Sfintei Treimi, „studiu de bază și de-o viață a primului mare părinte al bisericii, autorul miraculos, Sf. Augustin, episcop de Hyppo. Reiau aici o „istorie-anecdotă” din viața Sfântului Augustin pe care am auzit-o pe când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cel al Înțelegerii „logice”, ceea ce numim i. Pilda, ca toate marile pilde, mai ales din cele patru Evanghelii, Își are rostul ei, care este unul ascuns, nu rareori În contradicție cu bunul nostru-simț sănătos și logic: iar aici, credem noi, absurdă este tentația sfântului de a se „apropia”, de a „Înțelege” misterul Sfintei Treimi doar cu „armele raționalității, cu logica obișnuită, formală, a bunului-simț”. Îngerul Îl invită de fapt pe filozof de „a da la o parte” logica sa „de fiecare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de Înțelegere”. În astfel de cazuri, pare a șopti În continuare mesagerul divin, În astfel de cazuri omul nu trebuie nici să se declare Învins și nici, cum fac mulți inși „inteligenți”, să conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab, mediocru și arogant, Închipuindu-și că Pronia l-a Înzestrat numai cu „un singur ochi” pentru a contempla miracolul naturii și al ființei. Iar aroganța omului se instalează atunci când decretează cunoscuta și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de cazuri, pare a șopti În continuare mesagerul divin, În astfel de cazuri omul nu trebuie nici să se declare Învins și nici, cum fac mulți inși „inteligenți”, să conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab, mediocru și arogant, Închipuindu-și că Pronia l-a Înzestrat numai cu „un singur ochi” pentru a contempla miracolul naturii și al ființei. Iar aroganța omului se instalează atunci când decretează cunoscuta și Încercata cale de cunoaștere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru unii, ascunde foarte bine cel puțin un element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel moment de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel moment de ezitare, de perplexitate, care, În ciuda „aparențelor” și a „spaimelor” pe care le poate provoca Într-un spirit „riguros rațional”, are marea calitate de a fi unul de pură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când Încercăm să ne apropiem de (dacă nu să circumscriemă enormul și nu rareori ambiguul concept al libertății, acum și aici, la poalele secolului XXI, care, printre altele, are sarcina extrem de ingrată de a gera și de a asuma enormele, „absurdele” erori ale celui de-al XX-lea. Libertatea, democrația, noile noastre zeități, cele pe care vrem să le impunem - cu bombe, dacă „e nevoie”! - unor popoare și părți ale globului, care, ni se pare nouă, „Întârzie” Încă În forme etice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Însă, care credem În „teoria ciclurilor” ce „revin mereu” - În viața individului, dar și În cea a marilor colectivități - pentru noi, aceste „reveniri” ale unor alte, vechi și mari valuri ale istoriei Europei nu vor părea atât de „enigmatice”, de „absurde”! Pentru cei care, Însă, cred nesmintit În „progresul istoriei”, În „ameliorarea morală a indivizilor”, ca și În „ameliorarea formelor de organizare a societății”, tot ce se Întâmplă „azi” - Începând cu cel de-al doilea război și cu „recăderea” unor state
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fel „responsabil” de aceasta, de această „carență”!... Și că, În spatele „vostru”, al celor doi de care am pomenit mai sus, dar și În spatele Altora, zei distinși și respectabili, se află „lucruri” de nespus, de neimaginat, de negândit, inefabile la extrem, „absurde” În ochii noștri, care, vai de noi, nu „vedem” și nu ne mișcăm decât Într-un spațiu „clădit” În trei dimensiuni - așa „s-a hotărât”, ai să spui, ridicându-ți cu superbie bărbia ta subțire, de fals adolescent! - „În timp ce”, ai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de cariera cu urcușuri și coborâșuri fulminante a fiului ei, mereu intrigată de faptul că nu aleg, În sfârșit, o carieră „onorabilă, sigură”, venea aproape zilnic cu sufertașul ei cu mâncare, avea grijă de lenjeria mea, ascultându-mi la nesfârșit „absurdele” mele proiecte literare și planuri de a reveni În prim-planul vieții literare, de data aceasta „singur”, fără nici o proptea politică, cum fusesem la Început și chiar Împotriva forurilor politice - din partid, dar și din administrația puternică, decisivă, a Uniunii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
germane contra Începutului dictaturii ceaușiste, cât prin absolut imprevizibila mea Întoarcere În țară, În bârlogul lupilor. Și astfel, trecutul meu, avatarurile adolescenței și postadolescenței mele ieșeau din statutul lor fortuit, aleatoriu, „necazuri penibile, care s-au mai Întâmplat și altora, absurde, bineînțeles, datorate Însă istoriei, la fel de absurdă, de aleatorie, de „Înnebunită!”, ci erau, deveneau astfel, prin actul meu voluntar și lucid, pe care nu l-am dezis nici cu o iotă În cele două decenii de marginalitate socială și literară care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin absolut imprevizibila mea Întoarcere În țară, În bârlogul lupilor. Și astfel, trecutul meu, avatarurile adolescenței și postadolescenței mele ieșeau din statutul lor fortuit, aleatoriu, „necazuri penibile, care s-au mai Întâmplat și altora, absurde, bineînțeles, datorate Însă istoriei, la fel de absurdă, de aleatorie, de „Înnebunită!”, ci erau, deveneau astfel, prin actul meu voluntar și lucid, pe care nu l-am dezis nici cu o iotă În cele două decenii de marginalitate socială și literară care au urmat; altceva decât o „Întâmplare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În de curând trecutul secol XX - ce, prin bolile și reflexele sale raționale și iraționale, continuă să „respire, să ne urmărească, să ne apese”, precum heriniile antice pe sărmanul Oreste -, Soarta noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de dușmană și absurd-capricioasă față de indivizii care o populează un timp, un secol, va trebui poate să cotrobăim prin peripețiile și absurdul Evului Mediu timpuriu european!... Vorbeam mai sus de „simetriile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al divinului nostru coleg Shakespeare are dreptate și „viața noastră este un vis, povestit cu zgomot și furie, fără nici un Înțeles”, atunci, măcar de dragul curiozității, să zicem, s-o tratăm ca atare. Or, visul, visurile, În molozurile lor informe, colorate, absurde, baroce, nu rareori repetitive, ascund uneori profeții extrem de interesante și chiar vitale, alteori, Învățăminte prețioase pe care nu le poți afla niciunde, la nici o școală din lume. (Din vise, Jung, se știe, și-a ridicat Întreaga arhitectură a inconștientului colectiv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sosită la Paris În mai ’83, din prima zi, a făcut cerere de azil politic. (Urma să primească cetățenia franceză după câțiva ani.Ă „În spatele meu” se prăbușea România, Înecată printre țările comuniste din Est, dar alegând forma cea mai absurdă de centralism comunist, condusă de un dictator extrem de abil, cu multe relații occidentale și În ceea ce se chema pe atunci „lumea a treia” și care, simțind că se clatină rigoarea „Bibliei moscovite!”, a trecut, cu o insolentă nonșalanță și o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ă Partidul comunist român, un partid vechi, dar care și-a trăit organica slăbiciune - incapacitatea spiritului critic - În această Împrejurare, urma nu numai să răstoarne ierarhiile interne, să afunde România pe un coridor tot mai negru, Într-o enclavă economică absurdă, presărată de planuri ruinătoare ale unor obiective industriale monstruoase, fără legătură cu nevoile și tradiția națională și nici cu sursa de materii prime, dar și să provoace o nemaivăzută declanșare a unei demagogii naționaliste, la limitele unui fascism grotesc, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și nu numai pentru țara noastră, ci pentru toate țările din Est, căzute, ca și noi, sub puterea Rusiei sovietice, dar, cred eu, vedea și Înțelegea drama românească - ca și Blaga, Închis În cetatea roșie! -, ca una dintre teribilele și „absurdele” dictaturi și „năvăliri” pe care populația și populațiile românești le-au suferit, suportat și, până la urmă, absorbit, de-a lungul acelui mileniu și mai bine de când Aurelian și-a retras trupele și administrația la sud de Dunăre. De altfel, prima
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o cale de ieșire, o cale a speranței, fără de care nici o clădire umană, nici o construcție fizică, morală sau ideatică nu ar mai fi posibilă. (Ca moto al amplului meu poem epic Drumul la zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle! Și aceasta a fost pentru mine, de-a lungul Întregii mele perioade formative, puberale, adolescentine și postadolescentine - vreo două decenii, cele mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extrem de convingătoare, de „fascinantă” În paradoxalitatea ei și, mai ales, În seducția ei spre negativitate, spre augmentarea unor trăsături frecvente umane, care, În absența autorității religioase sau morale, ne Îndeamnă a minimaliza existența, a-i conferi o turnură mizerabilistă sau absurdă. Existența văzută la nivelul mediocrității etice și intelectuale mai ales, existența socială de zi cu zi, ce pare a nu mai avea nici un fel de orizont sau unul Îngust, meschin, deprimant la culme, existența noastră „contemporană” despre care mulți cred
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau locuri singuratice, damnate, cinismul, un anume „cinism vesel, Înțelept”, poate ține loc de... curaj, speranță, demnitate chiar! Da, cinismul poate ține uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai cei care au trăit această realitate „imposibilă, absurdă”, care, Însă, ca’ntr-o farsă lugubră sau ca În romanele nevrotice ale genialului Kafka, devine nu numai o „altă realitate”, dar, culmea ironiei, cealaltă „realitate” În care crescusem și pe care o considerasem a conține singurele principii ale valorii și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
legendă a timpurilor noastre, deoarece el nu mai putea fi! Nu mai era prietenul nostru deoarece trecutul se Îndepărta fulgerător, iar acel loc fix, care era casa lui, dar și un reazem al unei normalități a ființei, o negare a absurdului istoric și gestual al protipendadei - ce nu era măcar „roșie”, ci oportunistă pur și simplu, jalnic, și brutală, cinic oportunistă! - acel loc nu mai era! Dispăruse din fața ochilor noștri, ceea ce Însemna că nu existase niciodată! Atât de brutale, de vehemente
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar, mai ales, a impulsurilor interioare, iraționale. Personajele sunt angrenate într-un mecanism care e mai puternic decât voința lor. Romanul nu e străin de voga pe care a avut-o, la noi, în deceniul șapte, idei ca aceea de "absurd" și de "condiție umană". Referirile, din text, la Camus, sunt, în această ordine, semnificative. Narațiunea debutează cu descinderea, ca suplinitor, în satul Opăriți, a lui Daniel Durban. Acesta se remarcă imediat prin decizia și aplombul cu care-l înfruntă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]